Editura "Presa Bună": Părintele Eugen Lucaci, un donator de iubire "în calitate de om, de creştin şi de preot"
Recent, s-a redactat şi tipărit la Editura "Presa Bună" din Iaşi cartea Părintele Eugen Lucaci, un donator de iubire "în calitate de om, de creştin şi de preot", scrisă de pr. Alois Moraru, în memoria preotului Eugen Lucaci, la solicitarea domnului Petru Mina, "fratele mai mare al copiilor familiei Lucaci". Redăm în continuare prefaţa acestei cărţi.
* * *
Apariţia unei cărţi dedicate memoriei unui preot nu este niciodată un simplu exerciţiu de istoriografie sau o simplă înşiruire de date cronologice. Este, mai presus de toate, un act de recunoştinţă profundă faţă de modul misterios şi minunat în care harul lui Dumnezeu alege să lucreze prin fragilitatea umană. Lucrarea de faţă, dedicată părintelui Eugen Lucaci, vine să împlinească o datorie morală şi spirituală necesară: aceea de a nu lăsa sub obroc lumina unei vieţi care s-a mistuit cu totul în slujba altarului şi a poporului lui Dumnezeu.
Titlul ales pentru această lucrare, "Un donator de iubire în calitate de om, de creştin şi de preot", nu este doar o descriere frumoasă, ci reprezintă o adevărată sinteză a unei existenţe luminate de credinţă. Această întreită perspectivă ne oferă cheia de citire a unei vieţi trăite în coerenţă deplină. În aceste pagini, cititorul nu va descoperi doar cronica unor ani de slujire, ci va întâlni portretul unui om care a înţeles, până în cel mai adânc detaliu al fiinţei sale, că preoţia nu este o funcţie administrativă sau un statut social, ci o dăruire de sine continuă, o "donare" neîncetată din propriul timp, din propria sănătate şi din propria inimă.
Calitatea de om a părintelui Eugen a fost temelia pe care s-a clădit întreaga viaţă. Fără o umanitate caldă, empatică şi deschisă, orice misiune spirituală riscă să rămână aridă. El a ştiut să fie aproape de oameni, să asculte fără să judece şi să ofere acea bunătate firească ce deschide porţile sufletelor. Peste această temelie s-a aşezat identitatea de creştin, definită printr-o înrădăcinare profundă în cuvântul Evangheliei şi printr-o viaţă de rugăciune discretă, dar constantă. Coroana acestei existenţe a fost preoţia, trăită ca un sacrament al prezenţei lui Cristos în mijlocul comunităţii. A fi donator de iubire într-o lume marcată adesea de materialism şi indiferenţă reprezintă o formă de sfinţenie cotidiană, o dovadă vie că fericirile evanghelice nu sunt simple idealuri abstracte, ci realităţi ce pot fi concretizate prin jertfă şi umilinţă.
Dintre toate amintirile şi experienţele pe care le păstrez în suflet din relaţia pe care am avut-o cu unchiul meu, dacă ar fi să subliniez o singură trăsătură care să îi definească întreaga existenţă, aceea ar fi, fără îndoială, modestia sa profundă. Într-o lume care caută adesea afirmarea de sine şi vizibilitatea, părintele Eugen a ales calea discreţiei, convins fiind că această atitudine a inimii este cea mai sigură, mai scurtă şi mai curată cale pentru a ajunge la Dumnezeu. Această modestie nu a fost o simplă trăsătură de caracter, ci o alegere spirituală asumată, o oglindire a umilinţei lui Cristos care ne învaţă că măreţia adevărată nu se găseşte în onoruri, ci în simplitatea unei slujiri făcute cu dragoste deplină şi fără dorinţa de a fi văzut.
Volumul de faţă, structurat cu o rigoare deosebită pe parcursul a peste 300 de pagini, reconstituie cu fidelitate întreg itinerarul său biografic şi spiritual: de la rădăcinile familiei şi anii de formare, până la rodnica slujire în parohiile Focşani, Rădăuţi, Siret, Dărmăneşti, Oituz, Teţcani sau Dancu, fără a uita de misiunea sa delicată de capelan sanitar. Fiecare capitol este o mărturie despre modul în care un preot poate deveni un punct de reper pentru generaţii întregi, rămânând statornic în faţa încercărilor timpului, până la întoarcerea sa definitivă în casa Tatălui.
Adresez un cuvânt de caldă şi profundă mulţumire părintelui Alois Moraru pentru neobositul efort de a scoate la lumină acest material documentar impresionant. Munca istoricului care se apleacă asupra vieţilor preoţilor este una sacră, căci el nu adună doar simple fapte cronologice sau date biografice reci, ci reuşeşte să recupereze şi să descifreze "urmele paşilor lui Dumnezeu" în viaţa unui om. Totodată, recunoştinţa mea se îndreaptă către toţi cei care s-au implicat în apariţia acestei lucrări la Editura "Presa Bună" şi către toţi cei care au acceptat să îşi deschidă sufletul şi să ofere amintirile lor. Fiecare fotografie salvată şi fiecare rând scris reprezintă o piatră vie la monumentul spiritual pe care această carte îl ridică în cinstea unui slujitor fidel.
Pentru noi, cei care avem astăzi bucuria de a parcurge aceste rânduri, figura părintelui Eugen rămâne un model de dăruire necondiţionată. Memoria sa nu trebuie să rămână blocată într-o admiraţie pasivă faţă de trecut, ci trebuie să devină o provocare pentru viitor. În special pentru tinerii preoţi sau pentru cei care se pregătesc pentru acest drum, viaţa sa este o dovadă că singura cale prin care un preot rămâne cu adevărat viu în amintirea oamenilor este calea iubirii care se oferă fără a cere nimic în schimb.
Fie ca această carte să fie primită ca un dar sufletesc şi ca un imn de laudă adus Preoţiei lui Cristos. Citind-o, să ne simţim cu toţii încurajaţi să fim, în locurile şi în vocaţiile noastre, mici "donatori de iubire", purtând mai departe flacăra credinţei pe care părintele Eugen a întreţinut-o cu atâta dragoste în inima sa.
Pr. Iulian Năiţă, nepot al părintelui Eugen
* * *
Cuprinsul cărţii
Cuvânt de binecuvântare (Ep. Iosif Păuleţ)
În memoria părintelui Eugen (Ep. Petru Sescu)
Prefaţă (Pr. Iulian Năiţă)
Cuvânt-înainte
I. Familia părintelui Eugen
II. De la leagăn până la altar
III. Primii ani de preoţie: vicar la Focşani şi Rădăuţi (1 august 1986 - 31 iulie 1988 şi 1 august 1988 - 10 februarie 1992)
IV. Preot paroh la Siret (11 februarie 1992 - 31 iulie 1993)
V. Paroh la Dărmăneşti (1 august 1993 - 31 august 2007)
VI. Paroh la Oituz (1 septembrie 2007 - 31 iulie 2017)
VII. Paroh la Teţcani (1 august 2017 - 31 august 2021)
VIII. Capelan sanitar la Iaşi (1 septembrie 2021 - 31 iulie 2022)
IX. Preot paroh la Dancu (1 august 2022 - 31 august 2024)
X. Preot pensionar la Voievodeasa (1 septembrie 2024 - 30 octombrie 2024)
XI. Moartea şi înmormântarea părintelui Eugen
XII. Părintele Eugen în status animarum (1986-2024)
XIII. "Prietenii din Scoţia" şi prima comemorare a părintelui Eugen
Concluzii
* * *
Părintele Eugen Lucaci, un donator de iubire "în calitate de om, de creştin şi de preot"
Alois Moraru, Ed. "Presa Bună", 2026, ISBN 978-606-8116-96-9, 17x24 cm, 296 p., 45 lei
* * *
Această carte, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
