Au venit şi zilele de 1 şi 2 noiembrie; "luminaţiile" în termen popular, "Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor" şi "Ziua Comemorării Tuturor Răposaţilor" în domeniul eclezial, ocazii în care noi, cei vii rămaşi în această "vale a lacrimilor" am putut "face ceva" încât cei plecaţi din mijlocul nostru să aibă parte de fericirea şi pacea vieţii veşnice, participând cu credinţă şi iubire la sfintele Liturghii şi parastase înălţate pentru sufletele celor dragi, pregătindu-le cât mai frumos şi "luminat" mormintele în care îşi dorm somnul de veci.
În plină eră informatică, cu toţii avem nevoie de Cristos, cu toţii dorim să beneficiem de învierea sa având certitudinea că el, Isus, ne vorbeşte şi azi tuturor: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci" (In 11,25-26). Acest cult al cinstirii şi ajutorării celor răposaţi prin rugăciuni, post şi pomană a avut o putere de nezdruncinat în faţa vicisitudinilor istoriei încă din primele zori ale Bisericii creştine, toate regimurile totalitare care s-au perindat pe "scena lumii" neavând putere să stopeze această lucrare a Duhului Sfânt. Iată însă cum, în timp de libertate religioasă, se ridică duşmani mai periculoşi decât toate stăpânirile anticreştine, care doresc să diminueze şi chiar să distrugă lucrarea lui Dumnezeu, prin introducerea unor lucrări malefice şi obscure în sufletele creştinilor.
Aceste forţe sunt din ce în ce mai periculoase, deoarece lovesc în însăşi esenţa creştinismului, Învierea şi credinţa în sfinţenia vieţii veşnice, o astfel de "operă" purtând numele de "Halloween". Suntem martori în fiecare an la pătrunderea acestui nou "trend mediatic" în locurile cele mai sensibile din societatea umană, grădiniţele, şcolile şi liceele, dar şi centrele culturale, reprezentând zone în care Halloween-ul "îmbracă faţă umană, educativă". Gândindu-ne că acest fenomen s-a răspândit tot mai mult sub impulsul substanţial al televiziunii, cinema-ului şi al internetului, reunind persoanele dornice de "drogul distracţiei" într-o atmosferă "decorată" cu bostani goi, schelete, cranii, corniţe, vampiri, stafii etc., nu trebuie să facem un efort prea mare pentru a ne da seama de aspectul comercial al evenimentului, impunându-se o reflecţie mai amănunţită asupra acestui aspect.
Putem vorbi de un fel de carnaval, un alt mod de distracţie sau de o joacă "nevinovată" în care să ne transformăm copiii în vampiri şi draci? Dincolo de accentele groteşti şi macabre se remarcă înclinaţia spre esoteric şi malefic. O rapidă căutare pe internet confirmă lucrul acesta! Oare este întâmplător faptul că Halloween-ul vrea să pună cu totul în umbră două sărbători creştine importante, "Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor" şi "Ziua Comemorării Tuturor Răposaţilor"? Cine doreşte ca exemplul sfinţilor care ne transmit prin viaţa lor multe valori umane şi creştine să fie înlocuit de manifestări "animate" de personaje macabre: spirite, stafii, schelete şi vampiri etc., dorindu-se eliminarea cultului curat al răposaţilor şi amintirea celor dragi, care au dormit somnul păcii, prin introducerea de manifestări de exorcizare a morţii.
Ar putea fi cineva încântat dacă ziua sa de naştere ar fi pusă în umbră de proprii prieteni cu o distracţie de felul acesta? Este nevoie să implicăm unităţile de învăţământ şi cultură în acest joc murdar "al morţii" doar de dragul unui steril ataşament de a fi "europeni" şi "pro americani"? Nu cumva tendinţele sinucigaşe ale multor copii şi tineri de-ai noştri, care cu mândrie se autonumesc "emo", au rădăcini şi din astfel de manifestări ale "spiritualităţii obscure"?
În acest sens, Isus vorbeşte într-unul din fragmentele Evangheliei după Ioan: "Cine spune minciuna, vorbeşte după [firea] lui, căci este mincinos şi tatăl [minciunii]" (In 8,44). Mulţi dintre adepţii acestui fenomen îşi justifică acţiunile incorecte, prin motivaţia de a alunga spiritele rele care "ies la suprafaţă" cu scopul de a speria lumea, în seara de 31 octombrie, înainte de "Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor". Avem astfel un mod de gândire pueril şi înşelător, în această concepţie, întunericul neputând fi învins tot printr-o manifestare a lui însuşi.
În acest sens, Mântuitorul le vorbeşte clar farizeilor care-l acuzau că scoate diavoli cu degetul lui Beelzebul, prin cuvintele: "Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? Dacă o împărăţie este dezbinată în sine, împărăţia aceea nu poate dăinui, iar dacă o casă este dezbinată în sine, casa aceea nu va putea dăinui. Deci, dacă Satana se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el. Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască lucrurile dacă, mai întâi, nu-l leagă pe cel puternic; atunci îi va jefui casa" (Mt 12,23-27).
Cuvinte clare şi fără echivoc sau posibilitate de eroare, prin care însuşi Dumnezeu ne îndeamnă să lepădăm armele întunericului şi să îmbrăcăm armura luminii. Nu ştiu căruia dintre semenii noştri cei vii i-ar conveni ca atunci, în acea lume de dincolo, să primească, în loc de lumina şi roadele rugăciunii, o bătaie de joc satanică gen Halloween, aducându-i în faţă "jertfe" diabolice. Respectându-i pe ei, ne vom respecta pe noi. Suntem răspunzători şi de modul cum ne creştem tinerele generaţii, indiferent de religia în care credem într-însul Dumnezeu şi dorim ca acestea să ne poată oferi mai târziu ocrotire în bătrâneţi fericite. Depinde de noi ce le dăm acum ca "merinde de drum", pentru ca mai târziu să primim lumină sau întuneric.
Prof. Valeriu Ioan
