Cristos a înviat!
După ce în Noaptea Sfântă de Paşti, Biserica a evidenţiat victoria lui Isus Înviat asupra tuturor duşmanilor lui şi ai noştri, în frunte cu diavolul şi moartea, după ce Isus ia dezbrăcat duhurile rele şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, când a ieşit biruitor asupra lor prin cruce (cf. Col 2,15), după ce ne-a urcat pe noi alături de el în carul de biruinţă (cf. 2Cor 2,14), după ce ne-a dat fericita ocazie de a cânta plini de bucurie: A înviat Cristos şi moartea a fost învinsă; a înviat Cristos şi chiar ne batem joc de moarte; a înviat Cristos şi a dezlegat stricăciunea; a înviat Cristos şi a încetat blestemul; a înviat Cristos şi a răsărit nemurirea; a înviat Cristos şi ni s-a deschis Paradisul...
Astăzi, în ziua sfântă de Paşti, şi în zilele următoare, Biserica, prin lecturile propuse, ne cheamă pe noi toţi care am fost scoşi din abisul iadului şi al morţii, de unde nu putea ieşi singuri şi nici cu ajutor omenesc, pe noi cei care am fost întăriţi şi cuceriţi de Cristos Înviat, să ieşim la luptă şi să luptăm cu succes contra diavolului şi a celorlalţi duşmani ai mântuirii noastre, ajutaţi fiind de puterea şi exemplul lui Isus, care a înviat şi este mereu cu noi, aşa cum spune antifona de la intrare.
Deci Isus biruitorul diavolului şi al morţii, după ce a "dezbrăcat" duhurile rele de autoritate şi putere, după ce a împărţit cu noi victoria sa, după ce ne-a urcat în carul său de biruinţă, ne-a dat acum această puterea a sa şi nouă: "Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma" (Lc 10,19); ne-a dat şi armele lui Dumnezeu. De aceea Paul ne spune: "Luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul" (Ef 6,13); ba mai mult, ne-a dat şi tehnicile sale de luptă.
Să ne oprim puţin Ia câteva din tehnicile luptă cu diavolul şi moartea, date nouă de Domnul:
1. Ascultarea continua de Tatăl. Pentru Isus ascultarea de Tatăl era ca o hrană zilnică.
Isus le-a zis: "Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimes, şi să împlinesc lucrarea Lui" (In 4,34). "Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimes" (In 5,30). "Căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes" (In 6,38).
2. Împotrivirea pe tot parcursul vieţii, diavolului şi planurilor sale, căci "Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului" (1In 3,12). De aceea Biblia ne îndeamnă pe toţi: "Împotriviţi-vă diavolului, si el va fugi de la voi!" (Iac 4,7).
3. Împotrivirea faţă de păcat până la sânge (cf. Ev 12,4). Isus a urât din veşnicie păcatul şi nu l-a comis niciodată în viaţa sa. Şi pentru asta Isus a putut să spună: "Diavolul n-are nimic în Mine" (In 14,30) şi: "Cine mă poate învinui de păcat?" (In 8,46) De aceea ne spune şi nouă Biblia: "Socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru" (Rom 6,11)
4. Isus, deşi era Dumnezeu, s-a smerit, s-a coborât pe pământ deşi locuia în cer, s-a făcut mic deşi era mare, s-a împovărat cu firea şi cu păcatul nostru deşi era nevinovat: "El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om; S-a smerit şi S-a făcut ascultător pâna la moarte, şi încă moartea de cruce" (Fil 2,6-8).
Ştiţi de ce Isus s-a smerit şi s-a făcut mic şi apoi a ales ucenici mici şi smeriţi? Pentru că diavolul fiind mândru, nu se poate pleca şi de aceea nu-i poate ajunge, nici atinge şi nici lovi pe cei mici şi smeriţi. Dar cei mândri sunt pentru satana ca o minge ridicată la fileu, numai buni de cuprins şi lovit imparabil.
Ştiţi cum învinge leul cornutele mari? Se lipeşte de pământ şi astfel le apucă mai bine de gât şi sugrumă. Aşa a făcut şi Isus, Leul din tribul lui Iuda, cu satana, cornuta cea mare a iadului, şi aşa trebuie să facem şi noi. De aceea Psalmistul se roagă: "Păzeşte-l, Doamne pe slujitorul tău de mândrie, ca ea să nu mă stăpânească niciodată. Atunci voi fi fără vină şi curăţat de păcatul cel mare" (Ps 118,14).
Lecturile de astăzi ne arată ca apostolii au învăţat repede tehnicile de luptă ale lui Isus. Astfel :
- Isus care la înviere le-a poruncit să-i fie martori, iată-i că acum ascultă şi predică în numele Lui.
- Isus care le-a spus să nu teamă de oameni, iată-i că acum ies din ascunzătorile lor.
- Isus care le-a spus să înveţe de la El smerenia, iată că Ioan se pleacă şi dă întâietate lui Petru.
- Isus care le-a spus că numai El este adevărul, Petru şi Ioan lasă toate şi aleargă după Isus; Paul lasă toate şi caută lucrurile de sus; Maria Magdalena şi toţi ucenicii buni fac la fel.
Sfântul Ioan Gură de Aur, spune: "Biserica a fost asemuită cu salvatoarea Corabie a lui Noe. Dar lucrarea ei este mult mai înaltă şi mai binefăcătoare decât a corabiei lui Noe, căci animalele sălbatice luate în corabie, tot sălbatice au rămas la ieşirea din ea. Pe când Biserica, sub domnia lui Cristos, ia păcătoşii la bordul ei şi-i preface în sfinţi. Astfel: cocoşul mândru e prefăcut în porumbel; lupul e prefăcut în miel; omida e prefăcută în fluture; întunecatul în lumină".
Sfântul Paul un învins al satanei la început, dar care mai apoi a devenit biruitor prin Isus înviat, spunea: "Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru" (Rom 8,35-39).
Sfântul Augustin spunea credincioşilor săi din Hippona: "Dacă Dumnezeu v-ar făgădui 1000 de ani de belşug pământesc, dar cu menţiunea că nu veţi domni niciodată cu Isus înviat în cer, ce aţi alege. Atunci toată mulţimea credincioşilor din biserică, a strigat într-un glas: "Să piară toate cele pământeşti, numai pe Domnul Isus să nu-L pierdem!" De aceea suntem îndemnaţi şi noi astăzi, să râvnim la lucrurile de sus, unde Cristos şade de-a dreapta lui Dumnezeu, şi unde este ascunsă şi viaţa noastră în Cristos. (cf. Rom 3,1-4)
Apostolii şi ucenicii au fost doar primii, doar începutul celor care au început să folosească tehnicile de luptă ale lui Isus şi să se împărtăşească astfel de biruinţele lui împotriva duşmanilor mântuirii. Dar generaţiile care au urmat au continuat, au învăţat şi aplicat aceste tehnici ale lui Isus, şi se împărtăşesc şi astăzi de victoria lui Isus asupra duşmanilor mântuirii.
Un lucrător dintr-o brutărie a avut ocazia să fure nişte reţete de panificaţie de la patronul său, care şi-a uitat carneţelul deschis, şi cu ele putea deschide şi el o brutărie concurentă şi să se umple de bani. Dar gândindu-se la lucrurile de sus pe care ni le-a câştigat Isus prin moartea şi învierea sa, a refuzat păcatul. Şi o pace mare a coborât în inima lui, şi a devenit şi el cu Isus, biruitor peste păcat şi moarte. "Tot aşa şi voi, să vă consideraţi morţi pentru păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus" (cf. Rom 6,11)
Isaia, care a trăit cu şapte sute de ani înainte de Naşterea Mântuitorului, spunea aşa: "De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va împărţi prada cu cei puternici, pentru c? S-a dat pe Sine însuşi la moarte" (Is 53,12) Cine sunt "cei mari" şi "cei puternici", cu care Domnul Isus va "împărţi prada?" Suntem tocmai noi credincioşii Săi, care am primit acum de la El, puterea, armele, exemplele şi tehnicile de luptă, şi am devenit astfel "mari şi puternici".
Închei cu Sfântul Augustin care spunea că, "atunci când vom ajunge în cer, lângă Isus înviat şi glorificat, vom cânta un veşnic "Alleluia" alternat cu "Amin", mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat prin Cristos. Aşa să fie ! Cristos a înviat şi Paşte fericit tuturor!
Pr. Ioan Lungu
