Preamărit să fii, Doamne, prin fericitul nostru episcop Anton
Răsună şi acum în urechile noastre cuvintele cardinalului Angelo Amato, care a dat citire scrisorii apostolice a Sfântului Părinte papa Francisc, cu cea mai frumoasă vestea şi cea mai importantă decizie, prin care Biserica noastră locală primea un nou dar din partea cerului, un nou fericit: episcopul martir Anton Durcovici.
Ne bucurăm să reauzim astăzi, când celebrăm prima zi de sărbătoare în cinstea sa, 10 decembrie, aceste minunate şi de neuitat cuvinte:
Scrisoare apostolică
Împlinind cererile fratelui nostru Petru Gherghel, episcop de Iaşi, ale multor altor fraţi întru episcopat precum şi ale multor credincioşi, după ce a fost consultată Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, noi, cu autoritatea noastră apostolică, aprobăm ca venerabilul slujitor al lui Dumnezeu Anton DURCOVICI, episcop de Iaşi şi martir, păstor neobosit, apostol al adoraţiei euharistice şi martor eroic al comuniunii cu scaunul lui Petru, de acum înainte să fie numit cu titlul de fericit, iar sărbătoarea lui să poată fi celebrată în fiecare an în ziua a zecea a lunii decembrie, zi în care s-a născut pentru cer. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Dată la Roma, la "Sfântul Petru" în ziua a unsprezecea a lunii mai, în anul Domnului două mii paisprezece, al doilea al pontificatului nostru.
Papa Francisc
Miile de credincioşi din întreaga dieceză şi din întreaga ţară, strânşi în jurul păstorilor lor şi în prezenţa nenumăraţilor invitaţi din ţară şi străinătate, episcopi şi distinse autorităţi, adunaţi în marea arenă a stadionului din Iaşi, transformată pentru acele clipe într-o catedrală fără ziduri, au tresăltat de bucurie şi s-au unit cu corurile prezente la sărbătoare cântând Amin! Amin! şi proclamând imnul nou de preamărire şi cinstirea îndreptată spre ceruri şi spre noul fericit.
Moment de neuitat
Lecturile pe care le-am proclamat la această sfântă Liturghie ilustrează figura slujitorului credincios, care plin de iubire şi-a oferit întreaga viaţă pentru a-l preamări pe Dumnezeu, cel care l-a înzestrat cu un adevărat suflet generos, gata de a da mărturie în toate, despre el, şi de a-i invita şi pe alţii pentru această slujire fără rezerve.
Nimic, chiar nimic, nu l-a putut despărţi de iubirea lui Dumnezeu, care este în Cristos, Domnul nostru, aşa cum ne învaţă apostolul neamurilor şi aşa cum a făcut-o el.
Cel care-l cunoaşte cu adevărat pe Cristos, învăţătorul, ştie ce a făcut el pentru oameni, şi ştie că un ucenic fidel nu poate fi mai mare decât stăpânul său, nu poate avea o altă viaţă şi nu poate merge pe alt drum, cum ne învaţă astăzi sfântul evanghelist Ioan.
Toţi cei care l-au întâlnit pe episcopul Anton şi au trăit în preajma sa au putut descoperi fidelitatea sa faţă de Isus, marele preot, care l-a chemat la o aşa de mare demnitate şi care l-a trimis la fraţii săi, la elevi, studenţi, seminarişti, preoţi şi credincioşi.
Toţi au dat mărturie despre exemplul său şi toţi au văzut în el adevăratul păstor, care nu a pregetat să-şi ofere totul şi să-şi dea viaţa, aşa cum a ştiut să o facă Isus, păstorul cel bun.
Dar cred că cea mai frumoasă şi adevărată caracterizare a ştiut să o facă Sfântul Părinte papa Francisc, care, analizând întregul dosar asupra vieţii şi sacrificiului său suprem, a scris în Scrisoarea sa apostolică:
"Păstor neobosit, apostol al adoraţiei euharistice şi martor eroic al comuniunii cu scaunul lui Petru".
Cuvinte scurte, dar care ilustrează atât de clar profilul său spiritual, care l-a animat până la sfârşit, şi cu care rămâne pentru noi toţi, nu numai un protector, ci un exemplu strălucit pe drumul nostru de credinţă.
Ne-am bucurat şi nu putem uita minunatele cuvinte ale cardinalului prefect Angelo Amato din cadrul Liturghiei de beatificare:
"Prin beatificarea episcopului Anton Durcovici se aprinde încă o stea pe bolta cerească a martirilor care se adaugă celorlalţi episcopi, preoţi şi laici români. El a urcat asemenea lui Cristos Calvarul pentru a fi răstignit şi pentru a fi primit de către Cel Înviat în bucuria veşnică a Ierusalimului ceresc".
Aceste cuvinte, alături de cele ale papei Francisc îl caracterizează cu adevărat şi ne prezintă pe scurt figura sa impresionantă şi deschisă faţă de toţi, nu numai cei pe care-i ajuta să ajungă preoţi, ci şi pe cei care erau dornici să-l descopere pe Mântuitorul să se bucure de învăţăturile şi lumina lui ca pe cei săraci şi marginalizaţi, pe cei suferinţe şi nedreptăţi.
La portretul său spiritual cu care-şi împlinea misiunea de păstor şi educator, cardinalul Amato, a ţinut să adauge câteva date ce-l caracteriza ca un om paşnic şi răbdător, angajat numai pentru cauza înfrăţirii între oameni.
Fericitul Anton nu avea duşmani, nu era implicat în politică, considerându-i pe toţi fraţi. Cuvântul său era, în mod esenţial, evanghelic. Martorii afirmă că el trăia şi vorbea in persona Christi (în însăşi persoana lui Cristos). De asemenea, îşi aducea foarte bine aminte de cuvântul lui Isus (din evanghelia proclamată astăzi): "Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi".
Tocmai de aceea, când a venit clipa încercării s-a dovedit a fi puternic şi generos. Era susţinut de cuvintele sfântului apostol Paul, care au fost proclamate la Liturghia de astăzi:
"Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare necazul sau strâmtorarea sau persecuţia sau foamea sau lipsa de haine sau primejdia sau sabia? Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit" (Rom 8,35.37).
Preasfinţite, Sfinţiile voastre, dragi seminarişti, dragi fraţi şi surori, dragi credincioşi,
Dumnezeu şi-a îndreptat privirea spre noi şi în acele timpuri grele de încercări şi suferinţe, orânduind să avem un asemenea păstor umil, evlavios, dar şi hotărât şi plin de curaj în a apăra credinţa şi unitatea Bisericii şi a poporului credincios din Moldova şi din ţară.
Jertfa lui bazată pe o profundă credinţă, pe o totală încredere în Cristos, prezent în mijlocul nostru în taina sfintei Euharistii şi, mai ales, pe o devoţiune filială specială faţă de Maica Domnului pe care nu înceta să o cinstească şi să o roage pentru noi, a fost primită de Domnul şi recunoscută de Biserică prin glasul păstorului suprem, papa Francisc.
Imaginea sa, trăirea sa mistică, curajul său neînfrânt rămân pentru noi comoara şi darul cel mai mare, de care ne-am bucurat în ziua de 17 mai a.c., când a fost învrednicit şi onorat cu titlul şi coroana martiriului pe care, astăzi, în această zi de sărbătoare oficială, după calendarul nostru bisericesc, o comemorăm şi o preţuim cu toată recunoştinţa şi cu iubirea de credincioşi fideli şi fii predilecţi ai fericitului episcop martir Anton.
Onoraţi cu acest dar ceresc, astăzi celebrăm prima sărbătoare dedicată păstorului nostru cu o întreită dorinţă şi cu o mare bucurie:
a. Mai întâi, îndreptăm spre ceruri un imn de preamărire a Dumnezeului nostru ceresc prin cuvintele premergătoare evangheliei proclamate după sfântul Ioan:
Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim, pe tine te laudă ceata strălucită a martirilor.
b. În al doilea rând, ne îndreptăm cu recunoştinţă către Maica Domnului pe care a iubit-o şi în care a crezut aşa de mult şi căreia ne-a încredinţat pe toţi în acele moment grele de persecuţie şi mari suferinţe pentru poporul credincios spunând:
Îţi mulţumim, ţie, Maică Preasfântă, că ne-ai oferit, în episcopul Anton, un adevărat cinstitor al tău, care ne-a ocrotit şi apărat cu preţul vieţii sale şi continuă să o facă din ceruri.
c. Iar în al treilea loc, îi aducem astăzi, într-un chip deosebit, cinstirea, preţuirea şi mulţumirea noastră vrednicului episcop, păstor şi martir, pentru exemplul dat, pentru jertfa adusă de bună voie pe altarul ţării noastre, ca un miel nevinovat dus la înjunghiere şi pentru testamentul tău, ca o lecţie continuă şi un mandat pentru toată viaţa noastră de credinţă, garanţie a adevăratei fericiri.
Nu vom uita niciodată iubirea sa şi vom repeta tuturor generaţiilor ceea ce ne-a învăţat şi lăsat, când a spus: Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Preamărit să fii, Doamne, în veci de veci,
prin sfinţii tăi şi prin noul fericit Anton,
mărturisitorul şi martirul tău! Amin.
Iaşi, 10 decembrie 2014
Petru Gherghel,
episcop de Iaşi
* * *
Iaşi: Prima celebrare a fericitului Anton Durcovici, episcop martir
