Roman: Exerciţii spirituale biblice
"Umblarea în Duh cu Sfântul Paul"
Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman a organizat, în perioada 31 iulie - 5 august 2023, exerciţii spirituale sub îndrumarea fr. Mihai Afrenţoae, OFMConv., cu participarea a 19 persoane laice şi consacrate, din diferite ordine religoase: Surorile Carităţii ale Sfintei Ioana Antida Thouret, Fiicele Milostivirii şi ale Crucii, Slujitoarele Duhului Sfânt, Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, Fraţii Şcolilor Creştine.
În contextul chemării şi al inserării în viaţa comunităţii creştine, participanţilor le-a fost propus itinerariul Sfântului Paul, Apostolul neamurilor, privit în lumina Scrisorilor sale, dar şi din perspectiva altor mărturii ale vremii precum Faptele Apostolilor, carte neotestamentară scrisă de Evanghelistul Luca, unul dintre ucenicii săi. Revelaţia avută pe drumul către Damasc şi convertirea sa, călătoriile misionare sau retragerea în singurătate, pericolul predicării lui Cristos, judecarea şi moartea lui Paul reprezintă parcursul desăvârşirii prin urmarea Duhului, trecerea apostolului de la Saul, fariseu înflăcărat format la şcoala lui Gamaliel, la Paul, apărător fervent al credinţei, cu un discurs direct şi incisiv. Auditoriul a fost invitat încă de la prima meditaţie să iniţieze o privire retrospectivă în trăirea proprie atât prin metafora "piciorului aruncat în vârful unui ţepuş" (Fap 26,14-15), ca simbol al recunoaşterii drumului greşit în prigoana creştinilor, cât şi prin imaginea luminoasă a Sfântului Ştefan, primul martir creştin ucis cu pietre (Fap 6,15).
În descifrarea textelor Noului Testament, părintele predicator a făcut deseori apel la etimologia unor termeni din limba greacă cum ar fi: peripatein, stoikom, agape/filia, kara, eirene, makrothumia, pistis etc, dar şi realizând conexiuni cu textele Vechiului Testament ca dovadă a continuităţii acţiunii de mântuire a lui Dumnezeu în istoria omenirii, cu evidenţierea unor pasaje precum fuga lui Moise, retragerea proorocului Ilie, suferinţa lui Iob şi altele. Meditaţiile au focalizat atenţia participanţilor pe transformarea sfântului Paul din omul vechi, circumscris unei rutine în credinţa iudaică (Legea), în omul nou, trecut prin focul purificator al suferinţei în credinţă, ce îl are în centrul existenţei sale pe Cristos, prin totală abandonare şi încredere în planul Domnului.
Detaşarea de eul proiectiv, care subordonează misiunea unor exigenţe proprii persoanei, are drept consecinţă o schimbare a orizontului de aşteptare fundamentată pe iubire, singura capabilă să transforme omul din interior, să-l înduhovnicească. Prin opoziţia dintre "faptele cărnii" şi "rodul Duhului" (Gal 5,19-23), Sfântul Paul subliniază efectele trăirii în Duh, iar părintele predicator a explicat într-o dublă lectură, semantică, forma de plural faptele enunţată ca dezbinare, sfâşiere a persoanei, iar cea de singular, rodul, ca vector al unităţii şi armoniei interioare. Organizate în trei categorii, "efectele Duhului": iubirea - bucuria - pacea, răbdarea - bunătatea - bunăvoinţa, fidelitatea - blândeţea - cumpătarea s-au definit, pe rând, în relaţie cu Dumnezeu, cu aproapele şi cu sinele ca forme de "creştere şi prisosire în iubire" (1Tes 3,12). Prin exemplul vieţii unor sfinţi (Francisc de Assisi, Ioan Maria Vianney, Alfons Maria de Liguori, Tereza de Lisieux), participanţii sunt chemaţi să adere la un model de virtute, practicând carismele proprii (1Cor 12, 4-11).
În parcurgerea traseului meditativ, pe baza lecturilor de la Sfânta Liturghie, aprofundarea mesajului parabolelor a adus în prim-plan sintagma împărăţia cerurilor ca rod al căutării şi alegerii conştiente, prin renunţarea la celelalte posesii, care împovărează fiinţa. Astfel, adeziunea la mesajul mântuitor al lui Cristos se metamorfozează într-o viaţă spirituală autentică, creştinul devine el însuşi ofrandă plăcută Domnului, părtaş la "statornicia sfinţilor" (Ap 14,12). Alături de meditaţiile şi contemplarea Sfântului Sacrament, colocviile spirituale au asigurat cadrul propice pentru redescoperirea chipului lui Dumnezeu întipărit în propria fiinţă, fiind deopotrivă o chemare la rugăciune şi la perseverenţă în practicarea virtuţilor, cu fermitate în trăirea credinţei ce face ca vocaţia noastră să devină funcţională.
Mulţumim fraţilor franciscani de la Institutul Teologic din Roman care ne-au primit cu generozitate şi bucurie în realizarea exerciţiilor spirituale! Mulţumim fr. Mihai Afrenţoae, sub îndrumarea căruia, cu înţelepciune şi har, am fost ajutaţi să înţelegem importanţa trecerii de la a fi călăuzit de Duh la a umbla în Duh, conştientizând ceea ce dezbină fiinţa şi alterează nucleul existenţei noastre în a fi şi a face activă suflarea de viaţă pusă în noi de Dumnezeu!
Eugenia Tatiana Bulancea
