Acum, la început de primăvară, ca în fiecare an înainte de sărbătoarea Paştelui, observăm în jurul nostru o preocupare deosebită pentru a face curăţenie. Primăria se îngrijeşte ca oraşul să fie curat, se strâng gunoaiele ieşite la iveală după topirea zăpezii, se mătură şi se spală străzile, iar în locuinţe se şterg geamurile, se scutură covoarele, într-un cuvânt e timpul curăţeniei generale. Dar e încă Postul Mare şi ar fi potrivit să ne întrebăm dacă am terminat şi curăţenia interioară. Fiecare are grijă de trupul său, însă, dincolo de faptul că ne curăţăm zilnic cu apă pentru a înlătura mizeria exterioară, ar fi bine să vedem şi cât de curată ne este inima.
Se apropie Joia Mare când vom asculta din nou fragmentul evanghelic al spălării picioarelor ucenicilor de către Domnul Isus Cristos. Urmează apoi Vinerea Mare când medităm la o altfel de spălare, de această dată nu cu apă, ci cu însuşi sângele preţios al Mântuitorului vărsat pe cruce pentru ca noi să fim curăţaţi de păcate. Şi ne putem întoarce din nou cu gândul în cenacol în seara instituirii sfintei Euharistii când, la cina cea de taină, Isus se asigură că vom avea mereu la dispoziţie acest sânge al său ori de câte ori, participând la sfânta Liturghie, ne împărtăşim din potirul binecuvântat.
Pe Calvar, din coasta străpunsă a lui Isus a ţâşnit sânge şi apă. Cu apa botezului am fost spălaţi o singură dată şi atunci am primit iertarea păcatului strămoşesc. Cu sângele sfânt al lui Cristos ne putem spăla sufletul de păcate ori de câte ori ne apropiem cu vrednicie de masa sfântului altar. De câte ori nu am luat în serios şi nu am dat importanţă cuvintelor adresate nouă de Isus: "Luaţi şi beţi din acesta toţi. Acesta este potirul sângelui meu, al noului şi veşnicului testament, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor". Cum să rămâi indiferent în faţa unei asemenea invitaţii de care depinde iertarea păcatelor adică mântuirea?
Dacă nu am făcut-o până acum, încă mai avem timp să ne spălăm sufletul, îngenunchind cu umilinţă la scaunul de spovadă şi mărturisindu-ne păcatele, adică prezentând Mântuitorului nostru Isus Cristos toată murdăria noastră interioară în timp ce ne rugăm folosind cuvintele regelui David din Psalmul 50: "Desăvârşit mă spală de nelegiuirea mea şi de păcatul meu curăţeşte-mă!" Atunci vom face experienţa milostivirii divine care ne redă pacea şi fericirea redobândirii unei inimi curate, reînviate la viaţa harului. Numai atunci ne vom putea bucura cu toată fiinţa noastră la sărbătoarea Paştelui când, tresăltând în cântări de veselie, vom putea proclama că şi pentru noi, cu adevărat Cristos a înviat!
Ciprian Nesimuca
