Pildeşti: "Dar tu de ce crezi?" Cercetaşii din Moldova într-o zi de reculegere
"Credinţa nu este o lumină care risipeşte tot întunericul nostru, ci o făclie care conduce în noapte paşii noştri, iar acest lucru este suficient pentru drum" (Papa Francisc).
La Pildeşti, ziua de 21 noiembrie 2015, sărbătoarea prezentării Sfintei Fecioare Maria la templu, a adus pentru noi, cercetaşii din centrele locale Pildeşti, Adjudeni, Hălăuceşti şi Sagna, o zi de reculegere plină de har, care ne-a ajutat să consolidam propriul nostru templu de credinţă, pentru a ne putea prezenta în faţa lui Dumnezeu, pregătiţi pentru sfântul timp al postului care urmează.
În decursul acestei zile, cel care ne-a călăuzit sufletele a fost părintele Pavel Martinaş, vicar de Pildeşti, iar atmosfera de reculegere a fost perfect creată de casa primitoare a Surorilor Misionare "Slujitoarele Duhului Sfânt" (Verbite) din Roman.
Ziua a început cu o rugăciune în capela surorilor, care ne-a ambientat pentru meditaţia ce a urmat. După ce am făcut cunoştinţă unii cu alţi şi am însemnat pe o steluţă numele noastre, iar odată cu ele, propunerile pentru timpul Adventului, am ascultat cu atenţie cuvintele părintelui Pavel. Acesta şi-a început meditaţia cu o întrebare adresată nouă, tuturor: "Dar tu de ce crezi?" Deşi la prima vedere a părut o întrebare grea, care ar fi putut pune credinţa noastră în dificultate, pe parcursul zilei am reuşit cu toţii să răspundem cu fermitate şi încredere. Ştim că Isus a pus în inima fiecăruia dintre noi sămânţa credinţei. Însă dacă noi, fii lui Dumnezeu, nu cultivăm, nu îngrijim această sămânţă, credinţa se pierde. Dar ne-am dat seama cu toţii că sunt momente în viaţa noastră de fiecare zi când avem ba o credinţă puternică, ba una care se clatină. Când trecem prin clipe grele, prin momente de impas, credem cu tărie în Dumnezeu, însă, uneori, când suntem fericiţi şi avem tot ce ne trebuie, uităm, parcă, de credinţa noastră. Însă, răspunzând la întrebarea "Cum ar fi viaţa noastră fără Cristos?", ne-am dat seama cu toţii că ea ar fi complet diferită, Isus fiind sprijinul şi ajutorul nostru, cel mai bun prieten, cârmuitorul sufletului nostru. Gândindu-ne totodată la persoanele din jurul nostru care ar fi putut fi intermediari între noi şi Dumnezeu, ne-am dat seama că ele chiar există cu adevărat. Aceşti oameni, preoţii, misionarii, chiar şi prietenii, sunt cel mai adesea cei care ne ajută să ajungem la Dumnezeu, la desăvârşirea credinţei noastre.
După meditaţie, am avut timp de reflecţie personală, timp în care fiecare dintre noi, în tăcerea sufletului, a încercat să-şi deschidă inima în faţa lui Dumnezeu, răspunzând la întrebările propuse, referitoare la credinţă. Iar după acest moment, ne-am împărţit în grupuri mici, unde am discutat şi am împărtăşit din experienţele proprii, fapt care ne-a ajutat să ne îmbogăţim reciproc. Apoi, am pus în comun ideile, concluziile la care am ajuns în grupurile mici, comparând astfel modul în care fiecare dintre noi percepe credinţa.
A doua parte a zilei a început cu un dialog cu Surorile Verbite, care ne-au împărtăşit din vocaţia, trăirea şi misiunea lor. Am rămas cu toţii impresionaţi de puterea şi voinţa lor deplină în a-l urma pe Isus, slujind în fiecare clipă cu credinţă şi iubire. După aceea ne-am pregătit pentru sfânta Liturghie, care a fost animată prin cântece, daruri oferite şi intenţii puse de noi. La predică, am ascultat a doua meditaţie, ţinută tot de părintele Pavel, care ne-a vorbit despre cum ar trebui să ne pregătim pentru timpul Adventului. Isus se va naşte, dar inima noastră va fi pregătită cu adevărat să-l primească? Oare acordăm atenţia necesară acestei pregătiri? După ce am meditat şi la aceste întrebări şi după ce ne-am hrănit cu trupul şi sângele lui Isus, Liturghia încheindu-se, am făcut un mic bilanţ al zilei. Iată câteva din părerile participanţilor:
"Mie mi s-a părut o zi nemaipomenită deoarece pentru unii a fost prima lor zi de reculegere. Au fost foarte frumoasă cateheza şi Liturghia. Am discutat în grupuri şi am fost câte unul din fiecare centru, iar cu această ocazie ne-am împrietenit cu noi cercetaşi. A fost o activitate cercetăşescă interesantă. Totodată, mi-a plăcut modul în care a prezentat părintele Pavel tema, tema care chiar trebuia discutată şi mi-a plăcut că ne-am putut spune părerile. Sper să ne vedem şi la anul. Gata oricând!" (Adriana Baciu, C.L. "Coborârea Duhului Sfânt" Adjudeni)
"Această zi de reculegere m-a îmbogăţit, cu siguranţă. Mi-am umplut golurile, iar acum pot spune cu mândrie că ştiu să răspund la întrebări precum: «De ce crezi?» sau «Ce înseamnă pentru tine credinţa?» datorită meditaţiilor făcute de pr. Pavel Martinaş. Am profitat de fiecare moment, petrecut alături de ceilalţi, încercând să cunosc persoane noi" (Ramona Iştoc, C.L. "Adormirea Maicii Domnului" Pildeşti).
"Astăzi a fost o zi cu adevărat deosebită. Ne-am făcut prieteni şi am învăţat lucruri pe care nu le ştiam. Toţi am fost ca o familie adevărată!" (Oana Neculaeş, C.L. "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" Hălăuceşti)
"Pot spune că ziua de azi a fost una specială deoarece am cunoscut persoane noi, am revăzut vechi prieteni şi am aflat răspunsuri la câteva întrebări pe care mi le-am pus de mult timp. A fost o zi în care mi-am îmbogăţit credinţa" (Ioana Ciuchi, C.L. "Înălţarea Domnului" Sagna)
După ce ziua s-a încheiat cu o rugăciune, am plecat cu toţii acasă cu inima mult mai deschisă, pregătită să răspundă în orice clipă la întrebările legate de credinţă.
În concluzie, a fost o zi plină de har, trăită în spirit cercetăşesc, animată de jocuri în pauze, însă nelipsită de ambientul de reculegere şi regăsire proprie, fiindcă am avut ocazia atât să ne spovedim, cât şi să participăm la colocvii cu părintele Pavel Martinaş, dar şi cu părintele Roberto Vacaru, vicar din Adjudeni. În această zi, am avut prilejul să pătrundem mai adânc în inimile noastre şi să descoperim dacă ştim cu adevărat ce este credinţa şi cum trebuie trăită, dar mai ales, am învăţat să răspundem ferm, cu încredere la întrebarea "De ce cred?". Aşadar, ziua de reculegere a fost o poartă care ne-a chemat atât către o adevărată trăire plină de credinţă a postului, cât şi spre a fi lumină pentru cei din jur, făclii adevărate care să lumineze întunericul, iar pentru asta aducem mulţumire tuturor celor care au făcut posibilă desfăşurarea acestei zile rodnice.
Andreea şi Ramona
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 21 noiembrie: Pildeşti: "Dar tu de ce crezi?" Cercetaşii din Moldova într-o zi de reculegere
