Doamne, într-o zi m-ai chemat şi m-ai condus în casa ta, mi-ai dat un entuziasm aprins pentru tine şi mi-ai descoperit secretul de a fi liberă şi fericită urmându-te pe tine. Păstrează neschimbate în mine elanul şi fericirea acelei prime întâlniri cu tine.
Trezeşte şi sporeşte în mine gustul pentru lucrurile cele mai frumoase: pentru altar, pentru adevăr, pentru ceilalţi; dă-mi curaj, inteligenţă şi iniţiativă, astfel încât viaţa mea să fie mereu o mică centrală de har pentru cei cărora le e sete de tine şi te caută.
Doamne, învaţă-mă arta de a duce în lume numele tău, învaţă-mă cum să te prezint în măreţia şi frumuseţea ta, cum să răspândesc şi să fac cunoscută doctrina ta. Fă ca toate capacităţile mele şi comportamentul meu de viaţă să nu împiedice acţiunea luminii tale. Ia din gesturile mele, din vocea mea, din expresiile mele tot ceea ce e lipsit de coerenţă şi nepotrivit; fă ca privirea mea şi tot modul meu de a fi să fie reflexul seninătăţii şi al înţelegerii tale. Fă ca lumea să vadă în mine că te-am întâlnit şi că te urmez pe tine.
Dacă în vreo zi, surprinsă de slăbiciunile mele, voi fi zdruncinată şi lovită în afecţiunea şi consacrarea mea şi nu voi mai vedea cu claritate lumea ta şi nu voi şti să rămân în adevărul tău... o, Doamne, fă-mă să simt golul exasperant al absenţei tale şi tristeţea că am pierdut contactul afectuos cu tine.
În sfârşit, te rog şi pentru comunitatea mea: să trăiască în comuniune şi unitate; ea te iubeşte şi toate lucrăm pentru tine. Fă ca niciuna să nu se piardă, iar numele fiecăreia dintre noi să fie scrise, chiar de pe acum, în cartea vieţii. Amin.
(Sursa: Preghiera della suora, G. Perico SJ)
Traducere de sr. Silvia Brandiu
