|
| © Settimana News |
Jean-Louis Ska, profesor emerit belgian la Institutul Biblic Pontifical (Arlon, 1946-), bine-cunoscut cititorilor italieni, oferă o reflecţie asupra a şapte psalmi, prezentaţi acum câţiva ani grupurilor "Rinascita Cristiana" şi actualizaţi şi revizuiţi în mod corespunzător. Meditaţia asupra tragicului Psalm 88 a fost adăugată celor publicate în revista Rinascere 2 (2024), 21-57.
Jean-Louis Ska este apreciat pentru solida sa pregătire biblico-filozofică, dar şi pentru dictarea sa simplă, accesibilă şi atractivă.
Dreptatea în Israelul antic
În Introducere (pag. 5-24), autorul ilustrează mediul natural în care s-au născut psalmii: un context muncitoresc, cu sate şi oraşe foarte simple.
Mai mulţi psalmi tratează dreptatea şi invocaţiile către Dumnezeu pentru o intervenţie decisivă şi clarificatoare, care să declare printr-o judecată dreptatea reclamantului în faţa unei serii de adversari care, adesea, îşi foloseau numărul sau puterea familiilor lor pentru a acuza pe nedrept o persoană şi, astfel, a o priva de proprietatea şi de bunul nume.
În Israelul antic, nu exista un sistem judiciar bine definit, cu o procedură legală complexă şi reglementată pentru judecată, ci mai degrabă un set de reguli derivate din tradiţie şi referitoare la cazuri similare. Un sistem judiciar cutumiar.
Reclamantul apela la un "avocat al apărării" pentru a-l apăra, care i-a pus mâna pe umărul său drept şi l-a asistat în instanţă (care coincidea cu "poarta" cetăţii).
Psalmii "imprecatori"
Ska dedică câteva pagini ilustrării cazului "scandalos" al psalmilor "imprecatori". Îi plasează în contextul cultural al vremii, într-un climat de violenţă şi sentimente jignite exasperant de adversari feroce. Aceştia reflectă sentimente pe care unele grupuri şi popoare le trăiesc şi astăzi.
Este important să se ţină cont de faptul că reclamantul îşi încredinţează disperarea lui Dumnezeu şi îi cere să ofere o soluţie radicală la violenţa pe care a suferit-o. El invocă sfârşitul celor violenţi şi al urmaşilor lor.
Un creştin se poate ruga cu aceşti psalmi, încredinţându-i lui Dumnezeu cererea ca rădăcina răului să fie eradicată, ca prezenţa răului, nu a celor răi, să dispară, ca nu oastea duşmanilor, ci puterile răului care guvernează inimile oamenilor să fie învinse, astfel încât să vină un timp de dreptate, pace şi reconciliere.
Duşmanii creştinilor nu sunt puterile pământeşti, ci puterile spirituale şi diabolice care violează inimile oamenilor, împingându-i să lupte împotriva semenilor lor.
Creştinii se roagă adesea cu ei în comunitate, însoţiţi de cântece, care înmoaie şi atenuează tonurile violente şi conduc la pace, iertare şi seninătate.
Ska aminteşte cele mai importante categorii de psalmi, oferind câteva exemple: Psalmi de adoraţie sau imnuri; Psalmi de meditaţie asupra creaţiei; Psalmi de încredere; Psalmi de mulţumire colectivă sau individuală; Psalmi de durere şi rugăciune pentru eliberare şi mântuire; Psalmi de penitenţă sau mărturisire a păcatelor; Psalmi penitenţiali şi de învăţătură; Psalmi care îl proclamă pe Dumnezeu ca rege; Psalmi împărăteşti.
Opt Psalmi
Autorul se opreşte să mediteze asupra Psalmului 1, care deschide Psaltirea cu propoziţiile a două căi şi o singură alegere: există înţelepciunea Legii care luminează şi călăuzeşte calea vieţii.
Psalmul 23 oferă două imagini: păstorul şi păstorii, şi hangiul şi oaspeţii săi.
Psalmul 27 exprimă sentimentele opuse de încredere şi îndoială.
Psalmul 88, întunecat şi tragic, ne arată o persoană care se roagă şi care devine ea însăşi o rugăciune. Există momente în care cuvintele devin treptat superflue.
"Strigătul psalmistului", comentează Ska, în vederea actualizării psalmului şi a utilizării sale de către creştini, "în tragica sa neglijenţă, este mai autentic decât multe discursuri facile pe care le găsim ocazional în anumite literaturi spirituale. Acestea sunt discursuri ale unor oameni care nu au trăit niciodată momente de suferinţă infinită, nu au atins niciodată adâncurile descurajării şi nici nu s-au trezit în faţa zidului despre care vorbeşte mica Tereza de Lisieux. În astfel de momente, există o cale de ieşire, cea din Psalmul 88, aleasă de David conform Ps 109,4 şi de Isus pe cruce: a fi rugăciune" (pag. 74).
Cu Psalmul 103, întâlnim milostivirea infinită a lui Dumnezeu. Ska oferă pe scurt câteva note despre conceptul de "binecuvântare" şi apoi indică diferitele momente ale psalmului.
Psalmul 122 face parte din "Psalmii treptelor" sau "Psalmii pelerinajului" sau "Psalmii înălţării" (Psalmii 120-134), folosiţi de cei care pornesc în pelerinaj către oraşul sfânt şi templul său.
Cele două părţi ale psalmului se referă mai întâi la numele "Ierusalim", a cărui etimologie populară este "oraşul păcii".
Prima parte (v. 1-5) se concentrează pe descrierea oraşului, în timp ce a doua (v. 6-8) se concentrează pe tema "păcii".
Acest psalm este unul dintre poeziile care evidenţiază locul central al Ierusalimului, oraşul sfânt şi templul său în evlavia populară a Israelului antic. Un tip de evlavie care a cunoscut o evoluţie profundă de-a lungul secolelor şi care îşi găseşte, ca alte teme, împlinirea în Noul Testament.
Psalmul 139 se concentrează asupra ochilor lui Dumnezeu care cercetează inimile oamenilor. Versetele 1-18 preamăresc omniprezenţa şi omnipotenţa lui Dumnezeu, în timp ce versetele 19-24 reprezintă o rugăciune pentru protecţie divină.
Interpretare
La sfârşitul broşurii sale, Ska aminteşte că Psaltirea este una dintre cele mai bogate cărţi biblice în spiritualitate şi teologie. Conţine, de asemenea, pasaje problematice, cum ar fi psalmii de blestem împotriva duşmanilor sau protestele de nevinovăţie. Aceste texte trebuie rugate cu un anumit ochi critic. Nu se poate citi literal sau adopta limbajul textelor scrise cu mai bine de douăzeci şi cinci de secole în urmă fără ezitare.
"Sunt compoziţii sacre, fac parte din cuvântul lui Dumnezeu; totuşi - ne aminteşte Ska - acesta nu este niciodată închis într-un singur text. Fiecare pasaj trebuie interpretat în contextul întregii Scripturi. În Biblie, fiecare text este marcat de contextul său istoric şi a existat o evoluţie acolo, ca şi în alte părţi. Este esenţial să putem citi Biblia în lumina revelaţiei depline şi finale care vine din Evanghelie. De asemenea, este esenţial să înţelegem că textele fac parte dintr-o mişcare, o căutare a adevărului şi fac parte dintr-o serie de încercări de a înţelege şi exprima din ce în ce mai mult elementele fundamentale ale credinţei, mai întâi a unui popor, apoi a comunităţii creştine timpurii" (pag. 123-124).
Volumul se încheie cu o Concluzie (pag. 123-124), Mulţumiri (pag. 125-126) şi o scurtă Bibliografie a Psalmilor în italiană (pag. 127-130).
Scris simplu, este potrivit pentru meditaţii biblice profunde.
Roberto Mela
(După Settimana News, 13 iulie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
