În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Eminențe, Excelențe,
Fraților și surorilor,
Sunt încântat să vă transmit salutul meu vouă, rector magnific, părinte decan, profesori și personal, studenți și prieteni, care participați la Congresul Internațional care marchează cea de-a 150-a aniversare a Facultății de Drept Canonic din Universitatea pontificală Gregoriana.
La 16 august 1876, prin ordinul fericitului Pius al IX-lea, Congregația pentru Studii dispunea înființarea facultății voastre. Acesta a fost împlinirea unei lungi tradiții de studiu și de predare a dreptului canonic, care a însoțit istoria Colegiului Roman și a Societății lui Isus. Data la care celebrăm cea de-a 150-a aniversare reprezintă, de fapt, o etapă fundamentală a unei istorii începute cu secole în urmă, datorită căreia predarea dreptului canonic își dezvoltase deja propria tradiție științifică, prin contribuția numeroaselor personalități care au adus prestigiu facultății și au contribuit semnificativ la dezvoltarea dreptului canonic. Ele constituie un fel de fir neîntrerupt care unește generațiile și care încă și astăzi oferă o prețioasă moștenire științifică și eclezială.
Această facultate, la fel ca Universitatea din care face parte, este o operă apostolică a Societății lui Isus. Prin urmare, participă la spiritualitatea care își are izvorul în Exercițiile Spirituale ale Sfântului Ignațiu de Loyola și care, printre trăsăturile sale caracteristice, se numără cea sintetizată în expresia: Non multa, sed multum. Adică, nu este important a ști multe lucruri, ci a pătrunde adânc în realitate, a o înțelege și a o interioriza. Astfel, Sfântul Ignațiu scrie: „Nu multă cunoaștere este cea care satură și satisface sufletul, ci mai degrabă simțirea și savurarea lucrurilor în interior” (cf. EE. SS., Adnotări, 2, 4).
Nu este surprinzător, așadar, că această abordare spirituală corespunde modului în care Facultatea voastră concepe predarea dreptului Bisericii. Scopul, de fapt, este, dincolo de cunoașterea normelor adecvate pentru a reglementa viața eclezială, de a forma persoane care au un simț eclezial al lui iustum, dobândit prin studiul atent al izvoarelor, al tradiției canonice și al principiilor teologice care luminează norma. Acest lucru este posibil atunci când studiul dreptului canonic are loc în lumina misterului Bisericii, așa cum este ilustrat de Conciliul al II-lea din Vatican în constituția dogmatică Lumen gentium. Dacă este adevărat, așa cum a scris Sfântul Ioan Paul al II-lea în constituția apostolică Sacrae disciplinae leges (25 ianuarie 1983), cu care a promulgat Codul de drept canonic pentru Biserica latină, că „este imposibil să traducem perfect imaginea Bisericii în limbaj «canonic»”, dreptul canonic trebuie totuși să îl reflecte. Ea îndeplinește un serviciu esențial în protejarea comuniunii ecleziale și, prin urmare, este „extrem de necesară pentru Biserică” și are ca scop „să creeze o astfel de ordine în societatea eclezială care, atribuind întâietate iubirii, harului și carismei, [...] facilitează dezvoltarea lor organică”. Binele individului și al comunității ecleziale, de fapt, nu pot exista independent unul de celălalt.
Din acest motiv, Programul de studii al facultății voastre afirmă: „Legea Bisericii trebuie să tindă întotdeauna spre binele supranatural al fiecărui credincios și spre construirea comuniunii ecleziale”. Vă îndemn să lucrați cu fidelitate conform acestui scop, adică pentru binele supranatural al persoanelor, care se realizează prin urmărirea adevăratei dreptăți, niciodată separată în Biserică de adevăr și de milostivire. Sfântul Augustin exprimă acest lucru cu o formulă dragă tradiției creștine: „Ordinata dilectio est iustitia”.
Aș dori, de asemenea, să subliniez o caracteristică a identității voastre care se regăsește și în Statute: facultatea „își recunoaște rolul special în slujba misiunii petrine. De aceea, în învățătura sa, este fidelă Magisteriului Bisericii și acordă prioritate slujirii pe care profesorii săi o aduc Scaunului Apostolic”. Vă invit, așadar, să le oferiți studenților voștri o experiență vie a Bisericii universale, care găsește în episcopul de Roma principiul și fundamentul perpetuu și vizibil al unității (cf. Lumen gentium, 23).
Studenții și studentele – clerici, consacrați și laici –, care vin din multe părți ale lumii pentru a studia la Roma trebuie să poată experimenta, chiar și prin viața universitară, că Biserica este o comuniune universală. Odată ce se întorc în Bisericile lor particulare, trebuie să ia cu ei această experiență ca pe o comoară de împărtășit, punând-o în slujba comunităților lor.
Preaiubiților, după 150 de ani, facultatea voastră poate privi spre viitor cu încredere în Dumnezeu și în marea moștenire pe care a primit-o. Astfel, urmând pașii celor care v-au precedat, veți putea continua să aduceți roadele de doctrină, cunoaștere și sfințenie a vieții pe care Domnul și Biserica le așteaptă de la voi.
Fie ca mijlocirea Preasfintei Maria, Speculum iustitiae, și binecuvântarea mea apostolică să vă însoțească în acest drum.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
