Rugăciunea, lacrimile şi florile sunt câteva dintre elementele care au marcat Liturghia de duminică, 20 septembrie 2009, de la ora 10.30, din biserica "Sf. Petru şi Paul" - Bacău. Prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, la Liturghia cu requiem pentru pr. Petru Mareş, al cărui sicriu se afla încă în biserică, au participat numeroşi preoţi, seminarişti şi credincioşi.
"O pierdere pentru noi, dar un câştig pentru cer. A aşteptat de mult întâlnirea cu Domnul şi spunea tuturor că este pregătit pentru acest moment" - mărturisea părintele decan la începutul sfintei Liturghii, referindu-se la moartea părintelui Mareş. Ca un gând de mulţumire pentru tot ceea ce Dumnezeu a realizat prin el şi pentru a se putea bucura cât mai curând de vederea feţei Domnului, duminică, 20 septembrie, a fost celebrată la Bacău o Liturghie cu requiem pentru odihna părintelui. Începând cu anul 1994, el s-a stabilit în Parohia "Sf. Nicolae" din Bacău, de unde a exercitat diferite misiuni în Biserica Universală şi în Biserica locală. Mulţumea credincioşilor prezenţi la această Liturghie dă mărturie despre cât de aproape este părintele de inima băcăoanilor.
În după-amiaza zilei în care a decedat, sicriul cu trupul său a fost depus în biserica "Sf. Petru şi Paul". De dimineaţa până seara târziu, copii, tineri şi adulţi au intrat în biserică aducând flori şi înălţând rugăciuni. A fost deosebit de impresionant când câteva clase de elevi de la diferite licee din oraş au venit cu profesorul lor să se roage împreună în biserică pentru părintele. Preoţi, seminarişti, surori, asociaţii religioase s-au rugat în fiecare zi lângă sicriu. În jurul lui s-au adunat în aceste zile multe coroane şi flori.
Liturghia de duminică, de la ora 10.30, a fost prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. Alături de el, în prezbiter, s-au aflat pr. Iosif Mareş - fratele părintelui decedat, pr. Isidor Dâscă - decan de Bacău, şi mulţi preoţi din parohii, de la Seminarul Mic şi de la institutele religioase. Biserica a fost arhiplină, fiind prezenţi şi seminariştii de la liceu. Corul a fost la înălţime, fiind intonate cântări de mare fineţe muzicală.
În numele întregii comunităţi, părintele Isidor Dâscă i-a mulţumit părintelui Petru Mareş pentru slujirea, disponibilitatea şi dăruirea cu care s-a implicat în viaţa spirituală a parohiei. Aplauzele credincioşilor au completat cuvintele de mulţumire, dând de înţeles încă o dată cât de mult l-au iubit credincioşii din Bacău.
Pr. Iosif Mareş le-a mulţumit în numele fratelui său tuturor celor care s-au îngrijit de el în ultima parte a vieţii, când suferinţa şi boala l-au ţintuit pe patul suferinţei. Au fost amintiţi seminariştii, care zi şi noapte au stat la dispoziţia părintelui, slujindu-l cu pe un "tată", surorile, care s-au îngrijit cum au putut mai bine ca părintele Petru să nu simtă amprenta bolii, şi, bineînţeles, părintele decan, care i-a pus totul la dispoziţie. Şi-a exprimat apoi dorinţa ca toţi cei prezenţi să se molipsească de optimismul fratelui său.
În ropot de aplauze, sicriul cu trupul părintelui a fost purtat de preoţi spre ieşirea din biserică, de unde, cu o maşină mortuară, a fost purtat spre satul natal, Faraoani, urmând ca luni, 21 septembrie 2009, la ora 10.30, să se desfăşoare Liturghia de înmormântare.
Vestea morţii părintelui Petru Mareş a venit ca un fulger pentru întreagă lume catolică şi ortodoxă din România şi nu numai. Pentru mulţi dintre băcăoanii care l-au cunoscut, vestea morţii a fost ca un şoc. În redacţia unui trust media din Bacău s-a făcut linişte de mormânt la aflarea tristei veşti, iar redactorii îşi şopteau unul altuia: "Nu se poate, parcă mai ieri a fost la emisiune!". În seara zilei în care a trecut la Domnul, un post TV din Bacău, în memoria părintelui, dădea deja secvenţe de la multele emisiuni la care participase. Un cameraman care a venit să ia câteva imagini cu părintele decedat mărturisea: "Nu-mi vine să cred! Era o prezenţă atât de caldă şi îl simţeam atât de aproape!"
Iată alte câteva mărturii ale unor băcăoani:
"Pentru lumea catolică a murit un geniu religios...." (Pr. Ştefan Erdeş, într-un interviu la TV Bacău)
"Nu-l voi uita niciodată. Oricât ai fi fost de trist şi descurajat, ştia să te încurajeze şi să te facă să zâmbeşti. Era mereu vesel şi senin." (Lenuţa)
"Îl vedeam de multe ori cu câtă gingăşie se îngrijea de florile ce le avea pe pervazul geamului. Mă gândeam că o să trăiască 100 de ani... Îmi pare rău pentru el. Dumnezeu să-l fericească!" (Maria)
Redacţia Biserica şi Viaţa
*
Vă iubesc
La începutul lunii septembrie, de pe patul suferinţei, când cu greu mai reuşea să silabisească, părintele Petru Mareş a dat un interviu revistei Biserica şi Viaţa despre chemarea sa la sfânta Preoţie.
• Ce v-a determinat să mergeţi la Seminar şi ce v-a marcat în timpul Seminarului?
Chemarea este ceva care te cucereşte şi te determină să te dăruieşti. Am fost coleg de clasă şi cu PS Petru Gherghel şi am trăit multe momente grele împreună. Seminarul a fost într-adevăr o perioadă grea; eram supuşi la multe probe. În cele din urmă am reuşit: Mântuitorul ne-a ales, iar noi am lăsat totul.
• Care este cel mai important lucru pentru un preot?
Preoţii să-şi iubească preoţia, iar iubirea să o exprime în toate formele posibile. Să zâmbească tuturor şi să se apropie de toţi, pentru ca astfel să potolească foamea lumii.
• Dacă ar fi să le sugeraţi ceva preoţilor, ce le-aţi spune?
Este un defect mare acela că multe din lucrurile pe care le trăiesc nu le scriu şi astfel se uită şi trec neobservate. Când am făcut 40 de ani de preoţie, am scris o broşura cu istoria tuturor colegilor mei preoţi. Atunci tocmai trecusem printr-o suferinţă grea şi am înţeles că erau atâtea lucruri care nu s-ar fi spus niciodată dacă n-ar fi fost scrise.
• Ce v-a bucurat cel mai mult în viaţă?
Am lucrat mult pentru Sfântul Scaun, timp în care am luat contact cu Biserica Universală. Papa Ioan Paul al II-lea m-a numit director al Operelor Misionare Pontificale şi capelan pontifical. Am întrebat pentru ce am primit această numire şi mi s-a răspuns: "Pentru fidelitatea dumneavoastră faţă de Biserică!"
• Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce aţi face?
Oh, dar asta este imposibil! Sunt foarte mulţumit de locurile şi situaţiile în care Dumnezeu m-a pus să trăiesc. Tot preot aş vrea să fiu! Vă mulţumesc tuturor şi îl rog pe Dumnezeu să mă ierte şi să cântărească viaţa mea cum vrea el. Vă iubesc!
A consemnat pr. Petru Tamaş
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 20 septembrie: Bacău: Liturghie cu requiem pentru pr. Petru Mareş
* * *
Reflecţie: Părintele Mareş - un preot al credinţei şi al autenticităţii
A trecut la Domnul pr. Petru Mareş
