"Cuvântul nu converteşte, sângele da", a spus fericitul Ioan Paul al II-lea.
Fiecare clipă a vieţii e un miracol.
Fiecare viaţă este un miracol.
Însă din obişnuinţă numim "miracol" doar evenimentele spectaculoase. Iar acestea există cu adevărat.
Se împlinesc 70 de ani la 14 august, de la naşterea sa pentru cer. Amintirea lui este absorbită în Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, aşa cum întreaga sa viaţă a fost dăruită Maicii Domnului. Era copil când, într-o noapte, a avut viziunea Sfintei Fecioare care, oferindu-i două coroane: una albă, una roşie - l-a întrebat pe care o alege. "Cea albă însemna să perseverez în puritate, cea roşie, să aleg martiriul. Le-am luat pe amândouă". Datorită devoţiunii sale profunde faţă de sfânta Fecioară avea să fie cunoscut drept "Apostolul Consacrării către Maria". Beatificat în 1971 de papa Paul al VI-lea ca mărturisitor al credinţei, avea să fie canonizat la 10 octombrie 1982 de papa Ioan Paul al II-lea, nu ca "mărturisitor", ci martir al carităţii, "sfântul patron al dificilului nostru secol".
Se numea Maximilian Maria Kolbe1.
Era polonez. Tatăl său, Julius, aflat sub comanda lui Józef Piłsudski, a fost capturat de ruşi şi spânzurat fiindcă lupta pentru independenţa şi unitatea Poloniei.
La vârsta de 13 ani, decide să se alăture Ordinului Franciscanilor Conventuali şi, împreună cu fratele său mai mare, trece clandestin graniţa între Rusia şi Austro-Ungaria, intră în seminarul din Lwow, la 16 ani este admis în noviciat, depune primele voturi un an mai târziu, iar votul final după trei ani. La 21 ani obţine doctoratul în filosofie iar la 25 ani, în teologie. Profund afectat de manifestările antireligioase al căror martor este la Roma, înfiinţează Militia Immaculata ("Armata Mariei") care să aducă prin mijlocirea Sfintei Fecioare convertirea păcătoşilor şi a duşmanilor Bisericii Catolice. În 1919,la 25 ani, revine în Polonia independentă, întemeiază mânăstirea de la Niepokalanów lângă Varşovia, un seminar, o staţie de radio, numeroase organizaţii şi publicaţii prin care dezvoltă activitatea Armatei Mariei. Pleacă în Japonia în 1930, unde rămâne pentru şase ani, întemeind misiunea catolică la Nagasaki pe care o numeşte "Grădina Imaculatei". Locul pe care l-a ales pentru mânăstire era considerat nefavorabil conform tradiţiei arhitecturale japoneze, dar tocmai acest lucru a salvat-o de explozia atomică: fusese apărat de colina care o separa de oraş.
În spitalul din Nagasaki, unde 80 % din cei aflaţi acolo fuseseră ucişi de explozie, dr. Takashi Nagai, medic radiolog convertit la catolicism, auzi o voce care-l îndemna să se roage acelui preot franciscan atât de iubit de catolicii din Nagasaki - Maximilian Maria Kolbe. A fost salvat, iar salvarea prin rugăciune i-a schimbat viaţa: cărţile lui, operele de binefacere şi profunda sa devoţiune faţă de Isus i-au adus supranumele "Nyokodo" (Nyoko-d? după cuvintele Lui Isus: "Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi"). Mesajul său era unul singur: pace, pacea lui Cristos, la care ajunsese prin suferinţe de neimaginat.
El nu ştia că, la celalalt capăt al lumii, în Polonia, naziştii distruseseră Cetatea Imaculatei întemeiată de Maximilian Maria Kolbe, iar el însuşi, luând locul unui necunoscut, fusese martirizat la 14 august şi corpul său ars la 15 august 1941, la Auschwitz. Cel care fusese supranumit "blânda respiraţie a Mariei", se năştea pentru cer, în respiraţia cerului, odată cu Imaculata.
Astăzi, OMFI (Ordinul Fraţilor Franciscani ai Imaculatei Marii), în onoarea lui Maximilian Maria Kolbe, cunosc şi aplică o serie de datini poloneze şi folosesc limba polonă, indiferent de limba lor natală, pentru rugăciuni şi imnuri: "Nasz patron, aby inspirować nas swoją wyjątkową misję apostolską: doprowadzić wszystkie dusze do Najświętszego Serca Jezusowego przez Niepokalane Serce Maryi, która jest najbardziej czyste i święte skuteczne narzędzie ewangelizacji użyte przez Jezusa dla tych, wyobcowany przez Kościół, zwłaszcza dla wrogów Kościoła"2.
Cuvintele omului nu pot cuprinde niciodată tumultul şi frumuseţea unei vieţi.
Şi nici bogăţia şi speranţa miracolelor.
Inima însă, da.
Când fericitul Ioan Paul al II-lea a sărutat pământul României, numind-o, aşa cum îi spunem noi toţi, "Grădina Maicii Domnului", a adus aici şi mireasma "Grădinii Imaculatei", şi puterea cetăţii ei .
Fiindcă sângele martirilor de pretutindeni e sămânţa credinţei.
Dintotdeauna.
Dr. Ecaterina Hanganu
Note
1 Maximilian Maria Kolbe: 8 ianuarie 1894, Zduńska Wola, - 14 august 1941, Auschwitz.
2 "Sfântul nostru patron să ne inspire cu misiunea sa unică apostolică: să aducă toate sufletele la Inima Preasfântă a lui Isus prin Inima Imaculată a Mariei, care este cel mai pur, eficient şi sfânt instrument al lui Cristos de evanghelizare, mai ales pentru cei înstrăinaţi de Biserică şi pentru duşmanii Bisericii".
