Roman: Masa rotundă "Studii filosofice şi teologice"
Vineri, 22 aprilie 2016, la Institutul Teologic Franciscan din Roman, s-a desfăşurat masa rotundă a studenţilor intitulată: "Studii filosofice şi teologice", organizată de cele două facultăţi din cadrul Institutului de către Facultatea de Filosofie "Ioan Duns Scotus" şi Facultatea de Teologie Pastorală.
Masa rotundă a reprezentat unul dintre cele mai aşteptate momente din activitatea scolastică, totodată a constituit un moment de împărtăşire a rezultatelor cercetării ştiinţifice, întreprinse în anul academic 2015-2016. La acest eveniment au luat parte profesorii din cadrul universitar şi studenţii Institutului Franciscan.
Moderatorul acestei mese rotunde a fost pr. asist. univ. dr. Cazimir Ghiurca. Acesta a prezentat lucrările ce urmează a fi tratate şi pe cei care le vor susţine. Totodată a dat cuvântul pr. conf. univ. dr. Damian Ghe. Pătraşcu, rectorul institutului, care a prezentat motivaţiile cercetării ştiinţifice, şi cât este de importantă împărtăşirea fraternă a rezultatelor obţinute în cursul anului academic. A adresat totodată un cuvânt de mulţumire corpului profesoral şi studenţilor pentru implicare şi participare.
Prima lucrare: "Evoluţia aristotelismului în primele trei secole din era creştină", a fost elaborată şi susţinută de fr. Dragoş Marian Croitoru.
În prima parte a lucrării, a prezentat doctrina aristotelică şi modul cum aceasta a evoluat, graţie filosofilor arabi şi îndeosebi filosofilor Toma de Aquino şi Albert cel Mare. Aristotelismul a fost definit ca fiind o tradiţie filosofică, care este inspirată de opera filosofică a lui Aristotel. Opera lui Aristotel a fost iniţial promovată şi apărată de reprezentanţii şcolii peripatetice şi ulterior de către neoplatonici, care au produs multe din comentariile referitoare la opera filosofului.
În lumea islamică, lucrările lui Aristotel au fost traduse în limba arabă, iar datorată cunoscuţilor filosofi Al-Kindi, Al-Farabi, Avicenna şi Averroes, aristotelismul a devenit o parte importantă a filosofiei islamice timpurii. Cunoscuţi filosofi, precum Albert cel Mare şi Toma de Aquino au interpretat şi sistematizat lucrările lui Aristotel conform teologiei creştine. În ultima parte a lucrării, a prezentat pe scurt scrierile aristotelice: Despre retorică, Protrepticul, Despre idei, Despre Bine, Eudemos sau Despre suflet, etc.
În continuare a fost susţinută lucrarea: "Dreptul natural în concepţia lui Hugo Grotius", de către fr. Iulian Ghiurca.
În prima parte a lucrării, fr. Iulian Ghiurca a făcut o scurtă biografie a lui Hugo Grotius (1583-1645) şi asupra originalităţii sale filosofice. Grotius este cel care a pus temelia şcolii dreptului natural. A conceput dreptul natural ca fiind total independent faţă de religie şi întemeiat exclusiv pe raţiune. Grotius este considerat de asemenea şi ca unul dintre fondatorii ştiinţelor juridice. Două idei stau la baza concepţiei sale care s-a bucurat de mare autoritate, şi anume, ideea stării naturale a oamenilor şi ideea contractului social. În lucrarea Despre dreptul la război şi pace (1625, Paris), se remarcă nu doar prin caracterul său umanist şi sistematic, dar şi prin absenţa oricărui bigotism religios.
În sinteză, lucrarea prezintă faptul că opera lui Hugo Grotius nu constituie doar o tentativă grandioasă de a fonda în mod raţional lumea politicii şi a dreptului, însă este, totodată, primul act de credinţă în raţiunea umană, prima manifestare a angajării de a re-conduce către raţiune şi de a fonda în aceasta toate aspectele esenţiale ale omului şi ale lumii sale.
Trecerea de la legea naturală la legea revelată a fost realizată de fr. Adrian Cobzaru, susţinând lucrarea: "Alianţa cu Dumnezeu - fundamentul moralei Vechiului Testament".
Lucrarea fr. Adrian Cobzaru a făcut distincţie între alianţa înţeleasă în limbajul comun şi alianţa biblică. În limbajul comun este înţeleasă ca înţelegerea politică între două sau mai multe state ce au la bază un tratat, prin care statele respective se obligă să acţioneze în comun sau să se ajute în caz de nevoie. Un alt sens prezentat al termenului de alianţă constă în înţelegerea între două sau mai multe persoane, grupuri în vederea unei acţiuni comune. Alianţa biblică în Vechiul Testament, este înţeleasă ca pact, angajament, promisiune o relaţie particulară între Yahwe şi popor.
În ceea ce priveşte legea morală ea depinde în exclusivitate de Yahwe. El este cel care a revelat voinţa sa şi a dat poruncile sale poporului său, mai ales prin alianţa de pe muntele Sinai, alianţă care a găsit apoi o dezvoltare ulterioară în cuvântul profeţilor şi a altor autori sacri. Inima moralei veterotestamentare este formată din cele zece porunci şi de legea mozaică. Această lege este considerată ca documentul alianţei dintre Dumnezeu şi poporul său. Cele "zece porunci" enunţă cerinţele iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Tradiţia Bisericii a considerat că primele trei porunci se referă la iubirea faţă de Dumnezeu iar următoarele şapte se referă la iubirea faţă de aproapele.
Ultima temă: "Întruparea Fiului lui Dumnezeu în gândirea sfântului Bonaventura", a fost susţinută şi elaborată de fr. Ionuţ Totu.
Lucrarea are în centrul atenţiei întruparea în gândirea franciscană, plecând mai ales de la viziunea sfântului părinte Francisc. Pentru Francisc Cristos este Omul - Dumnezeu, dar şi Fiul lui Dumnezeu. Chiar dacă Francisc nu a elaborat reflecţii teologice referitoare la Cristos sau la unirea hipostatică, totuşi în scrierile sale el face referinţă la unicul Cristos, la atributele legate de transcendenţa, umilinţa sa. În cristologia franciscană, un punct important este urmarea lui Cristos şi imitarea sa activă.
Pe învăţăturile sfântului Francisc, Bonaventura a fundamentat mai mult doctrina Cuvântului Necreat a Cuvântului Întrupat şi cea a Cuvântului Inspirat. Plecând de la această doctrină, Bonaventura îşi dezvoltă propria viziune referitoare la întruparea Cuvântului, ce îşi are raţiunea principală în iertarea omului de păcat. Această idee fiind susţinută şi de argumentul convenienţei, potrivit căruia Dumnezeu are libertatea absolută de a mântui omul şi în alte moduri. Argumentarea fiind susţinută de Bonaventura astfel: "a fost întru totul convenabilă pentru mântuirea noastră Întruparea Cuvântului, deoarece aşa cum fiinţa umană a primit existenţa prin intermediul Cuvântului necreat (Verbum Increatum), şi a căzut în păcat prin abandonarea Cuvântului inspirat (Verbum Inspiratum), tot astfel să se poată ridica din păcat prin intermediul Cuvântului întrupat (Verbum Incarnatum)".
În final, moderatorul, pr. asist. univ. dr. Cazimir Ghiurca, a mulţumit studenţilor care au prezentat aceste teme şi le-a înmânat în semn de recunoştinţă câte un premiu din partea profesorilor. Un cuvânt de mulţumire a fost adresat colaboratorilor, profesorilor şi studenţilor, pentru prezenţa la această masă rotundă.
Fr. Mihai Percă
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 22 aprilie: Roman: Masa rotundă "Studii filozofice şi teologice"
