În noul număr al revistei Isus, prietenul copiilor (septembrie 2020) copiii au fost invitaţi să scrie la pagina Aşa scriu copiii despre Cine îmi este prieten? Ei au prezentat gândurile cu multă sinceritate şi din experienţa lor ne reamintesc că prietenia este un dar preţios, care sunt cerinţele şi ingredientele pentru o prietenie adevărată, cum să-ţi faci şi cum să ai prieteni buni.
"Pentru mine, prietenia este cel mai bun lucru. Un prieten bun se cunoaşte la nevoie. Am mulţi prieteni buni la care ţin mult, dar cel mai bun prieten al meu este Isus. Pentru că de fiecare dată mă ascultă şi mă înţelege când vorbesc cu el. Încerc să păstrez prietenia mea cu Isus încercând să fiu mai bună în fiecare zi, să-mi ascult şi să-mi iubesc părinţii" (Daria Maria Bortoş, Dărmăneşti).
"Vin la biserică să particip la cateheză şi la Sfânta Liturghie pentru că aici ştiu că voi găsi prieteni buni. Un prieten bun se cunoaşte atunci când renunţă la timpul său pentru a fi de ajutor. Isus este pentru mine cel mai bun prieten pentru că a renunţat la viaţa lui ca să ne ierte de păcate şi să ne mântuiască. Şi eu vreau să-mi arăt recunoştinţa pentru tot ce a făcut pentru mine încercând să fiu cuminte şi ascultător" (Emanuel Ferenţ, Dărmăneşti).
"Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă are tot ce îşi doreşte. Un prieten adevărat te ajută şi te sprijină. Puţini sunt oamenii care au învăţat să preţuiască prietenia" (Cristian Angelo Mărtinică, Butea).
"Îmi fac prieteni întâlnindu-i la şcoală, în parc sau la biserică. Prietena mea cea mai bună este Iustina" (Marta-Luiza Săbăoanu, Butea).
"Dacă m-ar întreba cineva ce este prietenia, aş avea foarte multe de zis. Un prieten poţi să ţi-l faci oriunde, iar un amic foarte bun e acela care te ajută necondiţionat şi e gata să lupte pentru tine. Eu am foarte mulţi prieteni, dar nu toţi sunt gata să urce munţii pentru mine. Eu fac multe pentru prietenii mei, iar singura cerinţă a mea e ca ei să fie acolo pentru mine, la nevoie!" (Francisca Balint, Huşi).
"Eu îmi fac prieteni datorită unor întâmplări, printr-un alt prieten sau cunoştinţă, sau pur şi simplu mă bag în seamă cu acea persoană. Am peste 10 amici, dar prieteni adevăraţi am doar 5. Unul dintre ei şi cel mai bun prieten este Isus. Pentru el şi pentru ceilalţi eu aş plânge, aş râde, aş glumi, aş spune adevărul, le-aş fi alături aşa cum şi ei ar face aceleaşi lucruri. Un prieten bun trebuie să te ajute la bine şi la greu, să-ţi fie alături mereu, să nu te uite, să nu te mintă, să nu te trădeze şi să nu îţi ascundă lucruri etc." (Francesca Pascal, Huşi).
"Prietenii adevăraţi sunt greu de găsit, asta ştim cu toţii. Dar, dacă vrei să-ţi găseşti unul, fii sigur că vei reuşi, doar dacă eşti şi tu unul de încredere. Este foarte important încă un aspect: să fii deschis cu prietenul tău şi să nu-l minţi, iar dacă nu ai reuşit să-ţi faci unul până acum, atunci ştiu eu unul: Isus. Doar nu degeaba i se mai spune Prietenul copiilor. Isus sigur este un prieten adevărat: el nu te lasă la greu, cum, de altfel, o mai fac unii dintre prietenii tăi... prieteni falşi. Un alt lucru bine de ştiut: să nu îl laşi şi tu la greu pe Isus: să nu fii un prieten fals. În momentele fericite din viaţa ta nu trebuie să uiţi de acest prieten, ci din contră, să îi împărtăşeşti bucuria ta, mergând la biserică, împărtăşindu-te, şi spunându-i cât de mult ţii la el. În final aş vrea să termin cu un citat, citatul meu preferat: Nu e niciun miracol să ai un milion de prieteni. Miracolul e să ai un prieten care să stea alături de tine când milioane de oameni sunt împotriva ta!" (Andra Robu, Săbăoani).
"Prietenia este darul cel mai frumos, liber, spontan şi preţios. Prieteni îmi fac oriunde merg, pe terenul de joacă şi în special la biserică. Prietenul meu cel mai bun este şi va rămâne Isus, restul îi pot numi «parteneri» de joacă. Un prieten bun şi adevărat trebuie să fie: sincer, loial, să mă asculte şi să mă înveţe să nu greşesc. Nu ştiu câţi prieteni am sincer, poate mulţi, dar trecători, dar nici unul nu este ca bunul Isus care nu mă părăseşte niciodată. Pentru ai mei prieteni ce pot face? Eu zic că multe: mă joc cu ei, îi învăţ lucruri bune, dar în ultimul rând îi invit la biserică să le fac cunoştinţă cu un exemplu de prieten cum mi-ar fi dorit să fie mulţi dintre ei, dar din păcate mă iau în râs şi spune că nu sunt normal. Ce fac ei pentru mine? Din păcate, vă spun cam nimic, uneori se joacă cu mine, alteori nu. Dar Isus este cu mine oriunde şi oricând" (Eduard Balan, Săbăoani).
"Prietenia este lucru sfânt. Dacă te-ai împrietenit cu Dumnezeu, atunci poţi fi prieten cu oricine. Un prieten bun are nevoie de afecţiune, de căldură, de respectul tău faţă de el, de iubire şi în special de atenţie. Aveţi grijă cum vă faceţi prieteni, mulţi vor să vadă ce fel de persoană eşti şi cum te comporţi cu el, în special limbajul. Am cunoscut persoane bune la suflet, dar şi rele la suflet. Cele bune o să se comporte frumos cu tine, cele rele o să te jignească şi o să te facă să regreţi că o/îl ai ca prieten. Noi, copiii, ne împrietenim prin lucruri simple: jocuri, participarea la Sfânta Liturghie, chiar mâncând o îngheţată" (Ştefania Martin, Bahna).
"Îmi fac prieteni, copiii cu care mă joc şi colegii mei. Prietenul meu cel mai bun este Andrei. Un prieten bun şi adevărat trebuie să fie sincer şi bun cu mine. Am cam 10 prieteni. Eu îmi ajut prietenii la nevoie, iar ei mă ajută pe mine" (Ştefan Burlacu, Iaşi).
Prof. Lăcrămioara Boroş
