Migraţiile în căutarea unei vieţi mai bune reprezintă fundamentul istoriei Bucovinei. Tocmai în acest mod a luat naştere diversitatea bucovineană. La aceasta contribuie şi migraţiile poloneze, în special cele ale muntenilor din Czadec care din sec. XVI şi până la jumătatea sec. XX au trasat un mare cerc migrator, cum scria cunoscutul cercetător al istoriei muntenilor, Marian Gotkiewicz. Căci aşa poate fi numită migraţia muntenilor, între aceştia şi a locuitorilor satului Poiana Micului (Pojana Mikuli), de când, ca fugari din Silezia şi Ma?opolska, au ajuns în împrejurimile regiunii Czadec, iar apoi, la confluenţa sec. XVIII şi XIX, au pornit după pâine în Bucovina austriacă, ajungând în 1803 la Cernăuţi şi în împrejurimile acestuia.
Unul din satele în care s-au aşezat atunci a fost Stara Huta. În anul 1942, 40 de familii de munteni din Stara Huta au întemeiat, împreună cu nemţii proveniţi de pe teritoriul ceh, un sat nou, Poiana Micului (denumirea vine de la proprietarul român al acelui pământ, care era mic de statură).În anii 1895-1896, câteva zeci de familii de munteni din Poiana Micului au emigrat în Bosnia, de unde, în anii 1923-1924, o parte dintre ei au emigrat în Brazilia.
În anul 1940, la ordinul autorităţilor Celui de al III-lea Reich, locuitorii de origine nemţească au părăsit Poiana, locul lor luându-l cetăţeni de origine română.
În mai 1944, după incendierea Poienii, 87 de familii (419 persoane) s-au strămutat în nord, la cunoştinţe şi rude din Tereblecea. (Maksymilian Juraszek şi Krzysztof Nowak, Ultima migraţiune a celor din Poiana, în Polonus nr. 8, ediţie specială, p. 16 )
Există multe versiuni privitoare la motivele acestei acţiuni de incendiere. Se pare că locuitorii urmau să fie ucişi sau arşi, dar, datorită intervenţiei ofiţerilor armatei române, populaţia a fost salvată de la soarta pregătită de armata germană. O parte din locuitorii Poienii s-au întors în sat în ianuarie 1945, după mutarea liniei frontului spre apus. Oamenii, întâmpinaţi doar de ruine, au început să construiască colibe, în care au supravieţuit acelei ierni tragice. Mulţi au murit din cauza tifosului, răcelii şi altor boli. Mureau, mai ales, copiii. Şi datorită acestei situaţii a început reîntoarcerea în Polonia. În noiembrie 1946 au plecat 77 persoane. În 2 martie 1947 au plecat 155 persoane. În 26 iunie 1947 au plecat 127 persoane. În al patrulea şi ultimul transport au plecat 63 persoane. În Cehoslovacia a plecat un singur transport în aprilie 1947, aproximativ 68 de persoane.
În ciuda acestor plecări, viaţa în Poiana îşi continua cursul. Oamenii se ajutau reciproc în ridicare de case noi. A fost construită şcoala nouă cu etaj, s-a înfiinţat consiliul comunal, un centru de sănătate, o prăvălie, vechea biserică a fost reparată. (Jozif Iriszek, Poiana Noastră, în Polonus nr. 8, ediţie specială, p. 11-13)
Anul acesta a început construcţia unei noi şcoli, cu sprijinul guvernului polon. În această şcoală vor studia, evident, toţi copiii din Poiana, şi cei poloni şi cei români.
Poiana Noastră este la o înălţime de 700 metri faţă de nivelul mării şi se întinde pe 8 km, aflându-se la "picioarele" Obcinelor Mari, între Mănăstirea Humorului şi Suceviţa, de la Sud la Nord, şi între Cacica şi Frumosu, de la Est la Vest. Pentru a ajunge la biserică, credincioşii catolici trebuie să străbată între 1 şi 4 km. Pentru a veni în sprijinul credincioşilor, mai ales a celor împovăraţi de ani, tot în primăvara acestui an am început şi construcţia unei capele în mijlocul satului. Valoarea proiectului este de aproximativ 200.000 de euro. Fiecare donaţie poate contribui la ridicare acestei capele, a acestui ajutor adus credincioşilor, care indiferent de vreme, participă cu însufleţire la celebrările liturgice, chiar dacă trebuie să "piardă" şi trei ore pe drum.
Dacă nu aţi găsit cadoul perfect pentru aceste sărbători, o contribuţie la zidirea acestei capele, cu siguranţă este cadoul ideal. Dacă doriţi să ne ajutaţi, o puteţi face şi on-line, securizat, sau chiar prin sms, direct de pe situl nostru. Sunteţi doar la câteva clickuri distanţă de un sprijin pe care să ni-l acordaţi. (www.poianamicului.ro/donation.htm).
Bóg zaplac (Domnul să vă răsplătească).
Şi bineînţeles, vă aşteptăm pe la noi.
Wesolych swiat! Sărbători fericite!
Pr. Gabriel Bucur
