Noua biserică din Poiana Micului, cu hramul "Fericitul Ioan Paul al II-lea", va fi sfinţită la 21 mai 2011, de către ES Stanisław Dziwisz, cardinal şi mitropolit al Cracoviei, în cadrul celebrării care va începe la ora 11.00, la care va fi prezent şi PS Petru Gherghel. Liturghia va fi transmisa în direct şi la Radio Maria. Piatra de temelie a fost sfinţită la 18 iunie 2008, de către PS Petru Gherghel, iar biserica a fost inaugurată la 6 august 2010, de către PS Aurel Percă.
Satul Poiana Micului a fost înfiinţat în anul 1894 de către colonişti germani şi poloni care au venit în părţile noastre pentru a prelucra lemnul.
Aşezat pe marginea pârâului Humorel, fiind un sat de munte, el se întinde pe 9 km lungime cu o populaţie de aproximativ 300 de familii, din care 160 de religie catolică. Biserica existentă, închinată Preasfintei Inimi a lui Isus, a fost ridicată de către poloni şi nemţi, la km 5 al localităţii, în inima localităţii. În perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, în primăvara anului 1944, biserica a fost arsă din temelii.
În anul 1941, coloniştii germani au fost repatriaţi, locul lor fiind luat de români, de religie ortodoxă. Biserica a fost refăcută de către poloni în anul 1965. De atunci, credincioşii poloni, de religie catolică, veneau la biserică parcurgând între 1 şi 4 km. Se impunea construirea unei noi biserici în mijlocul comunităţii catolice pentru a veni în sprijinul credincioşilor.
Acesta a fost şi unul din îndemnurile Preasfinţitului Petru Gherghel atunci când m-a propus ca paroh în această comunitate. Cu sprijinul Episcopiei noastre de Iaşi, prin vânzarea unui teren din zonă, am pornit fără prea multe garanţii financiare în ridicarea acestui lăcaş, iar pe 18 iunie 2008 sfinţeam piatra de temelie, eveniment la care a fost prezent şi Excelenţa Sa.
Construcţia fiind începută, am căutat organizaţii şi persoane dispuse să sprijine financiar acest proiect. Am început cu Polonia. Biserica mariană din Cracovia a fost una din locaţii, unde îl avem drept colaborator pe pr. Stanislav Cuharec din Poiana Micului. Am fost ajutaţi de credincioşii adunaţi la hramuri în Suceava, Vatra Dornei sau Bacău. Am primit ajutor personal din partea unor prelaţi, din partea Dom Polski Suceava. Ne-am făcut prieteni în Elveţia (fam. Karl şi Idda Kempf) prin intermediul pr. Anton Farcaş, de fericită memorie, care au donat vitraliile, altarul (cu picioarele din bronz masiv de 700 de kg şi placa de marmură cioplită de 800 de kg), pupitrul (de asemenea, din marmură roşie cioplită) şi o parte din băncile bisericii. Ne-au ajutat vechii prieteni şi foşti locuitori de origine germană din Poiana Micului aflaţi în Germania (dl. Herman Schuster) care au donat ţigla, pardoseala şi restul de bănci. Ne-a sprijinit din nou Episcopia prin proiectele realizate prin Excelenţa Sa Aurel Percă, printr-un proiect către Renovabis. Bineînţeles, în mod eroic au participat credincioşii din Poiana Micului, atât prin donaţii cât mai ales prin muncă.
Astfel am ajuns în ziua de 22 decembrie 2009 să celebrăm prima sfântă Liturghie în acest lăcaş, chiar dacă eram cu această construcţie la roşu. Şi aveam de gând să ne mai tragem răsuflarea, pentru că a venit şi criza, banii se găseau tot mai greu.
Însă din momentul începerii lucrărilor, 4 iunie 2008, am încredinţat realizarea acestei biserici mijlocirii papei Ioan Paul al II-lea, prin recitarea în mod oficial a rugăciunii de beatificare a Sanctităţii Sale, în fiecare vineri în cadrul adoraţiei euharistice, promiţând dedicarea acestei biserici papei Ioan Paul al II-lea, dacă ar fi fost beatificat până la sfârşitul finalizării ei.
La 30 decembrie 2009, îmi pregăteam o dare de seamă pe care să o fac credincioşilor la sfârşit de an şi să anunţ că în 2010 nu vom mai lucra la biserică pentru că nu mai aveam nici o perspectivă. În ultima zi a anului, însă am primit un email din partea pr. Iosif Antoci, paroh în biserica Arsenal Viena care s-a oferit - fără a-l căuta în prealabil - să ne ajute în căutarea de fonduri prin depunerea de proiecte. Astfel, prin oferta personală a Sfinţiei Sale şi prin depunerea de proiecte la organizaţii ca "Missio pro Europa" şi "Ostfonds der Erzdiözese Wien" din Austria, precum şi "Erzbistum Köln" din Germania, am primit un nou avânt. Am continuat şi prin Episcopie, prin Excelenţa Sa Aurel Percă, să depunem proiecte şi am primit un ajutor substanţial prin Organizaţia "Kirche in Not".
Nu ne venea nimănui să credem, atunci când pe 6 august 2010, am inaugurat în mod oficial biserica, moment la care ne-a fost alături Excelenţa Sa Aurel Percă, episcopul auxiliar de Iaşi.
Din acest moment, am început să ne gândim serios la sfinţirea bisericii şi am decis să-l invităm, pentru a fi consacrator, pe Excelenţa Sa Stanisław Dziwisz, cardinal şi mitropolit al Cracoviei, fost secretar al slujitorului lui Dumnezeu papa Ioan Paul al II-lea. Răspunsul pozitiv al Excelenţei Sale a dus la fixarea sfinţirii bisericii la finalul lui octombrie 2010. Personal îmi părea cumva rău că am terminat biserica şi Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea nu fusese beatificat. Atunci am văzut din nou că acest gând al nostru era bun. Venirea Excelenţei Sale nu a mai fost posibilă şi am aşteptat un loc liber în agenda sa, care s-a concretizat în a doua jumătate a lunii mai. Discuţiile au continuat şi am stabilit ziua de 21 mai. La trei zile de la această decizie, s-a făcut publică de către Vatican decizia de beatificare a papei Ioan Paul al II-lea şi acest lucru ne-a bucurat de două ori, făcând urgent demersurile pentru a-l putea avea ca patron pe "Fericitul Ioan Paul al II-lea".
Bineînţeles, nu am expus aici toate greutăţile pe care le-am întâmpinat, dar pe care le-am depăşit. Privim doar la ce a fost frumos şi mai ales privim al acest lăcaş cu mulţumire adusă lui Dumnezeu.
Aducem mulţumire tuturor celor care ne-au susţinut în realizarea acestui proiect, inclusiv firmelor de construcţii care s-au perindat printre care un ajutor deosebit ni l-a dat pr. strabosfor ing. drd. Radu Diaconu. O mulţumire deosebită se îndreaptă şi către dl. deputat Ghervazen Longer care a susţinut construirea bisericii în mod personal sau prin proiecte finanţate şi de Guvernul României. De asemenea, un gând de preţuire, chiar dacă acum este la Domnul, se cuvine îndreptat către pr. Ştefan Babiaş care ne-a susţinut în demersul nostru, ne-a încurajat şi ne-a mijlocit şi fonduri prin proiecte depuse la Consiliul Judeţean Suceava.
Tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei biserici, le spunem: "Domnul să vă răsplătească!" Sau, cum se spune în limba poloneză: Bóg zapłać!.
Biserica măsoară 24 m lungime, 10 m lăţime, 5 m până la grindă, 10 m până la acoperiş, turnul ajungând la 18 m. Capacitatea noii construcţii este de 180 de persoane. Parohia Poiana Micului are şi un sit pe internet: www.poianamicului.ro
Pr. Gabriel Bucur
