Sfânta Liturghie de înmormântare a fost celebrată în biserica parohială „Înălțarea Sfintei Cruci” și a fost prezidată de Preasfințitul Iosif Păuleț, episcop de Iași, alături de Preasfințitul Petru Sescu, episcop auxiliar de Iași. Au concelebrat numeroși preoți, colegi și apropiați ai părintelui, veniți din diferite comunități ale Diecezei.
Au fost prezenți credincioși din toate comunitățile în care părintele Aurel Petrișor și-a desfășurat activitatea pastorală. Biserica din Șcheia s-a dovedit neîncăpătoare pentru mulțimea celor veniți să-i aducă un ultim omagiu și să se roage pentru sufletul celui care le-a fost păstor de-a lungul anilor.
Predica a fost rostită de pr. Irinel Iosub, paroh al comunității „Sfântul Arhanghel Mihail” din Săbăoani, originar, asemenea părintelui răposat, din localitatea Șcheia. Pornind de la momentul despărțirii, părintele predicator a vorbit despre trei sentimente care îi încercau pe cei prezenți: regretul, uimirea și recunoștința. Moartea unui preot, a spus părintele, este asemenea astupării unei fântâni din care oamenii primeau apa cuvântului lui Dumnezeu și a iertării.
Reflectând asupra vieții părintelui Aurel, pr. Irinel Iosub a subliniat că iubirea față de Dumnezeu și față de oameni a fost cea care l-a determinat să îmbrățișeze preoția și să rămână fidel chemării sale. A evidențiat măreția și responsabilitatea acestei misiuni, prin care preotul devine slujitor al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, oferindu-le Cuvântul, sacramentele și iertarea. „Preoția este jertfă acceptată din iubire”, a subliniat părintele, arătând că această dăruire presupune sacrificiu atât din partea celui chemat, cât și din partea celor care îl susțin.
În continuare, a îndemnat la recunoștință față de părintele Aurel, dar și față de toți cei care l-au ajutat să-și urmeze vocația. În încheiere, pornind de la propria reflecție asupra vieții, pr. Irinel Iosub i-a invitat pe cei prezenți să păstreze în inimă câteva învățături: chiar dacă nu putem schimba începutul, putem continua drumul și putem schimba sfârșitul; chiar dacă nu putem schimba un om, îl putem iubi așa cum este. Astfel, amintirea părintelui Aurel devine și o invitație de a trăi mai departe cu iubire, responsabilitate și încredere în Dumnezeu.
La finalul celebrării, Preasfințitul Iosif Păuleț a adresat un cuvânt de încurajare și mângâiere sorei Liliana, care i-a fost alături părintelui Aurel timp de 35 de ani, îngrijindu-l și însoțindu-l cu devotament de-a lungul unei îndelungate perioade din viața sa. Episcopul a adresat, de asemenea, un gând de apropiere și familiei îndoliate, în aceste momente de durere și despărțire. În cuvântul său, l-a amintit și pe Preasfințitul Petru Gherghel, care, deși nu a fost prezent fizic, a fost unit în rugăciune cu cei adunați la celebrare. A fost un semn al legăturii de prețuire și afecțiune pe care episcopul emerit a păstrat-o față de părintele Aurel.
Un moment aparte l-a constituit cuvântul de mulțumire și rămas-bun rostit în numele familiei de pr. Robert Petrișor, nepotul părintelui Aurel. Acesta le-a mulțumit tuturor celor prezenți pentru rugăciune și pentru sprijinul oferit de-a lungul anilor.
Vorbind despre moștenirea lăsată de părintele Aurel, pr. Robert Petrișor a evocat atât exemplul său uman, cât și pe cel sacerdotal. L-a descris ca pe un om cu un caracter puternic, autentic, care știa să fie aproape de fiecare și să devină, pentru cei care îl căutau, părintele de care aveau nevoie. Era omul la care credincioșii veneau pentru un sfat, o rugăciune sau o binecuvântare, cerându-i adesea mijlocirea prin devoțiunea față de Sfântul Anton.
Dincolo de exemplul omenesc, nepotul său a vorbit cu emoție despre moștenirea spirituală primită de la părintele Aurel: dorința de a fi preot pentru a-i sluji pe oameni, nu pentru a se sluji pe sine, și convingerea că altarul este centrul vieții preoțești. A amintit că părintele trăia Sfânta Liturghie cu o dăruire atât de profundă, încât nu privea niciodată la ceas, ci rămânea cu totul în prezența lui Isus.
A evocat și o mărturisire pe care părintele i-a făcut-o cândva: „De la Biserică am primit și la Biserică las”, exprimând astfel dorința ca tot ceea ce primise și înfăptuise să rămână în slujba Bisericii. În încheiere, i-a îndemnat pe cei prezenți să nu înceteze să-i ceară părintelui Aurel rugăciunea și mijlocirea înaintea lui Dumnezeu, amintind că, dacă în timpul vieții a fost aproape de oameni și s-a rugat pentru ei, acum, în prezența Tatălui, poate continua să mijlocească pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au prețuit.
O credincioasă din Mircești a exprimat recunoștința comunității pentru slujirea și dăruirea părintelui Aurel, evocând atât lucrările realizate la biserică și amenajarea grotei în cinstea Sfântului Anton, cât și grija sa pentru viața spirituală a credincioșilor, încheind cu o rugăciune pentru odihna sa veșnică.
Un ultim omagiu a fost adus și în numele comunității Parohiei Talpa, prin cuvântul pr. Paul, care a transmis mulțumirea și recunoștința credincioșilor din comunitatea pe care părintele Aurel Petrișor a slujit-o timp de 23 de ani, în două perioade: 1991–2000 și 2004–2018.
În mesajul său au fost evocate munca și dăruirea părintelui, contribuția sa la dezvoltarea comunității, construirea bisericii din Breaza și a casei parohiale din Talpa, dar mai ales apropierea sa de oameni. Părintele a fost amintit ca un om care știa să asculte cu răbdare, să ofere timp fiecăruia și să construiască punți între oameni și între oameni și Dumnezeu.
A fost evocată și influența pe care a avut-o asupra sa exemplul fostului său paroh, pr. Andrici, de la care a învățat să fie aproape de oameni și să le ofere răbdarea și atenția de care aveau nevoie. O moștenire care nu se măsoară doar în zidurile ridicate, ci mai ales în sufletele pe care le-a apropiat de Dumnezeu.
După celebrarea Sfintei Liturghii, trupul neînsuflețit al părintelui Aurel Petrișor a fost condus la cimitirul din Șcheia, unde a fost înhumat în parcela rezervată preoților și persoanelor consacrate.
Plecarea sa lasă în urmă amintirea unui preot care și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și oamenilor. Bisericile și comunitățile în care a activat, oamenii pe care i-a însoțit și binele sădit în sufletele lor rămân mărturii ale unei vieți dăruite. Dincolo de anii de slujire și de lucrările înfăptuite, rămâne ceea ce a construit în inimile oamenilor: apropiere, încredere și credință.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Pr. Paul-Alexandru Vârgă
Album foto
16 noiembrie 2026: Șcheia: Funeraliile părintelui Aurel Petrișor
A trecut la Domnul pr. Aurel Petrișor
În dimineața zilei de joi, 12 noiembrie 2026, în jurul orei 4.30, a trecut la cele veșnice pr. Aurel Petrișor, în localitatea natală Șcheia. Ca urmare a unor probleme de sănătate, pr. Aurel Petrișor a făcut analize medicale la București și era în așteptarea rezultatelor biopsiei.