Roman: Masă rotundă "Omul: filosof, teolog, mistic"
Vineri, 27 februarie 2015, la Institutul Teologic Franciscan din Roman, a avut loc masa rotundă a studenţilor intitulată: "Omul: filosof, teolog, mistic", organizată de Facultatea de Filozofie "I. Duns Scotus" şi de Facultatea de Teologie Pastorală. Cele două facultăţi prin această masă rotundă au împărtăşit rezultatele cercetării ştiinţifice a studenţilor întreprinse în cadrul primului semestru al anului academic 2014-2015.
Moderatorul acestei mese rotunde a fost pr. asist. univ. Virgil Blaj, care a prezentat lucrările ce urmează a fi tratate şi a reliefat faptul că aceste lucrări ştiinţifice au în centrul lor omul, în contextul raportului dintre credinţă şi raţiune. Această întâlnire este una fraternă, colegială şi constructivă. Înţelegerea omului, şi deci recunoaşterea celuilalt, reprezintă începutul filosofiei. Reflecţia teologică ne conduce către optimismul antropologic, regăsit în relaţia cu Cristos.
În continuare, a urmat prezentarea lucrării: Omul în căutarea sensului vieţii, unde fr. Mihai Cherecheş a caracterizat societatea în care trăim, unde termeni precum: scop, esenţă, sens, nu-şi mai găsesc locul, sunt înţeleşi greşit ori sunt interpretaţi după bunul plac al fiecăruia. Aşadar, vedem cum termenul scop este relativizat. Există o aşa numită cultură a provizoriului, care nu oferă ceva stabil; nu mai există viitor, ci doar prezent.
În această cultură a provizoriului, unele curente de gândire moderne au încercat să "distrugă" religia, să o transforme într-o non-valoare, spunând că este dăunătoare poporului, că este otravă. Ateismul, pozitivismul, descoperirile ştiinţifice l-au pus pe om în centru, să-l facă de sine stătător, într-un cuvânt zeificându-l pe om. Au dorit să spulbere orice speranţă; nu i-au mai lăsat omului nici o firimitură de sens. Împotriva acestei gândiri, a fost amintit sfântul Ioan Paul al II-lea care afirma: "Sensul divin al vieţii este mai important ca viaţa însăşi".
Alţi autori menţionaţi care au oferit un răspuns cu privire la sensul vieţii au fost: Andrzej Grzegorczyk, care spune că: viaţa se aseamănă cu un examen în care Dumnezeu pune întrebările şi ne evaluează răspunsurile şi Viktor Frankl, cunoscut psihiatru, considerat fondatorul logoterapiei. Logoterapia (etimologic: logos - cuvânt, sens), se concentrează asupra sensului existenţei şi asupra căutării sensului de către om. Conform logoterapiei, această strădanie a omului de a găsi sens în viaţa sa reprezintă forţa motivatoare primă în om. Misiunea ei este de a ajuta pacientul să găsească sensul vieţii sale, întrucât logoterapia îl face conştient de logosul ascuns al existenţei sale, ea fiind un procedeu analitic.
Trecerea de la imaginea omului postmodern la redescoperirea omului din perioada medievală a fost făcută prin lucrarea: Voluntarismul în viziunea lui Ioan Duns Scotus, susţinută de fr. Iulian Ghiurca.
Această lucrare are în centrul cercetării teoria primatului voinţei asupra cunoaşterii, al trăirii asupra ştiinţei, care reprezintă una din dimensiunile fundamentale ale gândirii lui Ioan Duns Scotus. Voluntarismul Doctorului Subtil este încadrat într-o concepţie raţională asupra realităţii şi se sprijină pe argumente psihologice, etice, ontologice şi teologice. Duns Scotus scoate în evidenţă în repetate rânduri rolul de ghid al voinţei, care acţionează asupra voinţei, care acţionează asupra intelectului orientându-l spre o anumită direcţie şi îndepărtându-l de alta. Astfel, voinţa este singura expresie autentică a transcendenţei omului asupra universului.
Duns Scotus îi atribuie lui Dumnezeu libertatea absolută; totuşi, omul este liber în faţa sa, putând să-l refuze. Libertatea este componenta esenţială a voinţei umane, care nu are alt fundament decât în sine însăşi, ceea ce înseamnă că condiţia voinţei este specifică şi autonomă. Un argument ce susţine această teză, este în cazul acesta, referinţa la apostolul Paul care învaţă că iubirea este superioară credinţei şi speranţei; dar iubirea rezidă în voinţă, astfel rezultă că iubirea este mai nobilă decât inteligenţa.
Abordarea omului din perspectivă teologică, paulină, a fost tratată de fr. Dan Vătămănelu prin tema: Optimism antropologic în Rom 5,12-21.
Într-o epocă post-creştină, se pune alternativa între om şi evanghelie, raţiune şi credinţă, Cristos sau omul. Pasajul din Rom 5,12-21, nu ne pune în faţa unei alternative în care alegerea uneia dintre figurile prezentate ar însemna negarea celuilalt, ci în faţa unei noi alegeri a omului. În Isus, natura umană nu este denaturată sau anulată ci exaltată până la cea mai semnificativă expresie a existenţei.
Din acest punct de vedere, puterea umanizatoare a lui Cristos nu subjugă omul ci, din contră, îl sustrage de la tot ceea ce în natură, cultură sau viaţă socială îl dezumanizează pe om. Ca ultim Adam, Cristos este promisiunea schimbării omului şi a lumii, proces deja în desfăşurare.
Ultima prezentare intitulată: Meister Eckhart: mistică şi filozofie, a fost susţinută de fr. Gabriel Bejan.
Johannes Eckhart (cunoscut mai ales sub numele de Meister Eckhart), a fost unul dintre cei mai mari mistici creştini şi în acelaşi timp teolog şi filosof. El a fost considerat unul dintre cei mai controversaţi gânditori creştini ai Evului Mediu, iar aura de mistic şi "teolog al extazelor" a depăşit cu mult faima lucrărilor sale scolastice, redescoperite abia în 1886. În lucrarea susţinută de fr. Gabriel Bejan, despre acest mare filosof, teolog şi mistic a încercat să pătrundă puţin în gândirea sa plecând de la câteva din operele şi afirmaţiile sale. A argumentat în acest sens care era viziunea sa despre esse şi inteligere, despre suflet şi har, despre transformarea unitivă, în eztazul eckhartian, dar şi despre Dumnezeu.
Cel care va recunoaşte public importanţa învăţăturilor a fost papa Ioan Paul al II-lea, care în 1987 afirma despre teologul german: "Mă gândesc la minunata istorie a misticismului renan şi flamand din secolele XIII şi XIV. Nu era Eckhart cel care îşi învăţa discipolii: Tot ce Dumnezeu îţi cere mai urgent este să ieşi din tine însuţi (...) şi să-l laşi pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în tine? Cineva poate să obiecteze faptul că, detaşându-se de lume, misticul îl va părăsi pe aproapele său. Dimpotrivă, acelaşi Eckhart afirmă că misticul este prezent, în mod miraculos, chiar la acel nivel unde îşi poate atinge şi ajuta cu adevărat fraţii, adică în Dumnezeu.
Părintele moderator asist. univ. Virgil Blaj, la finalul prezentărilor i-a invitat pe studenţi, la un dialog cu privire la sensul existenţei şi al vieţii omului la conturarea unei înţelegeri unitare a lucrărilor. Părintele moderator a făcut o concluzie generală a lucrărilor prezentate şi le-a mulţumit tuturor pentru colaborare şi participare.
Fr. Mihai Percă
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27 februarie: Roman: Masă rotundă "Omul: filosof, teolog, mistic"
