|
| © Vatican Media |
În confruntare cu enciclica "Magnifica humanitas"
Provocarea criptomonedelor şi a blockchain
În paragraful 160 al enciclicei Magnifica humanitas, Leon al XIV-lea scrie: "Finanţele au dobândit o importanţă crescândă în ultimii ani şi au cunoscut inovaţii semnificative, nu în ultimul rând după introducerea criptomonedelor. Reflecţiile şi îndrumările conţinute în magisteriul predecesorilor mei, în special în enciclice, au evidenţiat modul în care funcţionarea intermedierii financiare, atunci când este detaşată de fundamente antropologice şi morale adecvate, nu numai că a produs abuzuri şi nedreptăţi flagrante, dar s-a dovedit a fi capabilă să creeze crize sistemice de proporţii globale. Şi este la fel de adevărat că veniturile din capital riscă să înlocuiască veniturile din muncă, care sunt adesea retrogradate la marginea intereselor principale ale sistemului economic. (...) Finanţele pentru finanţe sunt foarte diferite de finanţarea pentru dezvoltare şi pentru crearea şi dezvoltarea muncii".
Aceasta este prima dată când criptomonedele apar într-o enciclică. Merită să explorăm aceste noi instrumente şi impactul lor asupra binelui comun, începând cu întrebarea fundamentală: când vorbim despre criptomonede, despre ce vorbim? Nu este un răspuns simplu, pentru că nu este vorba de ceva singular şi definit, ci mai degrabă de un set de tehnologii, obiecte digitale şi aplicaţii foarte diferite.
Amploarea fenomenului
Începând cu cifrele, ne permite să înţelegem pe deplin amploarea şi relevanţa fenomenului. Nu este un viitor care urmează, ci un prezent de proporţii enorme în viaţa a milioane de oameni, o realitate consolidată cu contururi neclare. Capitalizarea de piaţă totală a criptomonedelor se ridică în prezent la aproximativ 4,2 trilioane de dolari (Market capitalization crypto Q3 2025, IMF Global Markets Monitor - Crypto Assets Monitor, Octomber 2025). În 2025, volumele totale ale tranzacţiilor, estimate doar pentru o parte din criptomonede, au fost estimate la aproximativ 26-35 trilioane de dolari. (Sursa: Banca Italiei, "DLT şi Stablecoins: Where Do We Stand?", 20 aprilie 2026). Numărul de utilizatori la nivel global în 2025 a fost de aproximativ 741 de milioane, o creştere de +12,4% faţă de 2024 (Crypto.com Research, "Crypto Market Sizing Report 2025"). Pentru a da concreteţe unor numere atât de mari, le comparăm cu variabile cunoscute: acestea reprezintă aproximativ 6% din valoarea pieţei bursiere din SUA, sau aproape dublul valorii PIB-ului Italiei (Fondul Monetar Internaţional, IMF, World Economic Outlook Database, October 2025).
Difuzare în rândul tinerilor
Un alt factor de subliniat este că mai ales cei mai tineri sunt utilizatorii acestor instrumente. Nativii digitali i-au primit cu acelaşi entuziasm şi uşurinţă cu care se mişcă în lumi considerate mai ostile de către "mai puţin tineri". "Crypto" este cu siguranţă un fenomen generaţional. Utilizarea şi difuzarea activelor digitale sunt în mare măsură determinate de Generaţia Z şi Millennials: majoritatea utilizatorilor de criptomonede au sub 40 de ani şi există o difuzare puternică în ţările emergente. În consecinţă, este uşor de prezis că ratele de dezvoltare în următorii ani vor fi mai susţinute, şi pentru că 2024 şi 2025 au reprezentat un punct de cotitură pentru criptomonede din punct de vedere normativ. După ani de dezvoltare rapidă şi adesea nestructurată şi controlată, marile economii stabilesc un cadru de reglementare mai clar. Pe acest front apar două modele distincte: pe de o parte Europa, cu regulamentul MiCAR; pe de altă parte, Statele Unite, cu iniţiative precum GENIUS Act.
Majoritatea tranzacţiilor cu criptomonede din prezent sunt transparente şi pot fi urmărite, deoarece sunt din ce în ce mai mult legate de intermediari reglementaţi şi supravegheaţi. Estimările Chainalysis, o companie fintech specializată în analiza datelor blockchain şi utilizată şi de instituţii financiare internaţionale de top, sunt dificil de confirmat sau de infirmat. Analizele lor evidenţiază faptul că tranzacţiile ilicite reprezintă mai puţin de 1% din total, deoarece portofelul digital nu are nume, dar poate fi urmărit printr-o posibilă conexiune cu identitatea de referinţă.
Exemple recente de utilizare descrise în mass-media (plăţi pentru nave în Strâmtoarea Hormuz, dark web, confiscări de la infractori etc.) şi viteza cu care se produc schimbările tehnologice sugerează necesitatea de a rămâne vigilenţi cu privire la potenţialele utilizări frauduloase.
Blockchain
Pentru a înţelege logica fundamentală a criptomonedelor, trebuie să analizăm cel puţin trei niveluri distincte. Primul este cel al tehnologiei, în special blockchain. Aceasta este fundaţia pe care totul a început în 2009 şi continuă să evolueze.
Blockchain este un registru digital distribuit. Prin urmare, este cea mai importantă componentă şi cea care permite orice altceva. Este gestionat de reţea, nu de o singură persoană sau entitate. În practică, managementul este încredinţat unor milioane de computere răspândite în întreaga lume, permiţând utilizatorilor să înregistreze şi să transfere informaţii, valoare, bani, proprietatea asupra activelor etc., în mod sigur, transparent şi fără a fi nevoie de o autoritate centrală sau de intermediari. Data naşterii blockchain coincide, şi cu siguranţă nu este o coincidenţă, cu un moment delicat pentru sistemul financiar global. Este anul 2008: falimentul unor bănci importante, precum Lehman Brothers, în urma crizei "Subprime", şi planurile de salvare publice subminau profund încrederea publicului în instituţiile financiare. Pentru mulţi, devenea clar cât de fragil era sistemul, cât de opac şi cât de puternic dependent era de câţiva jucători centrali, nu întotdeauna fiabili. De aceea a prins contur ideea simplă, dar revoluţionară, de a crea un sistem în care persoanele să poată face schimb de valoare direct, fără intermediari, cu reguli transparente şi universal verificabile.
În acest sens, blockchain reprezintă un răspuns tehnologic la o problemă de încredere. Mai mult decât o simplă inovaţie, a reprezentat o schimbare de abordare: de la încrederea în instituţii la încrederea în tehnologie.
Astăzi, blockchain şi-a "actualizat" sensul, făcând interesantă reflecţia asupra rolului autorităţilor centrale, de la băncile centrale la sistemele de control. Ne putem întreba: sunt aceşti actori complet înlocuibili de tehnologie? Ne putem permite să delegăm complet problema încrederii codurilor şi regulilor matematice, subminând relaţiile umane şi instituţiile? Şi pot toate acestea să servească cu adevărat Binele Comun?
Criptomonedele
Al doilea nivel este cel al criptomonedelor: vom analiza în detaliu o monedă nativă precum bitcoin, stablecoins, care sunt monede digitale ancorate în monedele tradiţionale şi, în final, un caz unic: viitorul proiect "Euro digital". Apoi, există nenumărate asset digitale cu valoare extrem de efemeră care apar şi adesea dispar ca pură speculaţie: acestea sunt aşa-numitele meme coin, adesea cunoscute sub numele de sheet coin, care sunt legate de fenomene de trend, a căror emitere şi utilizare sunt mai degrabă asemănătoare jocurilor de noroc sau, în unele cazuri, fraudei, decât lumii monedelor şi investiţiilor financiare. Aceasta deschide o reflecţie asupra dorinţei omenirii de a profita fără efort, prin utilizarea unor instrumente pseudo-financiare complet deconectate de economia reală şi fără niciun rol aparent în servirea binelui uman.
Bitcoin
În lumea "cripto", este, fără îndoială, elementul cel mai emblematic, deoarece este obiectul digital prin excelenţă, spre deosebire de oricare altul. Bitcoin este un criptoactiv. Este adesea numit criptomonedă, chiar dacă monedele sunt doar cele emise de băncile centrale, aşa-numitele "monede fiat", precum euro sau dolarul. Valoarea lor nu este legată de un activ material, cum ar fi aurul, ci este determinată de mijlocul lor legal de plată, adică de obligaţia de a le accepta ca plată şi de încrederea pe care persoanele o au în instituţii. Definim însă bitcoin ca "monedă digitală". A fost creat în 2009 şi este primul exemplu concret de utilizare a blockchain. Conceput ca mijloc de efectuare a plăţilor, este acum din ce în ce mai mult utilizat ca instrument de investiţii, în scopuri speculative sau ca o adevărată rezervă de valoare comparabilă cu aurul. Într-atât încât a fost numit "aurul digital al tinerilor" de către actualul guvernator al Băncii Centrale a Americii, Kevin Warsh.
Un refugiu sigur
Valoarea sa de rezervă provine din oferta limitată: este o marfă rară, chiar mai mult decât aurul, care teoretic poate aştepta o creştere a ofertei. Această caracteristică contribuie la rolul său de refugiu sigur. Oferta sa maximă este stabilită la 21 de milioane de unităţi, definită imuabil în protocolul de emisiune conceput de inventatorul său, Satoshi Nakamoto, a cărui identitate rămâne necunoscută până în ziua de azi.
Prin comparaţie, monedele tradiţionale pot fi tipărite la nesfârşit de către băncile centrale, ceea ce contribuie la inflaţia lor şi, prin urmare, le erodează valoarea. Aceasta reflectă, de asemenea, o nevoie apărută după criza din 2008: reguli clare, independente de deciziile discreţionare ale băncilor centrale şi, mai presus de toate, o monedă a cărei valoare nu riscă să fie erodată de inflaţie, în special în ţările emergente, care se confruntă adesea cu rate ale inflaţiei de două cifre.
Până în prezent, aproximativ 20 de milioane de bitcoin au fost emişi - sau, cum se spune în jargon, "minaţi" - echivalentul a peste 95% din oferta maximă stabilită de protocol. Ultimul bitcoin va fi emis în jurul anului 2140. Procesul de emitere, numit mining, nu este simplu, iar tranzacţiile din reţea sunt validate şi înregistrate folosind aceeaşi metodă. În termeni simpli, mining constă într-o competiţie între computere pentru a rezolva o problemă matematică complexă, bazată pe stimulente economice. Pentru a înţelege amploarea atinsă acum, luaţi în considerare faptul că valoarea totală a bitcoin reprezintă aproximativ 10% din valoarea investiţiilor în aur (Deutsche Bank Research, "Bitcoin vs. Gold: The Future of Central Bank Reserves by 2030", septembrie 2025). Prin urmare, este esenţial să reflectăm critic asupra motivului pentru care milioane de persoane fizice şi investitori instituţionali, cum ar fi băncile, băncile centrale, fondurile de pensii etc., au decis sau cel puţin au luat în considerare achiziţionarea de bitcoin, considerându-l un instrument capabil să le protejeze economiile şi investiţiile, la fel ca aurul, în ciuda istoriei sale tinere şi a fluctuaţiilor puternice de preţ cauzate de speculaţii.
Pot fi investiţiile protectoare, dacă nu devin "idoli" şi îşi îndeplinesc rolul de instrumente de protejare a economiilor unei familii de inflaţie şi de incertitudini sistemice, considerate utile pentru Binele Comun?
Impactul asupra mediului
Un aspect controversat se referă la consumul de energie necesar procesului de producţie şi schimb de bitcoin, pe care îl are în comun cu Data Center legate de sectorul AI. În realitate, sunt numeroşi operatori care cred că bitcoin încurajează în schimb producerea de energie green, uşurinţa de transport a echipamentelor informatice necesare pentru mining le permite să le mute în apropierea centralelor electrice, situate în zone depresionare (în special hidroelectrice), a căror producţie, însă, nu este complet absorbită în acest scop: aceasta are dublu efect de îmbunătăţire a sustenabilităţii economice a centralelor electrice, promovarea posibilităţii de creare a unor noi centrale sau de producţie reînnoibilă în contexte sărace.
Stablecoin
Stablecoin se numără printre cele mai utilizate active digitale. Acestea operează pe o infrastructură blockchain, cu scopul de a-şi menţine valoarea egală cu cea a monedei de care sunt legate. De exemplu, un stablecoin legat de dolar trebuie să aibă aceeaşi valoare ca dolarul de hârtie. În prezent, aproximativ 98% dintre stablecoin sunt legate de dolarul american (Sursa: Bank for International Settlements (BIS), Quarterly Review 2025; Fondul Monetar Internaţional (FMI), "The Future of Money", 2025); cele legate de euro sunt în curs de dezvoltare. Potenţial, un stablecoin ar putea fi legat de orice activ financiar non-digital (aur, petrol, acţiuni etc.). Stablecoin reprezintă astăzi o infrastructură cheie în ecosistemul digital. Acestea joacă un rol din ce în ce mai important în sistemele globale de plăţi, ca o punte între finanţele tradiţionale şi inovaţia tehnologică.
Este interesant să evaluăm alţi utilizatori şi care sunt unele dintre principalele consecinţe geopolitice pe care le provoacă adoptarea lor. Sunt din ce în ce mai folosiţi de lucrătorii imigranţi din ţările din prima lume pentru a trimite bani familiilor lor care au rămas în ţările lor de origine. Aceste "remitenţe", care au existat dintotdeauna, au costuri chiar mai mari de 20%, cu paradoxul că, cu cât ţara de destinaţie este mai înapoiată, cu atât costul tinde să crească. Utilizarea stablecoins permite eliminarea acestor costuri. Este interesant de gândit că o instituţie precum Bank of America, fondată la începutul anilor 1900 de bancherul Amadeo Peter Giannini, s-a dezvoltat permiţând muncitorilor de origine italiană care au emigrat în America să poată trimite bani familiilor lor din Italia cu costuri şi securitate acceptabile.
Stablecoin sunt folosite şi de lucrătorii din multe ţări emergente, care se caracterizează prin instabilitate economică şi politică; caracteristica pe care aceste ţări o au adesea în comun este aceea de a avea rate ale inflaţiei foarte mari care erodează salariile şi economiile. Uşurinţa de acces la aceste monede digitale permite să se convertească economiile în dolari, salvând puterea de cumpărare, şi pentru că adesea, în aceste ţări, nu este posibilă schimbarea banilor locali într-o monedă puternică. Funcţia de salvgardare, cu siguranţă utilă pentru individ sau familie, face totuşi mai fragilă situaţia economică a ţării întrucât este echivalentul unui transfer de capital în străinătate.
Statele Unite au realizat rapid potenţialul enorm al acestei inovaţii, inclusiv pentru propriile interese naţionale. Obligaţia legală pentru emitenţii de stablecoin - doar cei supuşi noii Genius Act - de a investi în datoria guvernamentală a SUA permite efectiv SUA să atragă milioane de noi investitori. De exemplu, în 2025, mai multe surse indică faptul că Theter, cel mai mare emitent de stablecoin din lume, a fost al şaptelea cel mai mare cumpărător de datorie guvernamentală a SUA.
Al doilea aspect de luat în considerare este că rolul din ce în ce mai mic al dolarului ca monedă de rezervă mondială este astfel "compensat" de răspândirea stablecoin în multe ţări asiatice, africane şi sud-americane şi de utilizarea lor pentru plăţi digitale.
Euro digital
Euro digital este complet diferit şi nu se aşteaptă să se materializeze înainte de 2029 sau, mai probabil, 2030. Este un asset [activ] digital care va avea propriul sistem de operare dedicat. Este, de fapt, versiunea electronică a monedei emise de Banca Centrală Europeană, concepută pentru a completa numerarul şi a adapta sistemul de plăţi la evoluţia plăţilor online. Este o monedă digitală a băncii centrale care ar permite cetăţenilor să efectueze plăţi simplu, sigur şi instantaneu prin intermediul dispozitivelor electronice.
Spre deosebire de criptomonede, euro digital ar fi garantat de Banca Centrală Europeană. Obiectivul său principal este modernizarea sistemelor de plăţi europene, consolidând suveranitatea monetară a zonei euro într-un mediu din ce în ce mai digital, în special prin reducerea dependenţei de operatorii privaţi internaţionali. Potrivit Băncii Centrale Europene, aproximativ două treimi din tranzacţiile cu cardul din zona euro sunt procesate prin intermediul reţelelor de plăţi non-europene, în principal cele americane (Visa şi Mastercard). (Sursa: European Central Bank (ECB), "The digital euro: enhancing payments in the euro area", discurs susţinut de Piero Cipollone, 19 februarie 2026.) În acelaşi timp, proiectul îşi propune să asigure standarde ridicate de confidenţialitate, incluziune financiară şi accesibilitate.
"Tokenizarea"
În cele din urmă, al treilea nivel este cel al aplicaţiilor, adică utilizarea concretă a tehnologiei.
Aici, tranziţia devine complicată şi implică domenii complexe de explicat şi explorat pe deplin, cum ar fi plăţile digitale, finanţele descentralizate şi transformarea activelor reale în active digitale. De exemplu, actele de proprietate ale unei case, unei maşini, unei acţiuni, unei opere de artă etc. pot fi digitalizate în instrumente numite Token şi tranzacţionate prin intermediul blockchain. Acest proces, numit "tokenizare", al pieţelor financiare ar putea fi, prin urmare, următoarea revoluţie în domeniul financiar. Astăzi, fiecare tranzacţie financiară trece printr-un lanţ complex de intermediari, dar multe dintre aceste funcţii pot fi automatizate sau integrate prin utilizarea unor contracte ad-hoc, cunoscute sub numele de smart contract [contracte inteligente]. Cu alte cuvinte, "tokenizarea" este un sistem mai simplu şi mai direct pentru schimburi mai rapide, costuri mai mici şi o mai mare accesibilitate la lumea finanţelor.
O provocare pentru Doctrina Socială
Criptomonedele schimbă deja vieţile a sute de milioane de oameni: există umbre, dar şi lumini, având în vedere impactul pe care anumite instrumente îl pot avea asupra economiilor familiilor. Prin urmare, este o realitate pe care Doctrina Socială a Bisericii este chemată să o exploreze în dialog şi discuţie cu protagoniştii acestor lumi.
Emanuele Colombo şi Andrea Tornielli
(După L'Osservatore Romano, 13 iulie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
