De 1 iunie, într-un singur gând, copiii se adresează copiilor. La mulţi ani tuturor celor care sunt şi ştiu să rămână copii!
"Copiii sunt cele mai minunate făpturi în faţa lui Dumnezeu, deoarece ei nu iubesc atât de mult lucrurile materiale, ci sunt interesaţi doar de lucrurile pe care îi fac să fie fericiţi. Copiii nu cer niciodată socoteală pentru nimic. Ei sunt bucuroşi atunci când primesc ceva şi mulţumesc pentru asta. Dumnezeu iubeşte copiii, deoarece ei nu sunt atât de păcătoşi precum oamenii maturi. De aceea, noi trebuie să fim un exemplu de curăţie şi fapte bune. «Lăsaţi copiii să vină la mine» sunt cuvintele care dovedesc încă o dată nemărginita dragoste pe care o are faţă de micile făpturi". (Georgiana)
"Prin copii, lumea creşte şi avansează. În funcţie de cum sunt educaţi copiii, lumea evoluează în bine sau în rău. Dacă sunt învăţaţi să facă fapte bune, atunci lumea va ajunge la mântuire. «Voi sunteţi lumina lumii... Nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe tatăl vostru din ceruri» (Mt 5, 14-16). Deci, copii, fiţi mai buni!" (Emilian)
"Copiii sunt lumina lumii, sunt simbolul inocenţei şi al bucuriei. Aceştia nu pot ascunde iubirea în ei, ci o împărtăşesc necondiţionat cu cei din jur. De aceea sunt mai aproape de Dumnezeu şi de iubirea sa, fiind un exemplu demn de urmat prin faptele lor bune. Chiar şi în condiţii de sărăcie, copiii sunt solidari şi ştiu să facă dintr-un lucru mic o bucurie mare celor dragi lui. Astfel ei luminează viaţa omenirii". (Iulia)
"Copiii sunt cele mai nevinovate fiinţe de pe pământ. Deoarece păcatul strămoşesc li se iartă la Botez, îi considerăm adevăraţi îngeri pe pământ care ne luminează calea pentru a ajunge mai uşor la Dumnezeu. Copiii sunt de multe ori un exemplu bun pentru a nu păcătui. Ei nu păcătuiesc pentru că nu sunt capabili de a face un păcat. Păcatul se face cu gândul, fapta şi omisiunea, dar la vârsta lor fragedă nu ştiu aceste lucruri şi nu pot păcătui. Când un copil îndeamnă un părinte să se roage sau să meargă la biserică, atunci el deja îşi începe scopul pe pământ, adică luminează, face lumină în calea celor care au rămas fără cunoştinţă de Dumnezeu sau fără a i se mai ruga lui. Dar pentru ca şi el să păstreze această lumină în inimă trebuie să primească o educaţie religioasă de la cei mai mari. Pentru că, dacă el este obişnuit să se roage şi să meargă la biserică, aşa va face până când va muri şi îi va mulţumi lui Dumnezeu pentru părinţii pe care i-a dăruit". (Bianca)
"E frumos să descoperi lumina lumii şi să recunoşti că întunericul nu are un ultim cuvânt şi alţi zei moderni nu pot triumfa. Copiii devin centru de preocupare al părinţilor, bucuria şi speranţa lor de mai bine în această lume. Datori sunt soţii să aducă în lume copiii, care sunt cele mai alese şi mai frumoase «cadouri» primite de la Dumnezeu. Devenind părinţi, ei primesc de la Dumnezeu darul unei noi responsabilităţi. Iubirea lor părintească este chemată să devină pentru copiii lor semnul vizibil al lui Dumnezeu însuşi, de la care vine orice paternitate în cer şi pe pământ. Într-adevăr copiii sunt lumina lumii!" (Claudiu)
"Sfântul Matei îi consideră pe copii o «punte» între oameni şi Dumnezeu. Copiii sunt nevinovaţi, fără păcate de moarte, sunt creduli, firavi şi sunt admiraţi în faţa lui Dumnezeu. Ei sunt mici îngeraşi care pot da exemple oamenilor, părinţilor. Sunt iubiţi şi alintaţi mereu. Sunt prioritari în ochii tuturor. Fiecare lucru este luat ca fiind bun şi făcând parte din educaţia lor. Sunt uşor de modelat. Dumnezeu iubeşte în special copiii. Ei sunt aceia care fac o zi să strălucească. Fac părinţii să mai trăiască o zi doar pentru a-şi mai vedea copilaşii. Un copil este o comoară, cu ochişori strălucitori de diamant şi o inimă care să fie în stare să adopte orice fiinţă hoinară; care să te iubească şi să te strângă la piept şi să îţi transmită diferite sentimente; care îţi oferă o dragoste necondiţionată şi, chiar dacă îl faci să plângă, după o secundă tot vine la tine şi cu ochii mari, senini, nepătaţi îţi oferă printr-o îmbrăţişare inima lui. Îl strângi uşor la piept şi îţi saltă inima de fericire şi iubire. Un copil este o comoară enormă ascunsă într-un trup micuţ, firav şi inofensiv". (Raluca)
"Copiii sunt sensibili. Mici sfinţi care pot oferi o dragoste enormă celor din jur. O îmbrăţişare a lor înseamnă o avere. Îşi dau inima printr-un sărut nevinovat. Ei fac ca o zi din viaţa părinţilor să aibă culoare. Copiii sunt comoara fiecărui părinte". (Diana)
"Copiii sunt lumina lumii, deoarece pot înveseli un adult chiar în cea mai rea zi din viaţa lui. Când e întuneric într-o casă şi cineva aprinde o lumină, locuitorii ei îşi dau seama că trăiesc, se înveselesc şi parcă li se deschide o nouă cărare a vieţii, dar când este întuneric, oamenii nu mai fac nimic, nu mai au poftă de viaţă. Aceeaşi fază este şi cu copiii. Când un părinte este supărat pe viaţă şi apare copilul lui, îşi dă seama că are pentru cine munci, pentru cine trăi. De ce credeţi că oamenii fără copii adoptă copii? Fiindcă se simt singuri, chiar şi cu alţi adulţi în preajma lor. Adulţii nu au aceeaşi stare ca aceste minunate creaturi, copiii. Ei se gândesc ce rău se poate întâmpla şi la ziua de mâine. În schimb, copii se gândesc la ce e bun, se uită la partea plină a paharului şi trăiesc cu bucurie fiecare clipă a vieţii, trăiesc momentul, nu se gândesc la ziua de mâine sau dacă o fac se gândesc cu fericire şi bucurie la ea. Chiar şi când fac ceva rău, adulţii învaţă de la ei şi se gândesc că aşa sunt copiii. În schimb, cei mari sunt întotdeauna atenţi şi serioşi, dacă sparg o cană este mare catastrofă. Dar adulţii nu sunt aşa de răi. Îi lasă pe cei mici să câştige pentru a se bucura şi când ei se bucură transmit bucurie celor din jur. Oamenii mari au grijă de noi, muncesc pentru noi şi ne vor întotdeauna binele. Cu cât creştem începem să gândim ca adulţii şi devenim din păcate adulţi. Ne vrem copilăria înapoi! În principal sarcina copiilor este să-i înveselească pe adulţi şi adulţii să aibă grija de copii. Copiii depind de adulţi şi adulţii depind de copii". (Vlad)
"Copilul este, în viziunea mea, o persoană cu calităţi deosebite, vulnerabilă şi dependentă. Încrederea pe care o acordă oricui îl face vulnerabil şi predispus la răutăţile oamenilor mari, care privesc doar la interesele lor. Tocmai aici intervine diferenţa dintre copil şi adult: nu se gândeşte la substratul unei probleme, situaţii sau chiar propoziţii. Pentru copil totul e aşa cum e prezentat. Din inocenţa aceasta decurge şi dependenţa de celălalt. Un citat celebru ne spune: «Un copil instruit este un om câştigat». Aşadar, am putea spune că sunt o «materie primă» pentru lume. Dacă avem grijă de ei, câştigăm o lume, o generaţie mai bună. Şi în Biblie, Isus Cristos ne îndeamnă să fim precum copiii, pentru a putea intra în împărăţia cerului. Aceasta ne arată că ei sunt curaţi şi demni, constituind un exemplu pentru cei care uită să-şi păstreze acea inimă de copil. Ei sunt «lumina lumii» pentru că sunt vitali pentru întreaga omenire, necesari, indispensabili, am putea spune, pentru ca lumea să existe în continuare. Ei radiază frumuseţe şi înlătură tristeţea cu entuziasmul ce îi caracterizează. Această lumină proprie trebuie menţinută pentru veşnicie. La nivel practic, acestea nu sunt lucruri uşoare de realizat. Societatea de astăzi descurajează curăţia şi nu mai face diferenţa dintre bine şi rău, aceste două noţiuni combinându-se într-un mare rău. Totuşi, nu este imposibil, iar asta mi-a fost demonstrat personal de oameni care apreciază munca, sinceritatea, curăţia şi bucuria. Acestea sunt persoanele care au păstrat acea lumină a copilăriei. Copiii pot fi ajutaţi să devină astfel de persoane, încurajând frumuseţea interioară nelipsită din orice copil. Speranţa dată de copii este molipsitoare, iar fericirea radiată de ochii lor inocenţi cuprinde întreaga lume". (Alice)
"Imaginile religioase care mă fascinau atunci când eram mică erau cele în care Isus stătea pe o piatră înconjurat de copii. Toţi erau înfăţişaţi atât de calmi, bucuroşi şi împăcaţi. Copiii au fost mereu imaginea acelei fericiri sincere, dar şi a iubirii necondiţionate. Un copil te va face mereu să zâmbeşti, chiar dacă ai avut o zi rea. Vin la tine cu un zâmbet larg şi te îmbrăţişează. Nu îţi cer nimic în schimb pentru această dovadă de afecţiune. Tot ceea ce doresc ei e să te facă şi pe tine să trăieşti şi să vezi viaţa aşa cum o văd ei, frumoasă. Pe măsură ce ne maturizăm, uităm să mai apreciem o singură rază de soare sau o ploaie în timpul unei zile de vară. Ne creăm alte priorităţi şi uităm ce înseamnă să trăieşti cu adevărat. Copiii apreciază chiar şi o simplă bomboană şi, dacă le oferi această mică bucurie, te vor ţine minte şi iubi. Consider că, dacă această lume ar fi condusă de copii, ar fi mult mai fericită şi am învăţa toţi să apreciem micile bucurii ale vieţii". (Cristina)
"Perioada copilăriei este de obicei, ferită de multe probleme, când totul este privit în mod optimist. «Ziua Copilului» reprezintă aşadar un moment de fericire a părinţilor şi a fiilor lor. Din punct de vedere religios, am putea zice că prin intermediul copiilor Dumnezeu îşi arată bunătatea şi iubirea faţă de noi, căci în sufletul lor nu există răutate sau invidie. De asemenea, la 1 iunie suntem invitaţi să ne gândim şi la toţi copiii care suferă, care sunt marginalizaţi şi care trec prin conflicte familiale. Aceştia reprezintă dovada faptului că adulţii nu dau importanţă impactului pe termen lung asupra vieţii celor mici şi aduc întunericul acolo trebuie să fie numai lumină". (Iulia)
A consemnat Lăcrămioara Boroş
