Sâmbătă, 12 noiembrie 2016, un mare număr de catolici români din Roma, de la ambele biserici "San Vitale" şi "Grotte Celoni", din comunitatea din Ladispoli şi Cesano şi mulţi alţii care locuiesc în împrejurimile Cetăţii Eterne au trecut prin poarta sfântă a bazilicii papale "Sfântul Petru". O prezenţă imposibil de trecut cu vederea la acest pelerinaj a fost aceea a copiilor care se pregătesc pentru Prima Sfântă Împărtăşanie şi sfântul Mir, şi a părinţilor lor.
Peste 400 de credincioşi, călăuziţi de păstorii lor, de pr. Isidor Iacovici şi pr. Adrian Chili, s-au adunat la ora 13.00 la Castel Sant'Angelo şi de acolo au pornit în procesiune pe Via della Conciliazione spre poarta sfântă. La pelerinaj au luat parte Mons. Anton Lucaci, Mons. Ionuţ Strejac, pr. Emanuel Bejenaru, pr. Laurenţiu Dăncuţă şi pr. Iulian Robu.
Cântările pline de viaţă, rugăciunea sfântului Rozariu şi bucuria stării împreună au oglindit trăirea care ne-a purtat paşii pe calea spre poarta sfântă. Alte grupuri de pelerini din diferite colţuri ale pământului au trecut pragul bazilicii înaintea noastră şi după noi, înscriindu-ne într-un lanţ al milostivirii care nu se sfârşeşte.
La sfânta Liturghie din bazilică, de la ora 15.00, celebrantul principal, pr. paroh Isidor Iacovici, le-a mulţumit preoţilor prezenţi, copiilor şi părinţilor lor, şi tuturor credincioşilor pentru că s-au înscris în acest pelerinaj care şi-a atins ţelul: o nouă întâlnire cu milostivirea lui Dumnezeu care ne iartă şi ne zideşte ca popor al său.
La predică, Mons. Anton Lucaci a sintetizat conotaţiile evenimentului pe care îl trăiam. La început s-a adresat copiilor spunându-le că în itinerarul lor de credinţă, acest pelerinaj capătă o semnificaţie specială: peste ani şi ani, acolo unde îi va purta bunul Dumnezeu, îşi vor aminti că atunci când erau mici au trecut prin poarta sfântă jubiliară. Apoi părintele ne-a explicat motoul şi logoul Jubileului Milostivirii, pentru a ne îndemna să fim şi noi "milostivi ca Tatăl" (Lc 6,36). La sfârşit, ne-a îndreptat gândul asupra porţii care este Isus. Oricine intră prin el se va întâlni cu milostivirea Celui care l-a trimis în lume.
Corurile reunite ale comunităţilor prezente au dat glas recunoştinţei noastre şi au umplut bazilica de ecoul cântecelor de laudă. La momentul sfintei Împărtăşanii băncile rezervate pentru acest eveniment s-au golit pentru că mulţi s-au pregătit sufleteşte printr-o spovadă bună pentru a dobândi indulgenţa plenară.
Redăm câteva impresii ale participanţilor:
"M-a frapat faptul că toţi am devenit o comunitate aşa de unită, în mijlocul Romei, aşa departe de casă. Nu am fost niciodată într-un pelerinaj cu aşa de multă lume. Mai ales pentru faptul că am participat cu toată familia, cu cei trei copii, pe mine ca tată m-a încercat o emoţie puternică. Am putut vedea şi atâtea alte persoane care au trăit intens momentul. Am apreciat organizarea şi faptul că toţi copiii stăteau în faţă, în primele bănci. Asta m-a făcut să mă simt ca acasă, în România, şi în bazilica «San Pietro». Este un mister frumos Biserica". (Marius)
"A fost deosebit de frumos să pot veni cu întreaga familie de la Cesano. A fost o sărbătoare mare pe care nu o putem uita. Mi-a plăcut predica şi exemplul cu poarta pe care părintele ni l-a explicat cu calm. Vreau să îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat această ocazie să cânt, să citesc şi să mă rog în limba română în bazilica «San Pietro». A fost ceva unic". (Lucian)
"În această zi de sâmbătă aveam foarte multe lucruri de pus la punct. Încă de dimineaţă se anunţa o zi foarte încărcată încât nu ştiam dacă voi putea ajunge sau nu. Nu este întâmplător că am reuşit să fiu şi eu în numărul imens al pelerinilor. Nu am cuvinte. Am trecut cu emoţie prin poarta sfântă. După o aşa mare binecuvântare, când trăieşti un moment atât de copleşitor, simţi cum în viaţa ta lucrurile se aşază". (Monica)
* * *
A purcede în pelerinaj presupune abandonul tărâmului obişnuinţelor şi al siguranţei domestice. A pleca în pelerinaj implică o dezlipire de cotidianul care ne umple vremea, dar şi o deschidere la noutatea care ne vine din altă parte, de la Celălalt. Atunci când pleci într-o astfel de expediţie, pe o distanţă mai scurtă sau mai lungă, te plasezi în postura căutătorului: fără întrerupere, acesta simte în piept bătăile unei inimi nelinişte pe care doar Dumnezeu o mai poate odihni, după fericita expresie a sfântului Augustin. În această căutare te regăseşti înconjurat de semeni ai tăi şi vezi cum emană o emoţie trepidantă pe care o recunoşti şi în tine. Simţi cum aceste trăiri ca un liant spiritual creează coeziunea grupului pelerin.
Neastâmpărul pelerinului îţi aminteşte că ai buletin de călător, că viaţa nu este o stare, ci un drum, un perpetuu pelerinaj către acasă. Condiţia de pelerin, în definitiv, se profilează nu ca un moft de week-end, ci ca un dat existenţial.
Atunci când pelerinajul se termină, te întorci probabil pe acelaşi drum, în acelaşi autobuz, dar într-un mod diferit. Găseşti casa la locul ei, lucrurile aşa cum le-ai lăsat, însă ceva nedefinit încă în interiorul tău le vede într-o altă lumină. Atunci nu poţi decât să şopteşti în tainiţele fiinţei tale, dar şi celor din jur: "Mulţumesc, Doamne!"
Pr. Iulian Robu
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 12 noiembrie: Roma: Buletin de pelerin
