Duminică, 17 martie 2013, grupul de familii din Pildeşti a organizat o zi de reculegere, ca pregătire pentru sărbătoarea Învierii, dar şi aducând mulţumire lui Dumnezeu pentru cei 15 ani de activitate a acestui grup.
Pentru a intra în atmosferă, am început ziua cu rugăciunea de laude.
Tema predominantă a zilei a fost "Iertarea".
A urmat prima meditaţie cu tema De la căutarea scopului vieţii, la regăsirea iubirii părinteşti, meditaţie prezentată de părintele Claudiu Eva, SVD.
Părintele ne-a propus pentru această meditaţie, Parabola tatălui milostiv şi a fiului risipitor. O provocare pentru omul secolului 21. Pe de o parte ne provoacă la a reflecta mai profund care este situaţia persoanei în faţa bunurilor, a administrării propriei vieţi, în relaţia ei cu ceilalţi din jur. Cu alte cuvinte, până unde îmi este permis să acţionez cu libertatea mea? Ce doresc să fac cu viaţa mea? Părintele a făcut o interpretare frumoasă a textului, a fiecărui personaj în parte, căutând să ne ajute să aprofundăm cât mai bine textul şi să desprindem mesajul.
Dar una dintre ideile pe care părintele a spus-o spre finalul meditaţiei ne-a atras atenţia şi a fost şi motivul unor discuţii între noi după aceea.
Sunt două feluri de a risipi. Există risipa celui care, întocmai fratelui cel mic, cheltuieşte fără să fi strâns (căci tot ceea ce avea fiul cel mic era un dar). Dar există şi risipa celui care, întocmai fratelui cel mare, strânge fără să poată aduna. Fratele fiului risipitor aşa face. El strânge ascultare după ascultare şi faptă bună după faptă bună, iar în ultimul ceas, când nu poate înţelege şi nu poate ierta dragostea tatălui pentru cel ce a risipit, pierde el însuşi tot ce a adunat... La ce bun atâta supunere si atâta cuminţenie, dacă n-a putut intra în inima sa şi niţică dragoste? (Constantin Noica)
În concluzie, părintele ne-a spus că această parabolă reflectă şi dimensiunea reconciliatoare a părinţilor. Ei trebuie să caute întotdeauna pacea şi liniştea dintre fraţi şi cu ceilalţi membri ai familiei, o provocare foarte mare de cele mai multe ori.
După această meditaţie am avut posibilitatea de a experimenta iubirea plină de milostivire a lui Dumnezeu prin sacramentul Reconcilierii, meditaţie personală sau colocvii, urmând ca apoi să luăm parte la banchetul euharistic.
Omilia părintelui Gheorghiţă Iordache a pătruns până la ce le mai sensibile corzi ale sufletului nostru şi din esenţa ei am înţeles că noi, oamenii, avem deseori tendinţa de a ridica repede "piatra" asemenea farizeilor, judecând doar după principiile noastre. Dar Isus ne dă o lecţie care dezarmează pe toată lumea; el nu condamnă, nu critică ... el iartă.
După masa de prânz ne-am adunat în sala de conferinţe a Liceului "La Salle" unde am avut ocazia de a vedea un material retrospectiv cu activităţile mai interesante ale grupului, pe care le-am avut de-a lungul acestor 15 ani. Tot cu această ocazie s-a citit un interviu emoţionant făcut fratelui Antxon Andueza, cel care a însoţit grupul nostru timp de 10 ani.
La acest moment ni s-au alăturat preoţii din parohie, fraţii La Salle, care s-au bucurat împreună cu noi de acest moment şi ne-au asigurat de sprijinul lor la activităţile noastre.
A urmat a doua meditaţie cu tema "Ce înseamnă a ierta şi a uita?", meditaţie prezentată pe pr. Cornel Berea, SVD.
Din nefericire, mulţi dintre noi au o dificultate în a-i ierta pe alţii, spunea părintele, din cauză că fac o confuzie între ce este şi ce nu este iertarea. Astfel că de-a lungul meditaţiei părintele ne-a prezentat diferite texte biblice de unde am putut vedea clar care este mesajul pe care Isus Cristos vrea să ni-l transmită cu privire la iertarea aproapelui.
Când ajungem să fim foarte răniţi, adesea rostim cuvinte ca "Nu-l voi ierta niciodată" sau "Nu voi uita niciodată ce mi-a făcut". Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ne-ar trata în acelaşi fel în care îi tratăm si noi pe alţii?
Poate că de multe ori am fost, răniţi, trădaţi, înşelaţi şi nu înţelegem de ce oamenii aleg să ne rănească. Domnul ne îndeamnă să luăm hotărârea de ai ierta pe cei care ne-au ofensat. Pentru că, atâta vreme cât vom continua să purtăm în suflet amărăciunea şi resentimentul, nu vom fi liberi niciodată.
Iertarea nu înseamnă a scuza comportamentul greşit al altora,
Iertarea nu izvorăşte niciodată din slăbiciune,
Iertarea nu este o simplă uitare,
Iertarea nu este o experienţă emoţională trecătoare....
Dacă înţelegeţi şi dacă aţi primit iertarea lui Dumnezeu, vă este cu putinţă să iertaţi!
Sunt doar câteva idei spicuite din meditaţia foarte interesantă pe care ne-a împărtăşit-o pr. Cornel Berea.
A urmat punerea în comun, atunci când am avut posibilitatea de a reveni la anumite aspecte ale meditaţiilor care ni s-au părut mai interesante. Am încheiat ziua meditând misterul pătimirii şi morţii lui Isus, Calea Sfintei Cruci.
Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că timp de 15 ani ne-a ajutat să organizăm aceste momente frumoase de reculegere şi mulţumim pe această cale tuturor colaboratorilor noştri care ne-au sprijinit de la existenţa acestui grup şi până astăzi.
Interviul cu Fratele Antxon sau alte informaţii despre noi le puteţi găsi pe adresa http://lasalle.es/pildestifamilii/
Gabriela Mărtişcă
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 17 martie: Pildeşti: O zi de reculegere pentru grupul de familii, la al 15-lea aniversar
