Suntem orgolioşi şi nu avem bunul simţ de a recunoaşte o dominantă a vieţii noastre ce ne indispune mereu şi aduce cu sine tristeţe, disconfort şi chiar insomnii. Este neputinţa de a fi ceea ce ne-am propus şi vrem cu adevărat să fim.
De ce am ajuns în acest punct atât de nevralgic? De ce nu suntem sinceri şi realişti cu noi înşine, recunoscând realitatea existentă? De ce batem pasul pe loc, afundându-ne mai adânc în marea decepţie de a ne trăi existenţa blestemată, încarceraţi fiind în marea temniţă a neputinţei proprii?
Pentru că pierdem timpul, chinuindu-ne existenţa cu tot felul de surogate care ne ţin la periferia vieţii adevărate. În loc să avem curajul de a ne accepta aşa cum suntem, pornind cu încredere în Providenţă pe un drum sigur al cunoaşterii şi al formării noastre adevărate, cooperând în fiecare clipă cu harul divin, ne alegem singuri condamnarea groaznică de a fi zilieri pe marele şantier al neputinţei noastre. Şi deznodământul este inexorabilul plâns al nostru - plâns ce otrăveşte existenţa noastră îmbătată de cucuta neputinţei.
Striviţi în teascul propriei neputinţe, la capătul puterilor noastre, totuşi acum, la început de an să nu ne pierdem curajul căzând din nou în capcana propriei noastre neputinţe. Plini de speranţa unui nou început, să spunem adio unei vieţi periferice, ascultând acel glas tainic perceput în intimul fiinţei noastre care ne cheamă la adevărata viaţă.
Ce surpriză! Ochii noştri se deschid descoperind că nu suntem singuri, lăsaţi de izbelişte pentru a fi înecaţi în marele ocean al neputinţei noastre, dar suntem împreună cu El în marea aventură a copiilor lui Dumnezeu pe pământ. Suntem pe drum asistaţi de Providenţă şi ne aşteaptă o nouă experienţă de viaţă. Chiar dacă drumul pare necunoscut şi ne lansăm pe el cu handicapul de a nu fi rezolvat până acum ceea ce ne-am propus, să fim optimişti şi să nu ne condamnăm singuri la iadul neputinţei de a fi ceea ce egoismul nostru doreşte să fim.
Optimismul nostru în noul an se bazează pe Dumnezeu care are un plan de iubire cu noi şi doar planul Lui contează în economia vieţii fiecărei persoane. Aşadar, dragii mei, vă aştept pe baricada slujirii, acolo vom descoperi împreună cu El farmecul adevăratei vieţi!
Succes tuturor şi La mulţi ani!
Pr. Toma Encuţă
