În zilele de 10 şi 11 mai 2013 a fost organizat de către părintele Petru Sescu, paroh la biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi, un pelerinaj al credinţei în memoria martirilor din închisoarea Sighetu Marmaţiei.
În dimineaţa zilei de vineri, 10 mai, toţii pelerinii au participat la sfânta Liturghie, celebrată de părintele Sescu. Participanţii la acest pelerinaj au venit din toate parohiile din Iaşi şi din Valea Lupului. La început eram o comunitate eterogenă, dar la încheierea pelerinajului am devenit un tot unitar. Gândurile cu care am plecat în acest pelerinaj, dorinţa de a cunoaşte suferinţele, în numele credinţei, ale episcopilor şi preoţilor morţi în închisorile comuniste au făcut ca acest pelerinaj să fie încărcat de emoţii.
Drumul lung pot spune că a fost uşor, pentru că am fost însoţiţi în permanenţă de sfânta noastră mamă, Maria, prin recitarea rugăciunii dragă ei, Rozariul, cu cântece mariane.
Vizita la Memorialul Durerii a trezit sentimente de indignare pentru răutatea oamenilor, răutate care a fost ridicată la rangul de lege. Ura, care a dominat şi încă mai domină relaţia dintre oameni, a făcut să moară aşa de mulţi oameni. Tinerii din grupul nostru şi-au pus întrebarea: Cum a fost posibil aşa ceva? Lacrimile şi rugăciunile lor reprezintă o tresărire la realitate, suferinţele noastre sunt nimic pe lângă cele suferite de martirii noştri. Sigur vom privi aceste dureri ale noastre cu mai multă blândeţe, le vom trece mai uşor sau nici nu le vom mai simţi.
Drumul parcurs pe jos, de la Primăria Sighetu Marmaţiei până la Cimitirul săracilor, a fost parcurs în cântece şi rugăciune. Coloana de pelerini era condusă de episcopi şi preoţi veniţi din toată România. Sfânta Liturghie ţinută în rit bizantin ne-a adus o mare linişte sufletească. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de către cardinalul Lucian Mureşan, care ne-a amintit că spiritul lumesc are această ură, ură care face atât de mult rău omenirii, şi l-a citat pe Sfântul Părinte Francisc, care ne spune "să trăim în umilinţă şi blândeţe, astfel suntem siguri că avem un păstor care ne apără".
Binecuvântarea primită şi rugăciunea făcută pentru episcopii martiri ne-au condus pe drumul spre casă.
Nu trebuie uitată ospitalitatea localnicilor care ne-au oferit din bucatele lor, astfel şi trupul a avut parte de hrană.
Pelerinajul s-a încheiat, dar toţi ne dorim o revenire pe aceste locuri încărcate de amintiri sfinte.
Ana Doboş
*
În continuare, prezentăm câteva impresii culese de către Celina Dumitru:
"Încă de anul trecut mi-am dorit să merg în pelerinaj la Sighet şi iată că anul acesta s-a împlinit dorinţa mea, mulţumită lui Dumnezeu, părintelui paroh şi binefăcătorilor. Domnul să-i răsplătească. Aveam tendinţa de a refuza să ascult pe cineva care-mi vorbeşte despre suferinţele cauzatoare de moarte sau să urmăresc reportaje, fie filme de acest gen. Cu toate acestea, am plecat la Sighet, convinsă fiind că Dumnezeu mă va întări în credinţă, iar episcopul Anton Durcovici îmi va mijloci ascultarea rugăciunilor mele adresate lui Isus. M-a impresionat ce-am văzut acolo, însă la inimă mi-a rămas camera 37 de la etajul 1, unde a fost găsit mort episcopul Anton Durcovici, dar şi camera cu poezii scrise de deţinuţi şi grupul statuar din curtea închisorii. Îmi doresc să mai merg acolo. Toţi trebuie să mergem acolo. Doar văzând acele locuri putem realiza cât suntem de binecuvântaţi. Suntem liberi să ne trăim credinţa şi nimic din ce spunem noi că e greu nu trebuie să ne facă să ne plângem". (Beatrice Ariton)
"E greu să descrii în cuvinte starea ce ţi-o insuflă vizitarea Memorialului Durerii pentru că înainte de cuvinte sunt lacrimi. Viaţa nu e doar în nuanţe deschise şi calde. Tot pe acest pământ, numai că în alte timpuri, viaţa a căpătat culori sângerii şi insuportabile. Trezirea la realitate nu e doar o expresie, ci o stare". (Iulia Gădrăuţanu)
"Experienţa trăită anul acesta, la Sighet, a fost covârşitoare. Încărcătura emoţională a fost mai intensă, întrucât la sfânta Liturghie au participat toţi episcopii din ţară şi un reprezentant al Vaticanului. Întrucât anul acesta s-au alăturat grupului de adulţi şi un număr nici mic, dar nici mare, de tineri din parohia noastră, am rămas impresionată de intensitatea trăirilor lor interioare atunci când am vizitat Memorialul Durerii. Sunt recunoscătoare Domnului că am avut prilejul să particip anul acesta la acest pelerinaj şi încurajez, cu toată convingerea pe oricine să facă pasul acesta, întrucât nu va regreta". (Mioara Robu)
"În aceste două zile am avut ocazia să conştientizez că înainte oamenii nu aveau posibilitatea să vorbească despre Dumnezeu într-un mod liber, ci erau nevoiţi să-şi ascundă credinţa. În zilele noastre, oamenii sunt îndemnaţi să revină la cuvântul lui Dumnezeu, dar mijloacele cotidiene ne influenţează în căutarea adevărurilor creştineşti. A fost un pelerinaj în care am avut posibilitatea de a ne informa în această privinţă şi totodată de a ne ruga pentru că din inimile noastre să nu lipsească mereu credinţa, ci să fie trăita aşa cum Dumnezeu ne învaţă prin cuvântul său". (Ecaterina Constantin)
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 10-11 mai: Pelerinajul aducerii aminte: Iaşi - Sighetu Marmaţiei
