Duminică, 1 iunie, la ora 16.00, tot grupul de pelerini a fost prezent la Liturghia în limba română de la biserica San Vitale din Roma. La Liturghia prezidată de PS Petru Gherghel a fost prezent şi PS Aurel Percă precum şi peste 20 de preoţi din Roma. Cu această ocazie, s-a dorit să se celebreze o Liturghie de mulţumire la Roma, unde a studiat şi fericitul Anton Durcovici, cu întreaga comunitate, ca recunoştinţă pentru darul primit prin beatificarea episcopului. Cu această ocazie, episcopul Diecezei de Iaşi a dorit să mulţumească unor preoţi care s-au implicat în demersurile beatificării: pr. Anton Lucaci, pr. Isidor Iacovici, pr. Adrian Dancă. De asemenea, rectorul acestei biserici, Daniele Micheletti, a primit din partea episcopului un relicviar pentru biserica San Vitale. După sfânta Liturghie, prin grija pr. Isidor Iacovici, pelerinii s-au întreţinut cu credincioşii din Roma la o agapă frăţească.
Luni, 2 iunie, grupul de pelerini avea să trăiască un alt moment de mare intensitate: vizita la bazilica San Giovanni in Lateran, biserică în care, la data de 24 septembrie 1910, Preasfinţitul Anton Durcovici a fost hirotonit preot. În frumoasa capelă Colonna, lângă altarul principal, ne-am unit în rugăciune la sfânta Liturghie, iar pr. Alois Fechet a punctat câteva aspecte din viaţa episcopului martir. După sfânta Liturghie, rectorul bazilicii ne-a arătat altarul mobil, care de sute de ani se scoate pentru celebrări, acesta fiind, probabil, altarul la care a fost hirotonit episcopul Anton şi la care a celebrat prima sa Liturghie.
Apoi pelerinii s-au rugat urcând în genunchi Scara Sfântă, aflată în imediata apropiere a bazilicii.
În drum, spre Austria, marţi, 3 iunie am poposit la sanctuarul Fecioara Minunilor de la Motta di Livenza, un sanctuar care, în anul 2013, a celebrat 500 de ani de existenţă. Aici Maica Domnului s-a arătat unui ţăran evlavios, Giovanni Cigana. După celebrarea sfintei Liturghii în sanctuar, ne-am oprit toţi, episcop, preoţi şi pelerini la grota arătării pentru a ne încredinţa pe mai departe grijii Mariei.
Apoi, prin grija câtorva familii din România (Mihai şi Ştefania Dămătăr, Dănuţ Săboanu, Dudaş M.) şi a preotului Mauro Gazzelli, paroh la Cessalto, am avut un moment de comuniune şi o agapă frăţească.
Ziua de miercuri aveam să o petrecem chiar la Bad Deutsch-Altenburg, localitatea natală a fericitului Anton Durcovici. Dimineaţă ne-am adunat în faţa pietrei memoriale care desemnează locul fostei case părinteşti a episcopului, casă care azi nu mai există. În 1988, la 100 de ani de la naştere, foşti studenţi ai episcopului au amenajat această piatră-memorial. Pornind de aici, în frunte cu episcopul de Iaşi, am început urcuşul unei cărări ce duce spre biserica veche, rugându-ne sfântul Rozariu. Pe această cărăruie, cu siguranţă, mama a urcat de nenumărate ori, de mână cu cei doi băieţi ai săi, spre biserică. Noi păşeam acum exact pe urmele copilului Anton Durcovici.
Ajunşi la biserică, am rostit cel de-al cincilea mister în jurul lăcaşului sfânt. În biserică am fost întâmpinaţi de parohul locului, pr. Pavel Balint, şi de vicarul episcopal de la Viena, Rupert Stadler, trimisul cardinalului Christoph Schönborn la această celebrare. În cadrul Liturghiei din biserica în care a fost botezat fericitul Anton Durcovici, Mons. Rupert Stadler a citit mesajul cardinalului Schönborn, iar PS Petru Gherghel a oferit o distincţie specială Arhidiecezei de Viena. De asemenea, distincţii au mai primit pr. Pavel Balint şi Primăria Bad Deutsch-Altenburg.
La final o persoană din comunitate a oferit Memorialului din Iaşi un săculeţ cu pământ din Bad Deutsch-Altenburg. Totul s-a încheiat cu o fotografie lângă baptisteriul bisericii, locul botezului copilului Anton Durcovici.
A urmat o agapă frăţească pe domeniul familiei Andreas şi Monika Konradsheim din Hundsheim.
Bucuria a fost imensă pentru toţi pelerinii, deoarece am putut fi atât de aproape de realităţi ce ţin de istoria episcopului martir.
Ultima zi a pelerinajului va fi marcată de prezenţa la Sighetu Marmaţiei. Venind dinspre Satu Mare, prima oprire şi prima rugăciune avea să fie la Cimitirul Săracilor. PS Petru Gherghel ne-a vorbit despre episcopii greco-catolici şi despre personalităţi marcante ale istoriei care, probabil, îşi dorm aici somnul de veci.
Apoi am ajuns la Memorialul din Sighet, unde ne-am bucurat de o prezentare de specialist a doamnei Andreea Dobeş, cunoscătoare până în cele mai mici amănunte a memorialului şi a istoriei triste a Sighetului. Aici totul e trist: istoria, amintirile, povestirile, celulele, fotografiile, lanţurile, zidurile, întunericul, urmele, gratiile, totul şi toate pentru că toate vorbesc despre suferinţele crunte îndurate pe nedrept de oameni nevinovaţi. Aici au murit 53 de persoane, probabil de foame şi frig, ca şi episcopul Durcovici, iar alte sute sau mii au rămas cu sechele ani îndelungaţi. În celula 13, unde a murit episcopul, mulţi au început să lăcrimeze, iar episcopul ne-a propus un moment de reculegere şi o rugăciune. Am plecat de acolo cu sufletele zdrobite de suferinţa şi jalea ce emană încă din acele ziduri bătrâne.
Am plecat apoi spre Mănăstirea Maicii Domnului din Sighet, unde am solicitat capela pentru sfânta Liturghie. Încă de la intrare, ne-a întâmpinat, cu zâmbetul pe buze, sr. Teodorina, superioara acestui aşezământ. Ne-a poftit în capelă. Aici, încă marcaţi de închisoare, am meditat cuvintele PS Petru: „Nu este iubire fără jertfă”, adevăr oglindit în experienţa episcopului martir. Liturghia de aici am trăit-o parcă cu o mai mare intensitate şi reculegere, poate pentru că eram atât de aproape de mormântul martirului nostru!
Era şi ultima Liturghie a pelerinajului.
După Liturghie surorile de aici s-au arătat deosebit de generoase şi ne-au oferit o agapă pentru a ne întări pentru drumul ce-l mai aveam de făcut până acasă.
Aşa s-a încheiat un pelerinaj minunat, după cum aveau să declare pelerinii, un pelerinaj pentru suflet şi pentru inimă, un pelerinaj de credinţă, un pelerinaj pe urmele a doi fericiţi declaraţi la distanţă de doar două săptămâni, în luna mai a anului Domnului 2014: fericita Speranţa a lui Isus şi fericitul Anton Durcovici.
Pr. Iosif Dorcu
* * *
Montaj video despre vizita la Bad Deutsch-Altenburg, preluat de pe site-ul Arhidiecezei de Viena (http://www.erzdioezese-wien.at/pages/inst/23144773/swintranet.information/36903.html)
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27 mai - 6 iunie: Pelerinaj diecezan - Pe urmele fericitei Maica Speranţa si a fericitului Anton Durcovici
