În Parohia "Înălţarea Sfintei Cruci" din Şcheia, jud. Iaşi, în perioada 15-26 iulie 2007 s-a desfăşurat campusul cu tema: "Prietenia e o floare rară!".
Deschiderea a fost realizată cu sfânta Liturghie celebrată de pr. paroh Anton Moraru, la care unde au participat toţi creştinii comunităţii noastre.
Au fost distribuite apoi ecusoanele şi tricourile la copii şi animatori.
Prietenia a fost asociată cu o floare rară. Aşa cum ea are nevoie de apă, pământ, îngrijire, timp pentru a creşte, aer, căldură, lumină... etc. şi noi avem nevoie de un prieten care să fie capabil a ne oferi iubire, prietenie, încredere, sinceritate, iertare, respect, armonie, putere de sacrificiu... iar toate acestea ajung la un ideal prin rugăciune alături de Isus care trebuie să fie prietenul în prieteniile noastre.
Aceste teme erau aprofundate prin cateheza zilnică în grupuri mici desfăşurată de către animatori.
În favoarea copiilor au fost prezente trei laboratoare: muzică, dans şi pictură, unde au avut ocazia să intensifice cât mai bine această temă.
Un moment extraordinar şi de neuitat a fost rugăciunea sub stele, împrejurul focului, unde am avut prilejul fiecare dintre noi de a-i scrie o scrisoare lui Isus încredinţându-i toate necazurile şi bucuriile noastre.
În fiecare seară după Liturghie mergeam împreună cu mult entuziasm în diferite spaţii ale localităţii pentru a împărtăşi şi celorlalţi bucuria de a fi împreună prin jocuri, bansuri, dansuri tradiţionale... se încheia ziua cu verificarea prin întrebări adresate copiilor asupra temei din respectiva zi.
Totul s-a încheiat prin manifestarea a tot ceea ce s-a realizat pe tot parcursul Campusului şi cu premierea celor mai activi copii.
Nu ezitaţi să aprofundezi şi tu adevărata valoare a prieteniei ... vei descoperi într-adevăr că prietenia e o floare rară.
Animatorii şi sr. Tereza Bitiuşcă
*
Prietenia e o floare rară....
Refr: Prietenia e o floare rară
Să fii prieten e un mare dar
Aşa descoperi pentru prima oară
Că mâna ce-o întinzi nu e-n zadar. (2 ori)
Să-nseninezi o frunte obosită
Uşor să mângâi tâmplele ce ard.
Să strângi la piept fiinţa ostenită
Să-i fii alături cu un suflet cald.
Şi să-l ajuţi să-nfrunte supărarea
Cu vorbe bune să-l alini la greu
Uniţi cum este ţărmul şi cu marea
Alături devotat să-i fii mereu.
