Sfântul Paul şi îngerii

Peste câteva zile se va termina Anul Paulin stabilit de Benedict al XVI-lea, în timp ce a început de puţin timp Anul Sfintei Preoţii la sfârşitul căruia sfântul paroh de Ars va fi proclamat patron universal al tuturor preoţilor catolici.

Anul Paulin a fost foarte rodnic în Biserică. Numeroase texte au fost publicate pentru a aprofunda cunoaşterea apostolului neamurilor.

Între acestea, trebuie semnalată cartea părintelui Marcello Stanzione "Sfântul Paul misticul îngerilor" ("San Paolo il mistico degli Angeli" [Gribaudi, Milano]) care tratează despre angelologia şi demonologia paulină.

Cartea a avut un succes mare de vânzări şi pentru faptul că este scrisă în manieră clară şi simplă.

Intervievat de Zenit, părintele Marcello Stanzione a explicat că "aşa cum pentru sfântul Petru, şi în misiunea gigantică a lui Paul, apostolul neamurilor, nu lipseşte intervenţia unui înger. Însă mai întâi trebuie subliniat că în scrisorile sale Paul vorbeşte foarte des, chiar dacă marginal, despre îngeri".

"Cu siguranţă Paul a crezut în existenţa îngerilor - susţine întemeietorul Armatei Sfântului Mihail Arhanghelul (www.miliziadisanmichelearcangelo.org) - încă înainte de convertirea sa, fie datorită cunoaşterii mari a Scripturilor, pe care le-a studiat la Şcoala lui Gamaliel, fie datorită faptului că aparţinea sectei fariseilor, care, contrar sectei saduceilor - era pe deplin convinsă de existenţa îngerilor".

Paul se lăuda în mod expres cu acest lucru în faţa Sinedriului, aşa cum este explicat în mod exhaustiv în ştirea din Faptele Apostolilor (23,6-9): "Paul, îndreptându-şi privirea spre Sinedriu, a zis: «Fraţilor, eu m-am purtat cu conştiinţa curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta»".

Paul, ştiind că o parte a Sinedriului era compusă din saducei şi cealaltă din farisei a exclamat: "Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranţa în învierea morţilor".

De fapt, saduceii spun că nu există înviere, nici înger, nici spirit, în timp ce fariseii afirmă ambele lucruri. Şi s-a făcut mare zarvă. Unii din partidul fariseilor au început să protesteze, strigând: "Nu găsim nimic rău în omul acesta. Dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?".

Zarva creştea; şi tribunul, temându-se ca Paul să nu fie sfâşiat de ei, a poruncit soldaţilor să coboare să-l ia de acolo.

Noaptea următoare, Domnul i-a apărut şi i-a spus: "Curaj! Aşa cum ai dat mărturie pentru mine la Ierusalim, tot aşa trebuie să dai mărturie şi la Roma".

El a făcut asta fără nici o frică, având convingerea pe care el a exprimat-o în Scrisoarea către Romani (8,38) cu cuvintele: "Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru".

Însă, înainte ca Paul să ajungă la Roma, pentru a duce mărturia lui Cristos şi pentru a îndura moartea martiriului, în timpul călătoriei aventuroase în corabie, el a asistat la intervenţia unui înger al Domnului.

De fapt, atunci când corabia în care se afla închis s-a lovit de o furtună înspăimântătoare dezlănţuind disperarea la bord, corabia nu a fost ferită de naufragiu din partea unui înger şi Paul - aşa cum i s-a întâmplat în schimb de două ori lui Petru la Ierusalim - nu a fost salvat de duşmanii săi; însă un înger i-a spus sfântului Paul: "Nu te teme, Paul! Tu trebuie să apari în faţa cezarului. Şi iată că Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei care călătoresc cu tine" (Fap 27,24).

În zilele următoare, în timpul cărora atât sfântul Paul, cât şi echipajul, cât şi soldaţii care-l escortau, nu au fost scutiţi de temerile unui naufragiu, nici de temerile unei răzmeriţe, numai credinţa în promisiunea îngerului l-a făcut pe Paul să depăşească toate situaţiile critice şi l-a făcut să menţină o superioritate care l-a cucerit chiar şi pe căpitanul gărzilor romane.

Paul le-a spus colegilor de temniţă, pe corabia atacată de furtună: "Bărbaţi, să aveţi curaj, căci eu cred în Dumnezeu că va fi aşa cum mi s-a spus de mai înainte (de către un înger)". Apoi a fost naufragiul în faţa insulei Malta, a cărui descriere este încheiată în Faptele Apostolilor cu constatarea: "Astfel au reuşit toţi să se salveze pe uscat".

La întrebarea dacă îngerul care a vorbit cu sfântul Paul era îngerul său păzitor, părintele Marcello a răspuns: "Probabil că da. Însă modul în care Paul nu este salvat mai înainte de naufragiu, ci numai după naufragiu aminteşte ceea ce autorul Scrisorii către Evrei a scris în spiritul sfântului Paul în privinţa misiunii îngerilor: «Oare nu sunt ei toţi duhuri care slujesc, trimişi cu o misiune în folosul acelora care vor moşteni mântuirea?» (Ev 1,14). Deci mântuirea omenirii este misiunea îngerilor păzitori".

"Îngerii - a precizat părintele Marcello - stau lângă cei care le-au fost încredinţaţi, nu pentru a-i ocroti de agresiunile pământeşti, de sărăcie şi de suferinţă, nu pentru a-i scuti de durere sau pentru a le oferi un braţ puternic pentru obţinerea vreunui bun vremelnic, ci pentru a-i conduce la Dumnezeu şi la mântuire pe calea pe care le-a rânduit-o voinţa divină. Îngerii consideră mântuirea vremelnică a celor care le-au fost încredinţaţi din punctul de vedere al scopului ultim, veşnic, al omului".

În schimb, cât priveşte referinţa la îngeri în scrisorile apostolice ale sfântului Paul, întemeietorul Armatei Sfântului Mihail precum şi autor a numeroase cărţi despre îngeri, a voit să sublinieze că un cunoscător foarte bun din timpurile noastre al sfântului Paul şi al scrisorilor sale a susţinut într-un excursus despre gândirea fundamentală din principalele scrisori ale sfântului Paul, în mod poate prea prudent: "În sfârşit, rămâne de arătat că apostolul cunoaşte şi o lume între Dumnezeu şi om, el vorbeşte despre «fiinţe îngereşti» - cu nume diferite - nu este clar mereu ce poziţii asumă ei în drama care se desfăşoară între Dumnezeu şi om".

El rămâne, cu siguranţă, un fiu al timpului său şi uneori pare că reprezentările transmise de credinţa ebraică, de Apocalips, se amestecă cu cunoştinţe care au o semnificaţie permanentă.

Însă Paul este convins de existenţa şi de eficacitatea Satanei în acest Aion (2Cor 4,4) (nu numai de existenţa sfinţilor îngeri); aşa cum la Roma, pentru Paul va fi valabilă în general afirmaţia: "Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre" (Rom 16,20).

Paul îi indică pe îngeri, mai ales acolo unde vorbeşte despre Cristos Domnul. În Scrisoarea către Coloseni (1,16) el subliniază: "Pentru că prin el au fost create toate în ceruri şi pe pământ: cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie principate, fie puteri: toate au fost făcute prin el şi pentru el".

Aici apostolul neamurilor arată că toate puterile spiritului, fie că au devenit îngereşti sau demoniace, ca puteri create de Cristos preexistent, sunt supuse puterii lui Cristos, care le-a chemat la existenţă.

Dacă puterile îngereşti sunt supuse suveranităţii lui Cristos, este clar deci şi că puterea lor - care este deja mare - nu este suficientă pentru a-i despărţi de Cristos pe aceia care sunt înrădăcinaţi în iubirea lui Cristos şi care fac parte din El: "Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru".

"Domnul Isus Cristos înviat şi înălţat la cer mai presus de orice principat şi autoritate, de orice putere şi stăpânire şi de orice alt nume (corurile îngerilor) care poate să fie numit nu numai în veacul prezent ci şi în cel viitor". Aici Paul menţionează fiecare cor de îngeri, peste care domneşte Cristos, în acelaşi mod o face în Scrisoarea către Efeseni (3,1) şi către Coloseni (1,16).

Paul indică legătura strânsă a îngerilor cu Cristos arătând şi faptul că odată ei vor veni împreună cu Cristos la parusie "când Domnul Isus se va arăta din ceruri, cu îngerii puterii sale, într-o flacără de foc, pedepsindu-i pe cei care nu-l recunosc pe Dumnezeu şi pe cei care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus. Ei vor fi pedepsiţi cu pieire veşnică, departe de faţa Domnului şi de gloria puterii sale, atunci, în ziua aceea, când el va veni ca să fie preamărit în sfinţii săi şi să fie admirat în toţi cei care cred [între care veţi fi şi voi], pentru că aţi crezut în mărturia noastră..." (2Tes 1,7 şi urm.).

Însă îngerii nu vor veni numai la parusia Domnului, ei sunt prezenţi în mijlocul nostru, mai ales în timpul Liturghiei. Sfântul Paul a indicat veneraţia în prezenţa îngerilor cu preceptul cu siguranţă legat de acel timp, ca femeile să poarte un văl pe cap: "De aceea, femeia trebuie să aibă un semn de supunere pentru îngeri" (1Cor 11,10).

Cu siguranţă, aici se ascunde convingerea apostolului conform căreia femeia trebuie să apară îngrijită în cinstea îngerilor, care în timpul adunării religioase sunt în mod invizibil prezenţi şi aproape de orice om.

Părintele Marcello aminteşte că există un imn necreştin, în care sunt menţionaţi îngerii şi care astăzi este folosit din nou la ora canonică a Bisericii, deoarece el era cunoscut, cu siguranţă, nu numai de Timotei, ucenic al lui Paul, ci şi de Paul însuşi fără îndoială: "El (Cristos) care s-a arătat în trup a fost justificat în Duh, a apărut îngerilor, a fost predicat printre păgâni, a fost crezut în lume, a fost ridicat în glorie" (1Tes 3,16).

Fiecare slujitor al Bisericii este invitat în cele din urmă chiar indicându-i pe sfinţii îngeri la îndeplinirea fidelă şi conştientă a îndatoririlor sale: "Te conjur în faţa lui Dumnezeu şi a lui Cristos Isus şi a îngerilor celor aleşi să păzeşti acestea, fără prejudecată şi fără a face cuiva favoruri" (1Tim 5,21).

Conform părintelui Marcello, autorul Scrisorii către Evrei subliniază cu mare putere ceea ce Paul a afirmat în privinţa superiorităţii lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om: "Şi căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: Şezi la dreapta mea până când voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale? Oare nu sunt ei toţi duhuri care slujesc, trimişi cu o misiune în folosul acelora care vor moşteni mântuirea?" (Ev 1,13-14).

Deoarece noi, deja pe pământ, am fost făcuţi vrednici de comunitatea Bisericii cereşti, la care aparţin şi sfinţii îngeri, trebuie să mergem cu respect pe drumul pe care Dumnezeu ni-l arată. Aşa ne îndeamnă autorul Scrisorii către Evrei (12,22) pe deplin în spiritul sfântului Paul: "Dar voi v-aţi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului cel viu, de Ierusalimul ceresc, de zecile de mii de îngeri în sărbătoare, de comunitatea întâilor-născuţi înscrişi în ceruri... Fiţi atenţi, să nu-l respingeţi" (Ev 12,22).

În concluzie, părintele Marcello afirmă: "Dragostea faţă de fraţi să rămână statornică. Nu uitaţi ospitalitatea, căci datorită ei unii i-au primit, fără a-şi da seama, pe îngeri" (Ev 13,2).

(După Zenit, 21 iunie 2009)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu