Editura "Presa Bună": A apărut "Buletin istoric", nr. 23 (2022)
Ca o completare a finalizării fazei diecezane a Cauzei de beatificare şi canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu preotul martir Dumitru Matei, Departamentul de Cercetare Istorică "Fericitul Anton Durcovici" din cadrul Episcopiei Romano-Catolice Iaşi a publicat şi tipărit numărul 23 al revistei "Buletin istoric", la Editura "Presa Bună" din Iaşi.
După "Cuvântul înainte" semnat de pr. Fabian Doboş, în cadrul capitolului "Preotul Dumitru Matei pe drum spre beatificare" au fost inserate trei studii. În primul dintre ele, intitulat Viaţa şi martiriul preotului Dumitru Matei, dr. Dănuţ Doboş prezintă o sinteză a vieţii şi activităţii preotului martir, insistând asupra unor aspecte deosebite: vinovăţia de a fi catolic în anii regimului comunist ateu, persecuţia comunistă, lunile petrecute în refugiu, procesul din anul 1949, perioada în care a fost urmărit, arestarea care a avut loc în ziua de 18 mai 1950, ancheta din temniţele comuniste, "reconstituirea" din 29 august 1950, procesul şi sentinţa primită la 23 octombrie 1950, toate culminând cu execuţia prin împuşcare, în ziua de 21 februarie 1951, la închisoarea Jilava. În finalul studiului, domnul Doboş ne prezintă trei teme ce urmează a fi elucidate în viitor: mormântul preotului martir Dumitru Matei, faima morţii martirice şi faptul că este încă nedreptăţit de justiţia actuală a statului român.
Un al doilea studiu din acest capitol este semnat de pr. Alois Moraru, în care se prezintă prima parte dintr-un amplu material despre Părintele Matei oglindit în articolele publicate în "Lumina creştinului". Înzestrat cu darul de a compune articole şi a le publica, în ultimul an de seminar (1938-1939), teologul Dumitru Matei a scris două articole, care au fost publicate în revista "Lumina creştinului", dependentă de Institutul Grafic "Presa Bună" din Iaşi. Locul de apostolat care i-a fost repartizat după hirotonirea sacerdotală, din ziua de 24 iunie 1939, a fost Parohia Romano-Catolică din Iaşi, unde timp de doi ani, până la intrarea în război a României, la 22 iunie 1941, preotul vicar parohial Dumitru Matei a lucrat cu tot devotamentul alături de Mons. Dumitru Romila, parohul de Iaşi, împreună cu alţi vicari şi preoţi de la episcopie. Pe lângă multiplele atribuţii pastorale ce i s-au încredinţat, "părintele săracilor" a găsit timp pentru a culege informaţii şi a scrie mai multe articole, la rugămintea colegului său Iosif Bălan, căruia i s-a încredinţat conducerea revistei "Lumina creştinului"
Pr. Dumitru Matei: lungul drum spre reabilitare este următorul studiu, semnat de dr. Dănuţ Doboş, care menţionează: "La peste treizeci de ani de la prăbuşirea regimului comunist ateu... (...) descurajarea în cazul Matei, de exemplu, este cauzată şi de indiferenţa Statului Român faţă de soarta zecilor de mii de foşti deţinuţi politici, refuzul instituţiilor judiciare de a proceda la reabilitarea acestora, absenţa acţiunilor de identificare a gropilor comune în care zac osemintele martirilor anticomunişti, ceea ce este şi cazul preotului Dumitru Matei. De peste şapte decenii nimic nu pare să meargă bine pentru Dumitru Matei, asistând mai degrabă la acelaşi tratament nedrept şi abuziv de care a avut parte şi în perioada în care a fost persecutat şi martirizat de comunişti, situaţie paradoxală şi de neînţeles". În aceste condiţii constatăm cu amărăciune şi perplexitate că la 32 de ani de la prăbuşirea regimului comunist ateu, un erou al Armatei Române şi un martir anticomunist continuă să rămână pentru autorităţile române un "trădător" şi un "spion", în loc ca dosarul penal să fie redeschis, iar autorii asasinatului cunoscuţi să fie pedepsiţi simbolic chiar dacă aceştia nu mai sunt demult printre noi.
În capitolul al doilea din cel de-al 23-lea număr al revistei "Buletin istoric", intitulat "Din istoria comunităţilor catolice din Moldova", sunt publicate două studii. Pr. Alois Moraru a scris despre Comunitatea catolică din Cornu Luncii şi bisericile ei, localitatea care s-a numit Stănileşti, Stenileşti sau Stăniga. Primii catolici care s-au stabilit la Cornu Luncii (Kornulunze) au fost colonişti aduşi din Imperiul Austro-Ungar, după anul 1775, aşa cum s-a procedat în multe comunităţi din sudul Bucovinei. Ei erau de origine germană şi poloneză. Fiind de religie catolică şi nevrând să se contopească cu locuitorii ortodocşi, noii-veniţi la Cornu Luncii au avut nevoie de un lăcaş de cult. Biserica din piatră şi cărămidă, acoperită iniţial cu şindrilă, a fost construită în anii 1861 şi 1862. Este interesant că tabla pe care a fost pictată imaginea Maicii Domnului nu a ruginit nici până în ziua de astăzi. Icoana o reprezintă pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul Isus, Regina Sfântului Rozariu, înainte căreia este îngenuncheat Sfântul Dominic, un promotor al acestei rugăciuni mariane. În turnul bisericii era un singur clopot, care s-a spart şi a fost sudat în anul 1972 de credinciosul Wilhelm Rosenheck. Treptat, biserica a fost dotată şi cu alte ornamente liturgice. În luna octombrie a anului 1935, Josef Baumgartner a donat bisericii 14 imagini reprezentând staţiunile de la Calea Sfintei Cruci, aşa cum este notat pe spatele unei icoane. S-au confecţionat mai multe rânduri de bănci, dar au mai fost donate de credincioşi icoane, steaguri pentru procesiunea de înmormântare, cruci, covoare şi alte bunuri utile necesare bunei desfăşurări a serviciilor liturgice. Înflorirea vieţii religioase a comunităţilor catolice din Cornu Luncii şi din celelalte parohii şi filiale a dăinuit până în anul 1940. În ultimii ani, întrucât numărul credincioşilor catolici din Cornu Luncii a scăzut foarte mult, în biserica din sat s-au celebrat Liturghii doar cu ocazia înmormântărilor sau la marile sărbători. Cu toate acestea, prin implicarea generoasă a domnului primar Gheorghe Fron, biserica a fost consolidată şi înfrumuseţată, fiind resfinţită la 8 octombrie 2022, de către Preasfinţitul Petru Sescu, episcop auxiliar de Iaşi.
Un al doilea studiu din acest capitol este semnat de dr. Anton Coşa şi are titlul 1942: Referentul, prefectul şi "ceangăii". E vorba de câteva izvoare documentare din anii 1940, privitoare la populaţia catolică din Moldova, cu precădere din localităţile aflate în judeţele interbelice Bacău şi Roman. Obiectivul urmărit atunci viza două aspecte: unul administrativ şi un altul privind "studiul unei populaţii de aproximativ 25.000 de indivizi numiţi «ceangăi»". Sarcina efectuării acestei anchete de studii a primit-o, prin delegaţia nr. 112.180 din 12 martie 1942, referentul Constantin Alexandru. Rezultatul acestui demers s-a concretizat într-un "Raport asupra inspecţiunilor făcute în judeţul Bacău".
Al treilea capitol a fost intitulat "Varia" şi au fost publicate trei studii. Primul se intitulează Sora Maria Sofia, CMD - mărturisitoare a lui Cristos în timpul persecuţiei comuniste, de Fabian Doboş. Interesul pentru această personalitate a Bisericii Greco-Catolice din România s-a născut în anul 1999, când consiliul general al Congregaţiei Maicii Domnului a dat sorei Letiţia Crihălmeanu misiunea de a identifica şi recupera documente şi mărturii despre trecutul congregaţiei, în vederea publicării unei monografii. Prezentul studiu este structurat în patru subcapitole: scurtă biografie a sorei Maria Sofia (1910-2003); prima arestare şi domiciliul obligatoriu (1949-1954); a doua perioadă de detenţie (1958-1964) şi mărturia rodnică a sorei Sofia în libertate. Sora Sofia a fost, este şi va rămâne mereu pentru toţi creştinii un model de sfinţenie. Deşi a fost o fire sensibilă, ea a dat mărturie despre Cristos, până la moarte, mai ales în închisoare. În ziua de 6 ianuarie 2022, la Mănăstirea surorilor din Cluj-Napoca a fost deschisă Cauza de beatificare şi canonizare a acestei călugăriţe.
Doamna Elena Ivan pe propune studiul Avram Iancu - crăişorul munţilor şi erou naţional, despre această personalitatea care a întruchipat cel mai bine aspiraţiile naţiunii române, greu încercată, care ajunsă în pragul disperării a fost obligată să îşi facă singură dreptate prin răzvrătiri violente. În acest studiu ne sunt prezentate documente în care se vorbeşte despre Avram Iancu, acte oficiale emise de diferite autorităţi transilvănene sau imperiale, interesate să influenţeze activitatea revoluţionarului dornic de dreptate, începând din primăvara anului 1848 şi până la sfârşitul anului 1852, când, deşi revoluţia se încheiase de mult, Avram Iancu era, în continuare, considerat periculos pentru marea influenţă pe care o avea în rândul moţilor din Munţii Apuseni.
În finalul celei de-a treia secţiuni, pr. Alois Moraru ne propune articolul Centenarul încoronării regilor: Ferdinand I - un rege catolic care a murit catolic, redactat cu ocazia aniversării centenarului încoronări Regelui Ferdinand şi a soţiei sale Regina Maria. Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, numit Întregitorul României sau Ferdinand cel Loial, şi Regina Maria, "mama răniţilor" rămân în istoria şi conştiinţa poporului român prin contribuţia lor la propăşirea ţării, trăind cu o mare demnitate, nobleţe şi cu o conştiinţă aleasă evenimentele şi realităţile epocii. Un fir roşu al personalităţii Regelui Ferdinand I a fost credinţa creştină în Dumnezeu, manifestată nu doar prin vorbe, ci prin trăirea concretă în perioada 10 octombrie 1914 - 20 iulie 1927, cât a stat în fruntea monarhiei din România. Organizarea ceremonialului de încoronare a regelui a început încă din anul 1918, când a fost organizată o comisie formată din personalităţi marcante din viaţa politică şi bisericească a României Mari. Special pentru momentul încoronării regelui a fost construită catedrala ortodoxă din Alba Iulia, care mai poartă denumirea şi de "Catedrala Reîntregirii". Construcţia lăcaşului a început în luna martie 1921 şi a fost ridicată în mai puţin de un an. Ceremonia încoronării Regelui Ferdinand şi a soţiei sale Regina Maria a avut loc în ziua de 15 octombrie 1922. Printre invitaţii familiei regale a fost şi Mons. Francesco Marmaggi, nunţiu apostolic al Sfântului Scaun în România. Mângâiat sufleteşte pentru dezlegarea primită din partea Papei Pius al XI-lea, regele s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice ca un bun creştin catolic: s-a spovedit şi împărtăşit, a primit din partea nunţiului apostolic Angelo Maria Dolci sfântul Maslu, binecuvântarea Sfântului Părinte Papa Pius al XI-lea şi câteva moaşte ale Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Împăcat cu propria conştiinţă şi cu poporul pe care l-a condus cu maxim devotament, şi-a dat sufletul în mâinile Creatorului în ziua de 20 iulie 1927.
Ultima secţiune a celui mai nou număr al "Buletinului istoric" conţine recenzii făcute unor cărţi cu tematică istorică şi prezentarea a două evenimente diecezane. Pr. Alois Moraru a recenzat cărţile: Dănuţ Doboş, Pr. Dumitru Matei, erou şi martir al credinţei (Editura "Sapientia", Iaşi, 2022) şi Fabian Doboş, M. Letiţia Crihălmeanu CMD, Surorile "Congregaţiei Maicii Domnului": un veac de mărturie catolică (1921-2021) (Editura "Viaţa Creştină", Cluj, 2022); pr. Andrei Dumitrescu a prezentat patru cărţi: Rotunda. Devenirea unei comunităţi catolice (Editura "Sapientia", Iaşi, 2022), Figuri ilustre din istoria Diecezei de Chişinău şi a Diecezei de Iaşi (Editura "Sapientia", Iaşi, 2022), Istoria catolicilor din Săbăoani (Editura "Sapientia", Iaşi, 2018) şi Biroul de la Vatican. Papa Pius al XII-lea şi evreii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (Editura Rao, Bucureşti, 2021); pr. Damian Gheorghe Pătraşcu a prezentat cartea semnată de pr. Alois Moraru, Catolicii din Prăjeşti şi păstorii lor franciscani (Editura "Serafica", Roman, 2021); pr. Fabian Doboş a prezentat propria lucrare Scurtă prezentare a vieţii şi activităţii Mons. Mihai Robu, primul episcop autohton al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi (1925-1944) (Editura "Sapientia", Iaşi, 2022); Mons. Ieronim Iacob a prezentat cartea Istoria Diecezei de Tyraspol (Editura "Sapientia", Iaşi, 2022). Cele două evenimente diecezane care au fost prezentate vizează procesul de beatificare a Slujitorului lui Dumnezeu preotul Dumitru Matei: prima sesiune a Cauzei "Dumitru Matei", care a avut loc duminică, 30 ianuarie 2022, şi evenimentul care a avut loc duminică, 25 septembrie 2022, în satul Sărata, judeţul Bacău. Cu ocazia hramului, dar şi a Zilei Mondiale dedicată Migranţilor şi Refugiaţilor, părintele Alois Moraru, vice-postulator al Cauzei de beatificare a Slujitorului lui Dumnezeu, preot Dumitru Matei, a prezentat cartea Pr. Dumitru Matei, erou şi martir al credinţei, scrisă de domnul Dănuţ Doboş.
Cei care sunt interesaţi de a achiziţiona această carte de vizită a Departamentului de Cercetare Istorică sunt rugaţi a se adresa Librăriei "Presa Bună" din Iaşi sau direct redacţiei noastre, prin e-mail: [email protected] sau la tel. 0727.517.682.
Lectură utilă!
Pr. Alois Moraru,
secretar ştiinţific
* * *
Buletin istoric, nr. 23/2022
Departamentul de Cercetare Istorică "Fericitul Anton Durcovici", Ed. "Presa Bună", 2023, ISSN 1582-103X, 17x24 cm, 164 p., 30 lei
* * *
Această revistă, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
