Creşte aspectul clar al efectelor sale asupra femeii
De pr. John Flynn, L.C.
Tema avortului este în centrul campaniilor electorale care se desfăşoară atât în Italia cât şi în Spania. Totuşi, interesul nu se limitează la aceste două ţări.
La 28 ianuarie, în Canada s-au împlinit 20 de ani de când Curtea Supremă a legalizat avortul, în cadrul unui proces referitor la o clinică condusă de Henry Morgentaler, care de atunci a devenit unul dintre cei mai vestiţi abortişti din ţară.
"Această luptă a dat sens vieţii mele", ar fi spus Morgentaler, conform celor publicate la 26 ianuarie în cotidianul canadian National Post. Articolul mai afirmă că din circa o jumătate de milion de sarcini pe an, actualmente, una din trei se termină cu un avort.
Totuşi, acest lucru nu e suficient pentru unii activişti. Articolul o citează pe Sanda Rodgers, profesor de drept la Universitatea din Otawa, conform căreia ar mai exista încă prea multe obstacole în calea avortului: "Canada mai are încă foarte mult drum de parcurs".
Pe de altă parte, în aceeaşi zi, în National Post, Michael Coren atrage atenţia asupra faptului că în ultimele două decenii aproape două milioane de copii şi-au găsit moartea din cauza avortului. El mai spune că acest lucru a însemnat cheltuiala publică a circa un miliard de dolari canadieni (660 de milioane de euro), într-un moment în care sunt eliminate fondurile statale pentru multe proceduri sanitare.
Supravieţuirea
Între timp, în Marea Britanie continuă să fie obiect de discuţie scăderea limitei temporale pentru avort. Actualmente este permis să se facă avort până la a 24-a săptămână de sarcină, cu posibilitatea de derogare în cazul copiilor afectaţi de patologii clinice.
La 1 februarie, cotidianul Telgraph a publicat datele prezentate de University College London Hospital din care rezultă că procentele de supravieţuire a copiilor prematuri au crescut considerabil. În primii ani din deceniul '80, o treime din copiii născuţi între a 22-a şi a 25-a săptămână de gestaţie au supravieţuit, în timp ce la sfârşitul anilor '90 acest procent a urcat la 71%.
La 4 februarie, şi cotidianul Daily Mail s-a exprimat cu privire la această temă, amintind că un număr semnificativ de copii avortaţi în realitate supravieţuiesc. Articolul se bazează pe statisticile publicate într-un studiu oficial făcut de Confidential Enquiry into Maternal and Child Health.
Numai într-un an, mai bine de 66 de copii au supravieţuit după ce au fost avortaţi în sediile Serviciului sanitar naţional. Erau în stare să respire fără ajutor şi circa jumătate dintre ei au rămas în viaţă timp de o oră, conform cotidianului.
"Faptul că se fac avorturi în timpuri de sarcină aşa de înaintate încât să permită supravieţuirea va induce pe mulţi să susţină că limita temporală maximă trebuie să fie redusă", după cum afirmă Julia Millington de la Pro-Life Alliance în Daily Mail.
Riscul de cancer
În afară de faptul că provoacă moartea celui ce trebuie să se nască, avortul are incidenţă şi asupra sănătăţii femeii. Chestiunea referitoare la ipoteza că avortul măreşte riscurile de cancer la sân a fost dezbătută îndelung. Dintr-o analiză recentă a unui observator independent, rezultă că riscul este întemeiat. Patrick Carroll, director de cercetare la Pension and Population Research Institute din Marea Britanie, a publicat un articol în ediţia din noiembrie anul trecut a revistei The Actuary, revistă oficială britanică a meseriei de actuar.
Carroll subliniază înainte de toate că mărirea incidenţei cancerului la sân nu poate fi negată: în medie cu 80% încă din anii '70, pentru toate categoriile de vârstă.
Cea mai mare parte a efectelor negative cunoscute, explică Patrick Carroll, se referă la reproducere, la sarcină sau la nivelurile hormonale. "Un avort făcut are efecte cancerigene care cresc dacă femeia este nullipară - adică nu a născut niciodată - deoarece lasă celulele mamare într-o stare de dezvoltare întreruptă, supuse mai mult la apariţia cancerului", susţine el.
Puţin mai mult de jumătate din avorturi - 53% - în Marea Britanie sunt efectuate de femei care nu au mai născut, afirmă Carroll. În afară de asta, şi faptul de a naşte conferă o protecţie mai mare faţă de cancerul la sân. Pe baza datelor referitoare la ultimele decenii, el conclude că procentele de avort şi de fertilitate "sunt cei mai buni indicatori pentru a prevedea tendinţele cancerului la sân".
Totuşi, mijloacele de comunicare socială tind să survoleze peste aceste elemente care demonstrează riscurile la care femeia se expune cu avortul, afirmă Dennis Byrne, scriind în Chicago Tribune din 22 octombrie.
Byrne spune că a fost făcută o largă răspândire a unui studiu recent despre riscurile cancerului la sân pentru femeile care beau mai mult decât se recomandă. "În acelaşi timp, a fost publicat un studiu care consideră avortul ca un important factor de risc pentru cancerul la sân, dar despre asta nu am reuşit să găsesc un cuvânt de descriere în principalele mijloace media", adaugă el.
Studiul, afirmă el, a fost publicat în Journal of American Physician and Surgeons. Cercetătorii, bazându-se pe datele din opt ţări europene, au evidenţiat că incidenţa cancerului la sân creşte în cazurile femeilor care au avortat.
Cercetare
Grijile pentru sănătatea femeilor care avortează l-au făcut pe guvernatorul de Missouri, Matt Blunt, să creeze o task-force pentru a cerceta această chestiune, conform cotidianului Washington Times din 19 decembrie.
Gerogette Forney, co-fondator a lui Silent No More, o reţea de persoane care au suferit din cauza avortului, a prezentat la Washington Times că "elementele care demonstrează efectul devastator al avortului sunt pretutindeni".
Aceasta este o afirmaţie care este confirmată într-un studiu efectuat de câţiva medici de la Virginia Commonwealth University. După ce au studiat o cazuistică de 45.000 de naşteri, au conchis că un singur avort spontan sau indus ajunge să tripleze riscurile următoarelor naşteri premature sau sub-greutate, conform cotidianului Times din Londra din 18 decembrie.
Conform acestui studiu, publicat de Journal of Epidemiology and Community Health, două avorturi spontane sau induse măresc acest risc de cinci ori, şi trei avorturi îl măresc de nouă ori.
Aceste concluzii sunt confirmate şi dacă se ţine cont de alte variabile cum sunt fumatul, alcoolul şi presiunea sangvină ridicată, afirmă Times.
Apoi, avortul produce şi efecte psihologice. În Anglia, o femeie numită Emma Beck şi-a luat viaţa recent fiind chinuită de sentimentele de vinovăţie pentru că a avortat, conform ziarului Daily Mail din 22 februarie.
În septembrie 2006 a avortat gemenii pe care-i purta în sân. Sinuciderea a avut loc în februarie, însă faptul a fost făcut cunoscut doar recent, în cursul unei anchete cu privire la moartea ei. "Pentru mine viaţa este un iad. Nu ar fi trebuit să avortez", a scris ea într-un bilet înainte de a se sinucide.
Din anchetă a reieşit că logodnicul ei a "reacţionat urât" la vestea că ea a rămas însărcinată şi nu a susţinut-o. Mama lui Beck a spus că, după părerea ei, fiica sa nu ar fi primit informaţii suficiente din partea spitalului în care a fost făcut avortul.
Drept fundamental
Benedict al XVI-lea a vorbit de mai multe ori despre avort. "Dreptul uman fundamental, fundament pentru toate celelalte drepturi, este dreptul la viaţă", a afirmat întâlnind autorităţile şi corpul diplomatic în timpul călătoriei sale la Viena, la 7 septembrie 2007.
"Acest lucru este valabil pentru viaţă de la zămislire până la sfârşitul său natural. Prin urmare, avortul nu poate fi un drept uman - este contrariul său", a afirmat el.
La 19 noiembrie, adresându-se episcopilor din Kenya aflaţi la Roma pentru vizita ad limina apostolorum, a făcut referinţă la presiunile exercitate de "cultura seculară globalizată" pentru a promova avortul. "Această distrugere directă a vieţii umane nevinovate nu poate să fie justificată în nici un caz, oricât de dificile ar fi împrejurările care duc la un pas aşa de grav", a declarat pontiful.
"Atunci când predicaţi evanghelia vieţii amintiţi poporului vostru că dreptul la viaţă al oricărei fiinţa umane nevinovate, născută sau care urmează să se nască, este absolut şi valabil pentru toate persoanele fără nici o excepţie", a spus papa episcopilor din Kenya. O evanghelie care încă mai trebuie să fie vestită multor persoane în lume.
(Agenţia Zenit, 9 martie 2008)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
