Predică pentru Duminica Bibliei - 2020
În această zi a Domnului celebrăm împreună cu toţi creştinii catolici de pe mapamond Duminica Bibliei. Ne îndreptăm veneraţia şi atenţia către cartea cea mai sfântă şi izvorul primordial pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu. Toată credinţa noastră, viaţa însăşi a Bisericii se fundamentează pe Sfânta Scriptură. Biblia este cartea sacră care conţine istorisirea relaţiei de prietenie pe care Dumnezeu vrea să o instaureze cu omenirea. Unii Sfinţi Părinţi obişnuiau să afirme că Biblia este scrisoarea de dragoste pe care Dumnezeu o trimite oamenilor. Ea poate fi comparată cu o grădină cu flori; ne putem plimba pe aleile înverzite şi admira tot felul de flori, de diferite culori, cu diverse parfumuri. În faţa acestei grădini de flori sunt posibile cel puţin două atitudini.
(I) Prima dintre ele, apropierea. Experienţa ne învaţă că, pentru a simţi parfumul florilor, trebuie să ne aplecăm către ele şi să ne apropiem cu simţul nostru olfactiv. Dacă stăm la distanţă, vom avea doar o palidă percepţie a mirosului. La fel se întâmplă şi în cazul Bibliei. Paul Claudel afirma: "Respectul catolicilor faţă de Sfânta Scriptură este aşa de mare, încât preferă să stea departe de ea". Nu ar trebui să rămânem distanţi faţă de Biblie, ci să ne apropiem de ea. Să ne aplecăm asupra ei, în sensul venerării ei, deoarece acolo vorbeşte Dumnezeu însuşi, să luăm Biblia în mâini şi să o citim.
(II) O altă atitudine priveşte raportarea noastră la sfintele Scripturi. E ştiut faptul că trandafirii au spini şi, dacă iei o floare de acest tip în mâini, este riscul să te înţepi. Şi Biblia, dacă o asemuim cu o grădină de trandafiri, are spinii ei. În Scriptură sunt texte dificile; unele sunt vechi şi greu de descifrat; limbajul e adesea sofisticat. Cu toate acestea, chiar dacă există spinii dificultăţii, nu trebuie să ne distanţăm de cărţile sacre. Dacă vrem să savurăm frumuseţea şi prospeţimea Scripturilor sacre, ar fi necesar să citim textele, să le medităm şi să încercăm să le înţelegem.
Lecturile biblice din această duminică ne introduc în universul Cuvântului cu toată bogăţia şi splendoarea sa.
Evanghelia relatează începuturile predicării din partea lui Cristos. Cuvântul lui Dumnezeu este veste bună a bucuriei şi strălucire a luminii. Este anunţ al eliberării şi chemare la comuniune. În proclamarea lui Isus se adevereşte ceea ce profeţise Isaia: "Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare". Dumnezeu intervine prin Fiul său şi inaugurează timpurile mesianice, Împărăţia păcii şi a vieţii care se opune vremurilor mizeriei, asupririi şi nefericirii.
Totul este rodul iniţiativei lui Dumnezeu care iese din înaltul transcendeţei sale şi se adresează omului, îl învăluie cu lumina şi viaţa sa. La început a fost Cuvântul care a rupt tăcerea, a fost Domnul care a luat la pas căile istoriei oprindu-se la casele noastre. E sugestivă imaginea din Apocalips, reluată şi de papa Francisc în scrisoarea "Aperuit illis": "Iată eu stau la uşă şi bat. Dacă cineva ascultă glasul meu şi-mi deschide uşa, voi intra la el şi voi sta la masă cu el" (Ap 3,20). Acest Cuvânt al Domnului îl interpelează pe om şi îl cheamă. Textul evanghelic descrie chemarea primilor apostoli cu formularea "Veniţi după mine!" Expresia ar putea fi o bună sinteză a creştinismului: Domnul cheamă la comuniunea cu sine pe orice om. Cel care ascultă invitaţia, se angajează în urmarea Mântuitorului. Urmarea respectivă se concretizează apoi în două atitudini: credinţa şi convertirea. Aşadar, convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!
Lectura I se leagă într-un mod minunat de evanghelie. Cuvântul Domnului transmis de profetul Isaia vesteşte o nouă eră în care notele dominante sunt lumina şi bucuria. Lumina este în limbajul biblic simbol al lui Dumnezeu: El învăluie cu lumină, îmbracă pe poporul său cu lumină. Bucuria este una specială şi provine din conştiinţa grijii arătată de Domnul faţă de poporul său. Accentul cade pe intervenţia divină care pune capăt întunericului şi asupririi şi face loc eliberării.
Lectura a II-a scoate în evidenţă o altă caracteristică a Cuvântului: dimensiunea unităţii. Paul ia atitudine faţă de pericolul dezbinării în comunitatea din Corint, acolo unde se constituiseră patru grupări care revendicau apartenenţa fie la Paul, fie la Apolo, fie la Petru sau direct la Cristos. Paul îndeamnă la armonie şi unitate de cuget şi simţire. Biblia să fie şi pentru noi izvor de unitate şi de coeziune.
La lumina Cuvântului sărbătorii de azi, se poate desprinde o primă învăţătură: să ne apropiem de Biblie, să deschidem sfânta Scriptură şi să o citim. Ar putea să apară o obiecţie. Noi nu am studiat teologie, nu avem studii biblice. Cum am putea să înţelegem Biblia? Ne poate inspira o istorioară. Comunitatea era adunată pentru rugăciunea din ziua de sabat. Dar rabinul întârzia să iniţieze ceremoniile religioase. La un moment dat, se rupe tăcerea şi rabinul se adresează lumii cu aceste cuvinte. Dragii mei, am aşteptat deoarece între noi se află cineva care nu ştie carte. Valurile vieţii l-au dus către muncă, s-a însurat de tânăr şi nu a putut să facă şcoală. Cunoaşte doar primele litere din alfabet. Am aşteptat să vină îngerii lui Dumnezeu, să amestece acele litere pe care el le ştie şi să compună o rugăciune în locul lui. Acum putem începe ceremonia sacră. Aşadar, pentru a înţelege Biblia şi a ne ruga din ea, nu e neapărat nevoie de studii înalte, de multă carte. Maria ne poate fi model în această privinţă, ea care era o femeie simplă. Atunci când a primit vestea îngerului a înţeles că se împlinesc profeţiile. Dar astăzi, cine dintre noi are timp pentru a citi Scripturile. Câţi creştini citesc asiduu din Sfânta Scriptură lăsându-se formaţi de înţelepciunea divină? Aş merge mai departe, există familii care obişnuiesc să se roage din Evanghelie şi au în vedere ca datorie călăuzirea copiilor în cunoaşterea Bibliei? Un exerciţiu practic ar putea fi acesta: să înlocuim o oră de privit la televizor cu o oră de lectură şi meditare a unui text din Biblie.
A doua învăţătură priveşte modul cum ne raportăm la Biblie? Există în cartea Exodului un răspuns al poporului după încheierea alianţei de pe muntele Sinai: "Tot ceea ce a poruncit Domnul, noi vom face şi vom asculta!" Acesta surprinde prin două aspecte: promptitudinea şi accentul pe toate poruncile; toate cuvintele, tot ceea ce a poruncit Domnul, noi vom face. Formularea e puţin curioasă! Logic ar fi aşa: noi mai întâi ascultăm, apoi executăm; ordinea normală este să înţelegi mai întâi, şi apoi să faci; dacă cineva îţi dă o poruncă trebuie să înţelegi, să ştii ce ţi se cere să faci şi apoi să execuţi.
Ce înseamnă acest lucru pentru noi? Mai întâi, cuvântul lui Dumnezeu nu corespunde logicii noastre; gândurile mele nu sunt gândurile voastre, căile mele nu sunt căile voastre. Mai apoi, în răspunsul prompt al poporului, se subliniază necesitatea de a nu ezita în faţa propunerii alianţei, e urgent să se adere imediat cu dorinţa de a face, apoi aceea de a înţelege; adesea noi vrem mai întâi să înţelegem să punem întrebări înainte de a crede, de a adera şi a împlini cerinţele Domnului. Răspunsul lui Israel e plin de înţelepciune deoarece acceptă planul lui Dumnezeu. Dar este şi expresie a credinţei, încrederea că propunerea lui Dumnezeu e o propunere de viaţă. De aceea, răspunsul este a împlini mai întâi, pentru a rămâne în alianţă şi a avea viaţă. Noi, cum procedăm? Facem prompt tot ceea ce ne-a poruncit Domnul? Vrem să înţelegem toate, fără să lăsăm loc şi misterului? Cuvântul lui Dumnezeu este îmbrăcat în aura sa de mister, dar ni se cere să îl punem în practică. Un model îl avem tot în sfânta Maria: Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!
În încheiere, reiau prima învăţătură cu un îndemn: să ne apropiem de Biblie şi să o deschidem. Imperios este să avem o Biblie acasă, dar şi mai imperios este să deschidem Biblia şi să o citim cu respect, veneraţie, conştienţi fiind că Domnul este cel care ne vorbeşte. A doua învăţătură sugerează să punem în aplicare cuvintele Scripturii, să transpunem Cuvântul în viaţa personală. Cuvântul să fie făclie pentru paşii noştri şi ghid pentru fiecare moment în trăirea vieţii creştine. Ne rugăm la această celebrare prin mijlocirea Mariei să primim capacitatea de a înţelege Cuvântul şi voinţa lui Dumnezeu exprimate în Biblie şi puterea de a trăi acest Cuvânt cu bucurie.
Pr. Iulian Faraoanu
(preluare www.opbiasi.wordpress.com, site-ul Oficiului Pentru Pastoraţia Biblică al Diecezei de Iaşi)
* * *
Consideraţie la duminica a treia de peste an - Anul A - 2020 (Duminica Bibliei)
Duminica a 3-a de peste an. Anul A. Predici la Radio Iaşi
Vatican: Conferinţă de presă de prezentare a primei Duminici a Bibliei (17 ianuarie)
Duminica Bibliei va fi în luna ianuarie (26 ianuarie)
