Reacţia franceză
"Decapitarea nu este un act religios, ci pur asasinat"
De Maria Chiara Biagioni
"Oroare". Nu are alte cuvinte pentru a descrie ce a simţit privind la televizor ştirea despre decapitarea ostaticului francez Hervé Pierre Gourdel. Monseniorul Marc Stenger este episcop de Troyes şi este preşedinte al Pax Christi Franţa. Cunoaşte foarte bine teritoriile martirizate de nebunia ucigaşă a ISIS. La începutul lunii august a făcut parte dintr-o mică delegaţie de episcopi francezi care au mers în Irak pentru a duce solidaritatea creştinilor din Franţa poporului irakian. Acum glasul său tremură în faţa decapitării lui Gourdel. "Mai puternică decât sentimentul - spune el - a fost oroarea în faţa barbariei de care sunt capabili oamenii. Am văzut deja asta cu ostaticii englezi şi americani decapitaţi în zilele trecute. Este important însă a reacţiona şi a aminti că omul este capabil şi să facă binele. Adică trebuie să ne străduim să nu rămânem în această imagine negativă şi tragică asupra omului şi asupra istoriei".
Ce anume vă îngrijorează mai mult?
"Cred că astăzi trebuie să rezistăm la două tentaţii. Prima este tentaţia de a generaliza. Aceste grupuri se autodefinesc musulmani şi afirmă că acţionează în numele islamului. Sunt afirmaţii grave care îi pun în cauză pe toţi musulmanii. Avem datoria de a aminti că aceste grupuri nu au nimic de-a face cu religia pentru că nicio religie nu se poate păta cu aceste crime şi să permită să se trateze omul în acest mod crud, negând orice umanitate. Ceea ce fac, nu este un act religios. Este pur şi simplu un asasinat. Şi a doua tentaţie care trebuie evitată este aceea de a nu ne limita la răspuns. Mă explic: actualmente sunt în desfăşurare acţiuni armate împotriva aşa-numitului Stat islamic. Desigur că trebuie oprit agresorul. Dar nu trebuie să rămânem la acest nivel, adică să reacţionăm numai cu forţa armelor. Deşi în cazuri ca acestea recurgerea la arme poate să aibă o anumită legitimare, trebuie amintit şi că violenţa generează mereu violenţă".
Guvernul francez este angajat împotriva ISIS împreună cu Statele Unite. Ce credeţi exact cu privire la această angajare militară?
"Răspund la această întrebare repetând ceea ce Papa Francisc a spus chiar în această privinţă, adică atunci când există o agresiune nedreaptă, este permis să fie oprit agresorul nedrept. Ne aflăm în faţa unei bande de asasini care trebuie opriţi. Şi a-i opri înseamnă a-i împiedica să acţioneze".
Şi ceea ce fac ei poate fi comparat cu un genocid al poporului?
"Desigur, a se vedea de exemplu ostaticul francez care a fost ucis. Nu ştiu de ce religie aparţinea Hervé Gourdel. Dar cu siguranţă, n-a fost ucis pentru apartenenţa sa creştină. Sunt puri asasini".
Cum reacţionează musulmanii francezi în faţa acestei barbarii?
"Absolut în mod clar. În zilele trecute responsabilii musulmani din Franţa au condamnat cu o declaraţie comună crimele comise de organizaţia «Daesh» şi au afirmat că această organizaţie nu are nimic nici din stat nici din islamic şi în sintonie cu autorităţile creştine au condamnat şi acţiunile criminale săvârşite împotriva creştinilor din Irak şi din Siria. Foarte important a fost şi apelul lor adresat tinerilor musulmani din Franţa pentru ca să nu se lase tentaţi de a merge să lupte alături de aceşti terorişti".
Ce să se spună Franţei în aceste zile aşa de triste?
"Este un moment în care oroarea ne-a cuprins cu decapitarea unui bărbat francez de către un grup criminal legat de ISIS. În faţa morţii crunte a unui nevinovat facem apel la toţi oamenii de bunăvoinţă pentru ca să nu cedeze în faţa tentaţiei de a generaliza, făcându-i pe alţii să plătească prin excludere şi condamnare acţiunile feroce comise de un altul. Să fie clar pentru toţi că aceste acţiuni nu au nimic islamic şi nu aparţin la nicio religie. În schimb este momentul să ne unim cu toţii, credincioşi din toate religiile şi umanişti, pentru a condamna împreună barbariile şi să ne angajăm acolo unde suntem să realizăm gesturi de fraternitate, de respect şi de primire mai ales faţă de cel care este diferit de noi. Nu trebuie să ne oprim la indignare. Este momentul de a construi unii cu alţii o lume de comuniune şi de pace. Este momentul de a acţiona cu gesturi clare şi concrete care permit să se construiască punţi de prietenie şi de pace. Aceasta este singura cale pentru a ieşi din mecanismul infernal al violenţei oribile şi barbare".
(După agenţia SIR, 26 septembrie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
