Suntem în duminica a III-a din Advent, duminica bucuriei. Este într-adevăr bucurie în sufletul meu, bucuria întâlnirii cu Isus, pe care l-am descoperit în micuţele creaturi care au participat la Liturghia solemnă pentru toţi copiii din Săbăoani şi, în chip special, pentru ministranţi.
Privesc şi admir aceşti îngeri încarnaţi. Nu pot decât să mă bucur imens de ceea ce văd. Merg mai departe cu gândul şi cred că prin acei ochi angelici ai copiilor, Dumnezeu mă priveşte şi mă cheamă să descopăr atotputernicia şi gingăşia lui fără margini.
Cu lacrimi de bucurie, dar şi de umilinţă, îi cer Domnului să-mi purifice privirea, pentru ca, ori de câte ori privesc în jurul meu, prin ochii mei, el, Dumnezeu-Iubire, să privească şi să cucerească fiecare fiinţă umană, aflată în căutarea lui. Nu pot să-mi iau privirea de la micuţele creaturi ale iubirii divine. M-am predat în faţa purităţii şi candorii, transmise de scumpele creaturi. Acum îmi este greu să privesc în sufletul meu, chinuit şi obosit de atâtea ispite şi încercări, dar mesajul angelic al scumpelor creaturi mi-a dat curaj să privesc cu realism în sufletul meu şi să demarez maratonul purificării mele.
Nu am cuvinte să exprim realitatea trăită în timpul predicii, ţinută de pr. Andrei Coceangă, cât de atenţi şi serioşi au fost cei peste 50 de ministranţi, înrolaţi în armata sfântă a Domnului Isus Cristos, şi toţi ceilalţi copii care au făcut ca o biserică atât de mare să fie neîncăpătoare.
Ce răspunsuri spontane şi minunate au dat aceşti îngeri drăgălaşi, atunci când părintele predicator i-a întrebat cu delicateţe cum vor ei să-l urmeze pe Cristos!
Cât de mult iubesc şi preţuiesc copiii, pentru că, fără ei, nu aş înţelege în profunzime ce e puritatea, nevinovăţia, inocenţa divină, n-aş putea trăi cu maximă intensitate clipele de paradis oferite de jertfa sfântă.
Ei şi numai ei, cu privirea lor imaculată de cer, cu glasul lor angelic, cu puritatea gesturilor, cu spontaneitatea răspunsurilor date, cu simplitatea lor dezarmantă, cu intenţiilor lor sincere, de fiecare dată îmi transmit un mesaj divin, al unui Dumnezeu care îşi manifestă atotputernicia sa, prin simplitatea şi puritatea plăpândelor creaturi.
Nobil şi înălţător este sentimentul trezit în profundul fiinţei mele, la prezentarea darurilor, când, într-o ambianţă sfântă, acompaniată de corul angelic al copiilor, pe acea mică patenă, lângă ostia pregătită pentru consacrare, simt cum se alătură toate spiritele inocente ale copiilor care participă la misterioasa jertfă. Cât de înălţătoare şi sublimă este clipa când, prin Duhul Sfânt, simt parfumul divin al ostiei consacrate, parfum ce învăluie întreaga adunare de copii.
Sunt dezarmat total în faţa noutăţii misterului divin ce se celebrează. Fac tăcere, pentru ca în această duminică a bucuriei să tresalt de bucurie, savurând din plin clipele de har trăite în compania lui Isus şi a copiilor.
Nu merit acest privilegiu divin, dar sunt conştient că, o dată ce Dumnezeu mi-a făcut un astfel de favor, eu trebuie să împărtăşesc experienţa mea şi altora.
Pentru privirea lor inocentă, pentru glasul lor angelic, pentru puritatea gesturilor lor, pentru simplitatea lor dezarmantă, pentru toată bogăţia spirituală primită în dar de la ei la celebrarea Euharistiei, astăzi, în duminica bucuriei, Doamne, îţi mulţumesc!
Pr. Toma Encuţă
