Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 4 decembrie 2019
Cateheze despre Faptele Apostolilor: 17. "Vegheaţi asupra voastră şi asupra întregii turme" (Fap 20,28). Slujirea lui Paul la Efes şi luarea de rămas bun de la bătrâni
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Călătoria Evangheliei în lume continuă fără oprire în cartea Faptele Apostolilor şi străbate oraşul Efes manifestând toată însemnătatea sa mântuitoare. Graţie lui Paul, circa doisprezece bărbaţi primesc botezul în numele lui Isus şi trăiesc experienţa revărsării Duhului Sfânt care îi regenerează (cf. Fap 19,1-7). Apoi sunt multe minunile care au loc prin intermediul apostolului: bolnavii se vindecă şi cei posedaţi sunt eliberaţi (cf. Fap 19,11-12). Asta se întâmplă pentru că discipolul se aseamănă cu Învăţătorul său (cf. Lc 6,40) şi îl face prezent comunicând fraţilor aceeaşi viaţă nouă pe care a primit-o de la El.
Puterea lui Dumnezeu care intră năvalnic la Efes îl demască pe cel care vrea să folosească numele lui Isus pentru a face exorcisme dar fără a avea autoritatea spirituală pentru a face asta (cf. Fap 19,13-17), şi revelează slăbiciunea artelor magice, care sunt abandonate de un mare număr de persoane care-l aleg pe Cristos şi abandonează artele magice (cf. Fap 19,18-19). O adevărată răsturnare pentru un oraş, ca Efes, care era un centru vestit datorită practicării magiei! Luca subliniază astfel incompatibilitatea dintre credinţa în Cristos şi magie. Dacă-l alegi pe Cristos nu poţi recurge la vrăjitor: credinţa este abandonare încrezătoare în mâinile unui Dumnezeu credibil care se face recunoscut nu prin practici oculte ci prin revelaţie şi cu iubire gratuită. Probabil că vreunul dintre voi îmi va spune: "Ah, da, acest lucru al magiei este ceva vechi: astăzi, cu civilizaţia creştină asta nu se întâmplă". Dar fiţi atenţi! Eu vă întreb: câţi dintre voi merg pentru a li se citi în cărţi, câţi dintre voi merg la ghicitoare care să li se citească în palme sau să li se citească în cărţi? Şi astăzi în marile oraşe creştini practicanţi fac aceste lucruri. Şi la întrebarea: "Dar cum aşa, dacă tu crezi în Isus Cristos, mergi la vrăjitor, la ghicitoare, la toţi aceşti oameni?", răspund: "Eu cred în Isus Cristos însă de deochi merg şi la ei". Vă rog: magia nu este creştină! Aceste lucruri care se fac pentru a ghici viitorul sau a ghici atâtea lucruri sau a schimba situaţii de viaţă, nu sunt creştine. Harul lui Cristos îţi aduce toate acestea: roagă-te şi încredinţează-te Domnului.
Răspândirea Evangheliei la Efes dăunează comerţului argintarilor - o altă problemă - care fabricau statuile zeiţei Artemis, făcând dintr-o practică religioasă o adevărată afacere. Cu privire la asta eu vă cer să vă gândiţi. Văzând cum scade acea activitate care aducea mulţi bani, argintarii organizează o răscoală împotriva lui Paul, iar creştinii sunt acuzaţi că au pus în criză categoria argintarilor, sanctuarul lui Artemis şi cultul acestei zeiţe (cf. Fap 19,23-28).
După aceea, Paul pleacă de la Efes îndreptându-se spre Ierusalim şi ajunge la Milet (cf. Fap 20,1-16). Aici trimite ca să-i cheme pe bătrânii Bisericii din Efes - prezbiterii: ar fi preoţii - pentru a face o predare a ştafetei "pastorale" (cf. Fap 20,17-35). Suntem la momentele finale ale slujirii apostolice a lui Paul şi Luca ne prezintă discursul său de rămas bun, un soi de testament spiritual pe care apostolul îl adresează celor care, după plecarea sa, vor trebui să conducă acea comunitate din Efes. Şi aceasta este una din paginile cele mai frumoase din cartea Faptele Apostolilor: vă sfătuiesc să luaţi astăzi Noul Testament, Biblia, capitolul 20 şi să citiţi acest rămas bun al lui Paul de la preoţii din Efes şi face asta la Milet. Este un mod pentru a înţelege cum îşi ia rămas bun apostolul precum şi cum trebuie preoţii să-şi ia rămas bun astăzi precum şi cum trebuie să-şi ia rămas bun toţi creştinii. Este o pagină foarte frumoasă.
În partea exortativă, Paul îi încurajează pe responsabilii comunităţii, pe care ştie că-i vede pentru ultima dată. Şi ce le spune? "Vegheaţi asupra voastră şi asupra întregii turme". Aceasta este munca păstorului: să vegheze, să vegheze asupra sa şi asupra turmei. Păstorul trebuie să vegheze, parohul trebuie să vegheze, să stea de veghe, preoţii trebuie să vegheze, episcopii, papa trebuie să vegheze. A sta de veghe pentru a păzi turma, precum şi a sta de veghe asupra sieşi, a examina conştiinţa şi a vedea cum se îndeplineşte această obligaţie de a veghea. "Vegheaţi asupra voastră şi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori pentru ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu pe care şi-a dobândit-o cu sângele propriului Fiu" (Fap 20,28): aşa spune sfântul Paul. Episcopilor li se cere apropierea maximă de turmă, răscumpărată de sângele preţios al lui Cristos, şi promptitudinea de a o apăra de "lupi" (v. 29). Episcopii trebuie să fie foarte aproape de popor pentru a-l păzi, pentru a-l apăra; nu dezlipiţi de popor. După ce a încredinţat această îndatorire responsabililor din Efes, Paul îi pune în mâinile lui Dumnezeu şi îi încredinţează "cuvântului harului său" (v. 32), ferment al oricărei creşteri şi drum de sfinţenie în Biserică, invitându-i să lucreze cu propriile mâini, asemenea lui, pentru a nu fi povară altora, pentru a-i ajuta pe cei slabi şi pentru a experimenta că "este mai mare fericire în a da decât în a primi" (v. 35).
Iubiţi fraţi şi surori, să-i cerem Domnului să reînnoiască în noi iubirea faţă de Biserică şi faţă de depozitul credinţei pe care ea îl păstrează şi să ne facă pe toţi coresponsabili în păzirea turmei, susţinând în rugăciune pe păstori pentru ca să manifeste fermitatea şi duioşia Păstorului Divin.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
