Pr. Petru Budău, decedat în dimineaţa zilei de 5 iunie 2018, a fost condus pe ultimul drum joi, 7 iunie, în comunitatea Pildeşti. La înmormântare au participat trei episcopi: PS Petru Gherghel, care a prezidat sfânta Liturghie, PS Aurel Percă, PS Cornel Damian, peste o sută de preoţi, credincioşi din comunitatea parohială şi din comunităţile păstorite de părintele răposat.
În mijlocul frumoasei biserici închinate Adormirii Maicii Domnului stătea catafalcul cu trupul neînsufleţit al părintelui Petru Budău, reîntors în satul Pildeşti pentru ultima sfântă Liturghie. Credincioşii comunităţii au umplut lăcaşul de cult pentru a-i aduce omagiu şi a se ruga lui Dumnezeu pentru cel care le-a fost păstor timp de 27 de ani şi care cu grijă pastorală neobosită le-a împărţit tainele dumnezeieşti. În altar erau prezenţi pe lângă preoţii colegi ai răposatului, şi preoţi originari din Pildeşti, fiii satului, a căror formare şi devenire preoţească a fost marcată de prezenţa celui care le-a fost ani îndelungaţi paroh. A fost voinţa testamentară a părintelui răposat de a-şi găsi odihna veşnică în cimitirul satului, aflat chiar lângă biserică, în umbra casei Domnului faţă de care el şi-a câştigat pe bună seamă meritul şi titlul de ctitor.
În salutul său, PS Petru Gherghel a caracterizat viaţa sacerdotală a părintelui Petru Budău întrebuinţând două cuvinte cheie: sacerdos iustus et devotus, preot drept şi devotat. Dreptatea, fermitatea şi seriozitatea au fost liniile călăuzitoare ale activităţii sale în numele lui Dumnezeu şi în folosul oamenilor. A fost un om dedicat preoţiei pe care acum, ajuns în casa Tatălui veşnic, îl aşteaptă răsplata celor aleşi şi cununa celor drepţi.
La cuvântul de învăţătură, pr. Claudiu Dumea, coleg de promoţie al pr. Petru Budău, a subliniat faptul că suntem adunaţi în biserică pentru a ne lua rămas bun de la părintele Petru, nu adio, deoarece speranţa noastră este în revedere în viaţa de dincolo. Vechea maximă latină, sacerdotum sors, repentina mors, adică soarta preotului este o moarte neaşteptată, nu s-a mai verificat în cazul părintelui răposat, ai cărui ultimi ani de viaţă au fost însemnaţi de suferinţă. Domnul l-a chemat acum pe părintele să-şi continue funcţia, să celebreze alături de Isus, Marele Preot, liturgia cerească. Preotul, chiar şi întins în sicriu, este îmbrăcat în veşminte liturgice, deoarece el este preot în veci. Moartea în sine este un eveniment trist, nu vesel. În faţa morţii, aşa cum afirmă un document conciliar ("Gaudium et spes"), enigma condiţiei umane îşi atinge culmea. Omul e chinuit nu doar de degradarea trupului, ci şi de dispariţia definitivă. Dar sămânţa veşniciei pe care o poartă, îl face să se răzvrătească împotriva acestui sinistru sentiment. De unde primeşte soluţia la problema morţii? Cine îi dă răspunsul definitiv şi satisfăcător? Nu filosofia şi nici încercarea iluzorie şi disperată de a prelungi longevitatea vieţii biologice. Răspunsul, în stare să umple orice vid interior şi să mulţumească fiinţa umană, vine numai de la Isus Cristos care s-a numit pe sine cale, adevăr şi viaţă. Ignoranţa cu privire la moarte şi la ceea ce îi urmează o pot avea ceilalţi, de diferite credinţe, dar nu creştinul care îşi întemeiază cunoaşterea pe Cristos. Căci pentru creştini, cei morţi sunt de fapt doar adormiţi întru înviere.
La finalul sfintei Liturghii, PS Petru Gherghel a întărit gândul că părintele Petru, deşi tace, îşi ţine astăzi ultima sa predică, în faţa comunităţii pe care a iubit-o şi împreună cu care a celebrat atâtea sfinte Liturghii. El a contribuit substanţial la edificarea spirituală a comunităţii şi s-a identificat cu dorinţa sa profundă de a construi biserica în care are loc celebrarea înmormântării sale, biserică pe care o lasă ca moştenire sfântă celor care au datoria să nu-l uite în rugăciunile lor.
Cuvinte de mulţumire au fost rostite de pr. Paul Budău, parohul şi decanul de Iaşi, nepotul părintelui Petru Budău, care în numele întregii familii a exprimat cuvinte de sinceră recunoştinţă celor care l-au asistat pe pr. Petru în clipele de suferinţă şi care, prin solicitudinea lor constantă, s-au făcut îngerii lui păzitori. Pr. Leonard, vicarul comunităţii catolice "Sfântul Nicolae" Bacău, într-un gest patetic şi emoţionant, a exprimat dorinţa părintelui răposat de a cere tuturor iertare pentru tot ce a greşit şi de a oferi iertare tuturor celor care o aşteaptă, laici şi preoţi. El a concretizat acest gest strângând mâna unui credincios şi mâna unui preot.
În numele comunităţii, două persoane au rostit cuvinte de mulţumire, în proză şi în poezie, la adresa părintelui Budău care le-a fost atâţia ani alături prin cuvânt, prin îndemn, învăţătură, sfaturi şi iubire părintească.
După sfânta Liturghie a urmat procesiunea spre cimitir, pe buzele tuturor răsunând, ca o falnică profesiune de credinţă, cuvintele cântecului "Patria mea este sus". Acolo a început deja să fie patria pentru părintele Petru Budău. Mormântul lui, străjuit de crucea Domnului, se află lângă gardul bisericii, în partea de sud a acesteia, acolo unde mai sunt deja sau vor fi înmormântaţi alţi preoţi. Dumnezeu să-l fericească pentru tot binele pe care l-a făcut pe acest pământ şi pentru slujirea sa preoţească!
Pr. Cristian Diac
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 7 iunie: Pildeşti: Funeraliile părintelui Petru Budău
