Aflată într-un grup de 26 de români, angajaţi sau voluntari din cadrul Centrului Diecezan Caritas, plecaţi din Iaşi, Bacău şi Suceava pentru a activa la Lourdes în perioada 24 august - 16 septembrie 2006, la mai multe săptămâni de la întoarcerea în România, Antoanina Condac a scris câteva impresii despre experienţa ei trăită în Cité St. Pierre, la 15 minute de mers pe jos departe de grota din Lourdes.
Cité St. Pierre este un orăşel camping format din şase vile în care sunt primiţi pelerinii săraci care nu îşi permit să stea la un hotel în Lourdes unde şi-a făcut apariţia Fecioara Maria. Este gazda primitoare pentru 470 pelerini simultan, cazaţi în 237 camere. În total, în fiecare an sunt circa 20.000 de pelerini.
Toţi cei care vin la Cité văd şi trăiesc acest lucru. Imediat ce ajung sunt întâmpinaţi de aceste cuvinte: Paix, Silence, Paix. Iar, la plecare, privirea lor nu mai este aceeaşi şi mulţi dintre aceştia devin fideli misiunii Cité-ului.
Văd acest loc de găzduire şi ospitalitate, realizat la dorinţa sfintei Bernadeta, dar prin voinţa unui singur om, Mons. Rodhain, fondatorul Secours Catholique sau Caritas Franţa.
Încă de la fondarea sa, acest loc este şi va rămâne mereu imaginea şi inima vie a Caritasului din Franţa. Cité-ul este şi imaginea carităţii multor persoane. Prima sa misiune, încredinţată de către Biserică, este de a primi în fiecare an mai mult de 20.000 pelerini, victime ale vieţii, care vin la Lourdes pentru a face pelerinajul speranţei. Acest loc de primire, de ascultare, de pace şi rugăciune, de comuniune şi caritate continuă să existe datorită miracolului carităţii reînnoit mereu.
Acest lucru am dorit să-l facem şi noi, un grup de 26 voluntari şi angajaţi ai Centrului Diecezan Caritas Iaşi, atunci când am decis să dedicăm şi anul acesta două săptămâni din timpul nostru liber acelor pelerini care vin la Lourdes în căutarea unui răspuns sau în căutarea speranţei.
Hotărâţi să punem energia şi tinereţea noastră în serviciul pelerinilor, "Bernadetelor de astăzi", am plecat spre Lourdes pentru două săptămâni de voluntariat la Cité St. Pierre, în perioada 24 august - 16 septembrie 2006.
În diferitele servicii în care am lucrat, fiecare a încercat să-şi facă datoria cât mai bine şi, cu toate că limba a fost uneori un obstacol, caritatea este aceeaşi şi zâmbetul cu care pelerinii sunt mereu întâmpinaţi spune mai mult decât orice vorbă.
Cineva spunea că "mâinile care lucrează se unesc cu buzele care se roagă". Deşi programul unui voluntar este destul de încărcat, am avut timp şi să facem pelerinajul nostru, să mergem la procesiunea din fiecare seară, să recităm sfântul Rozariu în limba română alături de celelalte naţiuni, să ne ocupăm şi de sufletul nostru pentru ca voluntariatul nostru să fie din toată inima şi cu sufletul deschis.
După două săptămâni încărcate de emoţii şi trăiri sufleteşti, şi la rândul nostru plini de speranţă şi hotărâţi să continuăm această tradiţie de voluntariat începută acum şase ani, de primul grup de voluntari români de la Centrul Diecezan Caritas Iaşi, ne-am întors acasă întăriţi în credinţa noastră şi bucuroşi că am avut ocazia de a ajuta şi de a promova caritatea.
Am demonstrat că, aşa cum spunea şi Mons. Jean Rodhain, "Caritatea nu are ore" şi poate fi practicată de oricine, la orice vârstă şi indiferent de religie.
Suntem bucuroşi că am fost împreună, voluntari catolici şi ortodocşi, că am mers împreună la Grotă şi sub privirea blândă a Mariei ne-am simţit cu toţii copiii ei.
Antoanina Condac,
voluntar la Centrul Diecezan Caritas Iaşi
