|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Parabola pe care o ascultăm astăzi din Evanghelie (Lc 16,1-13) ne face să reflectăm asupra folosirii bunurilor materiale şi, mai general, asupra modului în care administrăm cel mai preţios bun dintre toate, care este însăşi viaţa noastră.
În relatare vedem că un administrator este chemat de stăpânul său "să dea cont". Este vorba de o imagine care ne comunică ceva important: noi nu suntem stăpânii vieţii noastre, nici ai bunurilor de care ne bucurăm; totul ne-a fost dat în dar de către Domnul, iar el ne-a încredinţat acest patrimoniu grijii noastre, libertăţii şi responsabilităţii noastre. Într-o zi vom fi chemaţi să dăm cont de modul în care ne-am administrat pe noi înşine, bunurile noastre şi resursele pământului, atât înaintea lui Dumnezeu, cât şi înaintea umanităţii, a societăţii şi, mai ales, a celor care vor veni după noi.
Administratorul din parabolă a căutat pur şi simplu propriul câştig, iar când vine ziua în care trebuie să dea cont şi îi este luată administraţia, trebuie să se gândească ce să facă pentru viitorul său. În această situaţie dificilă, el înţelege că acumularea de bunuri materiale nu este cea mai importantă valoare, deoarece bogăţiile acestei lumi trec; şi, atunci, îi vine o idee genială: îi cheamă pe debitori şi le "taie" datoriile, renunţând astfel la partea care i-ar fi revenit chiar lui. În acest fel, pierde bogăţia materială, dar câştigă prieteni, care vor fi gata să-l ajute şi să-l sprijine.
Inspirându-se din relatare, Isus ne îndeamnă: "Faceţi-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă" (v. 9).
Într-adevăr, administratorul din parabolă, deşi gestionează bogăţiile necinstite ale acestei lumi, reuşeşte să găsească o modalitate pentru a-şi face prieteni, ieşind din singurătatea propriului egoism; cu atât mai mult noi, care suntem discipoli şi trăim în lumina evangheliei, trebuie să folosim bunurile lumii şi însăşi viaţa noastră având în vedere adevărata bogăţie, care este prietenia cu Domnul şi cu fraţii.
Preaiubiţilor, parabola ne invită să ne întrebăm: cum administrăm bunurile materiale, resursele pământului şi însăşi viaţa noastră pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat? Putem urma criteriul egoismului, punând bogăţia pe primul loc şi gândindu-ne numai la noi înşine; dar acest lucru ne izolează de ceilalţi şi răspândeşte otrava competiţiei care adesea generează conflicte. Sau putem recunoaşte tot ce avem ca un dar de la Dumnezeu de administrat şi să-l folosim ca instrument de împărtăşire, pentru a crea reţele de prietenie şi solidaritate, pentru a edifica binele, pentru a construi o lume mai dreaptă, mai echitabilă şi mai fraternă.
Să o rugăm pe Sfânta Fecioară, ca să mijlocească pentru noi şi să ne ajute să administrăm bine ceea ce Domnul ne încredinţează, cu dreptate şi responsabilitate.
______________
După Angelus
Vă salut cu căldură pe toţi, prezenţi în Piaţa "Sfântul Petru" şi conectaţi prin intermediul mass-media.
Mă adresez în primul rând reprezentanţilor diferitelor asociaţii catolice angajate în solidaritate cu populaţia din Fâşia Gaza. Preaiubiţilor, apreciez iniţiativa voastră şi pe a multor altora din întreaga Biserică care îşi exprimă apropierea de fraţii şi surorile care suferă în acel ţinut martirizat. Împreună cu voi şi cu păstorii Bisericilor din Ţara Sfântă, repet: nu există viitor bazat pe violenţă, pe exilare forţată, pe răzbunare. Popoarele au nevoie de pace: cei care le iubesc cu adevărat lucrează pentru pace.
Salut pelerinii din Dieceza de Mindelo, Capul Verde, şi pe cei din Dieceza de Como; precum şi grupurile venite din Angola, din Polonia - în special din Bliżyn -, din Ciudad Real în Spania, din Porto în Portugalia şi din Mwanza în Tanzania.
Salut preoţii din Societatea lui Isus care încep un parcurs de studii la Roma; Societatea "Sfântul Vincenţiu de Paul"; credincioşii din Sora, Pescara, Macerata, San Giovanni in Marignano, Veneţia, Bassano del Grappa, Santa Caterina Villarmosa, Taranto, Somma Vesuviana, Ponzano Romano şi diferite grupuri din Dieceza de Padova.
Sunt bucuros să primesc Corul Ordinului Avocaţilor din Verona; Corul feminin din Malo, la Vicenza; Fundaţia "Oaza Nazaret" din Corato; Asociaţia "H-Earth Mâini şi Inimă"; şi un gând special pentru persoanele care suferă de Alzheimer şi ataxie.
Mulţumesc tuturor şi urez tuturor o duminică frumoasă!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
