Cu ziua de Miercurea Cenuşii, am întrat în timpul sfânt al Postului Mare, timp în care facem "memorialul" misterului pascal al lui Isus, misterul suprem al milostivirii lui Dumnezeu, adică recapitulăm în credinţă şi aducem în prezent puterea mântuitoare a pătimirilor, morţii şi învierii lui Isus, care ne dobândesc o nouă viaţă şi o nouă fericire, infinit mai bune chiar şi faţă de viaţa şi fericirea avute dinainte de păcat, căci datorită pătimirilor, morţii şi învierii lui Isus, acolo unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul divin s-a înmulţit şi mai mult (cf. Rom 5,20).
Timpul Postului Mare are un parcurs de 40 de zile. Multe pot fi motivele la care ne putem gândi pentru ce Biserica a stabilit un timp de 40 de zile pentru Postul Mare: 40 de zile a durat potopul lui Noe; 40 de zile a postit Moise, 40 de zile a postit Ilie, 40 de zile au avut la dispoziţii ninivitenii ca să se convertească; 40 de zile a postit Isus. Dar motivul principal al celor 40 de zile ale Postului Mare este cel dat de simbolistica biblică a cifrei 40, care indică vârstei unei generaţii de oameni (cf. Ps 95,10), cu referinţă specială la generaţia exodului, generaţie pe care Dumnezeu s-a oferit să o salveze din sclavia Egiptului pe parcursul a 40 de ani şi să o ducă în ţara în care curge lapte şi miere a Canaanului, imagine a împărăţiei cerurilor.
Astăzi Biserica ne spune că tot ceea ce Dumnezeu a făcut cu generaţia exodului, în nemărginita sa bunătate şi milostivire, face pentru orice generaţie de oameni, datorită Fiului său Isus Cristos pe care l-a trimis în lume ca să o mântuiască şi să-i vestească "Anul de îndurare al Domnului" (cf. Lc 4,19), adică permanenţa îndurării şi iubirii sale milostive, căci datorită moştenirii rele primite de la Adam şi Eva, toţi oamenii de la bătrân la copil, toţi sunt păcătoşi şi au nevoie de iubirea sa milostivă şi de mântuirea sa (cf. Ps 14,3; 53,3; Rom 3,23). De aceea, profetul Ioel, anticipând acest minunat timp de har, îi chema încă de pe atunci pe toţi oamenii să vină, să caute şi să primească mântuirea lui Dumnezeu, începând de la pruncul de la sân şi până la bătrânul încărcat de zile, începând de la preoţii care slujesc la altar şi până la mirii care se bucură de nunta lor, căci va fi o altă slujire cerească, căci va fi şi o altă nuntă în cer, iar important este ca acestea să nu fie pierdute (cf. Ioel 2,12-18). De aceea şi îndemnul stăruitor al sfântului Paul: "Împăcaţi-vă cu Dumnezeu, căci acum este timpul potrivit, căci acum este ziua mântuirii" (2Cor 5,20; 6,2)!
Timpul Postului Mare, în limba latină, "Quadragesima", derivă din verbul "quaerere" şi înseamnă timp de căutare şi de utilizare a căilor şi mijloacelor de mântuire oferite de Dumnezeu. Iar căile şi mijloacele de mântuire oferite de Dumnezeu pe tot parcursul acestui timp de 40 zile, simbol al întregii vieţi a omului, sunt cele cunoscute chiar de la începutul creştinismului din sfintele Scripturi, şi sunt în linii mari: recunoaşterea păcatelor, venirea cu păcatele la Isus, conformarea vieţii după învăţătura lui Isus, lucru împreună cu Isus la mântuirea lumii, faptele de dragoste, faptele de pocăinţă, rugăciunea etc.
Acum înţelegem mai bine de ce am început timpul Postului Mare cu impunerea cenuşii, căci timpul Postului Mare este un timp în care toţi oamenii trebuie să ne recunoaştem în mod public ca oameni păcătoşi dispuşi să facem pocăinţă; ca oameni păcătoşi care recunosc că nu se pot mântui singuri; ca oameni păcătoşi care recunosc au nevoie urgentă de mântuirea lui Dumnezeu; ca oameni păcătoşi care acceptă mântuirea lui Dumnezeu prin nebunia crucii, cruce care este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu (cf. 1Cor 1,18.23); ca oameni păcătoşi care înţeleg că mântuirea este o lucrare divino-umană şi de aceea îşi iau crucea lor şi merg alături de Isus (cf. Lc 9,23); ca oameni păcătoşi dispuşi să lucreze cu Dumnezeu şi pentru mântuirea altora (cf. Col 1,24); ca oameni păcătoşi care acceptă armele lui Dumnezeu în lupta lor contra păcatului şi a diavolului (cf. Ef 6,13-17); ca oameni păcătoşi care acceptă să lucreze în gradina sufletului lor aşa cum un agricultor interesat lucrează primăvara în grădina casei sale. Şi asemănările spirituale pot continua; dar mai ales ca oameni păcătoşi care acceptă tratamentul de curăţire a sufletului cu "ierburile amare", nu cele oferite de satana care are şi el multe "ierburi şi rădăcini amare de păcat", dar cele oferite de Dumnezeu ca la cina pascală iudaică (cf. Ex 12,5), care sunt spre vindecare.
Apropo de ierburile amare de la cina iudaică, tradiţia evreilor spune că erau în număr de 5 şi erau simbolul domolirii celor 5 simţuri ale omului. Prin analogie, pentru noi, creştinii, ierburile amare prin care suntem chemaţi să ne domolim simţurile şi să ne dezintoxicăm sufletul sunt cele cuprinse în evanghelii: mărturisirea păcatelor, pocăinţa, postul, rugăciunea şi faptele de caritate (cf. Mt 6,1-8.15-18).
De obicei oamenii păcătoşi inconştienţi de starea lor, se tulbură când aud de post, rugăciune şi pocăinţă, cum se tulbură bolnavii inconştienţi de medicamentele amare care le aduc vindecarea.
Biserica, prezentându-ne chiar de la începutul Postului Mare, pătimirile, moartea şi învierea Domnului spre mântuirea noastră, ne cheamă şi pe noi să ne tratăm cu bucurie sufletul cu ierburile amare ale convertirii, ale postului, ale pocăinţei, ale rugăciunii şi ale faptelor bune, pentru că ele ne ajută pe calea mântuirii. Iar noi în loc să se bucurăm ca bolnavul muribund de găsirea leacul salvator, noi ne întristăm şi îl refuzăm.
Dar Domnul ne spune: "Întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră" (Ioel 2,12). "Împăcaţi-vă cu Dumnezeu, căci acum este timpul potrivit, căci acum este ziua mântuirii" (2Cor 5,20; 6,2)! Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (cf. Ps 95,8) Postiţi, rugaţi-vă şi daţi de pomană (cf. Mt 6,1-6.16-18). Iar noi să răspundem cu psalmistul: "Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit" (Ps 51,3).
Pr. Ioan Lungu
