 |
| © Vatican Media |
Papa Leon al XIV-lea: Angelus (12 iulie 2026)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi duminică frumoasă!
Astăzi, în liturgie, evanghelistul Matei ne prezintă parabola semănătorului (cf. Mt 13,1-23), care descrie generozitatea şi încrederea cu care Dumnezeu seamănă Cuvântul său în inimile noastre şi puterea sa în noi.
Însuşi Isus, Cuvântul făcut om, care şi-a dat viaţa pentru mântuirea noastră, este sămânţa pe care Tatăl continuă să o semene în lume pentru ca, murind, să aducă mult rod (cf. In 12,24). Este adevărat, uneori întâlneşte în noi un pământ dur şi insensibil, alteori neclar, asemănător pământului bătătorit al potecilor, terenului stâncos sau tufişurilor de mărăcini; dar sunt momente în care găseşte un pământ receptiv şi fertil, şi atunci se dezlănţuie miracole de iubire care pot schimba totul, aşa cum am experimentat cu siguranţă şi noi în viaţa noastră. De aceea Tatăl nu se opreşte niciodată din semănat, pentru că ştie că puterea iubirii sale este mai puternică decât slăbiciunea noastră (cf. 2Cor 12,9-10).
Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la "sămânţa" Cuvântului lui Dumnezeu, afirmă: "Cum poate fi raţional să semeni pe spini, pe pământ stâncos, pe drum? În cazul seminţelor şi al pământului, nu ar fi raţional, pe când în cazul sufletelor şi al învăţăturilor, acest lucru este foarte vrednic de laudă" (Omilii la Evanghelia după Matei, 44,3), deoarece în mâinile lui Dumnezeu este posibil ca "locul pietros să se transforme şi să devină pământ roditor, ca drumul să nu mai fie călcat în picioare şi expus tuturor trecătorilor, ci să fie pământ bogat, ca spinii să fie eliminaţi şi seminţele să se bucure de o situaţie de mare siguranţă" (ibidem).
Generozitatea lui Dumnezeu faţă de noi nu este naivă, ci înţeleaptă şi ştie să surprindă în noi posibilitatea unui bine de care uneori nici măcar nu ne dăm seama. De aceea, Domnul, care cunoaşte adâncul inimii noastre mai bine decât noi înşine, nu încetează niciodată să creadă în noi, în cine suntem şi în ceea ce putem deveni, zi de zi, dacă ne abandonăm lui cu credinţă.
Astfel, din gratuitatea şi din încrederea cu care se seamănă sămânţa şi din umilinţa şi din disponibilitatea cu care este primită, cresc şi se răspândesc roadele Duhului Sfânt, care sunt, aşa cum ne învaţă Sfântul Paul: "iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoinţa, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea" (Gal 5,22). Cât de mult are nevoie lumea noastră de aceste roade: să fie umplută şi transformată de ele!
Să ne angajăm, aşadar, mai ales în aceste zile de concediu, să ne facem timp pentru ascultarea, citirea şi meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, cultivând, alături de odihnă şi de divertisment sănătos, momente semnificative de tăcere şi rugăciune. Ne vom întoarce la activităţile noastre obişnuite, reînnoiţi în trup şi în spirit, gata să proclamăm Vestea Bună a Evangheliei şi din ce în ce mai capabili să cooperăm la creşterea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Să ne ajute în aceasta Maria, regina apostolilor şi steaua evanghelizării.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Îi salut pe locuitorii acestui frumos târg, Castel Gandolfo, în care petrec câteva zile de relaxare, şi vă primesc cu bucurie pe toţi, pelerini din toată lumea!
Din păcate, vânturile războiului bat din nou în Orientul Mijlociu, în Ucraina şi în numeroase alte părţi ale lumii, semănând violenţă, teroare şi moarte şi afectând, încă o dată, mulţi oameni nevinovaţi. Să nu lăsăm aceste vânturi să stingă flacăra speranţei şi a păcii, chiar şi atunci când pare fragilă şi şovăitoare.
Îmi reînnoiesc speranţa că va fi urmată cu perseverenţă calea dialogului, a întâlnirii şi a diplomaţiei, singura cale capabilă să ducă la o pace dreaptă şi durabilă, în care popoarele să poată trăi reconciliate, în siguranţă reciprocă şi cu respect pentru demnitatea fiecărei persoane.
Astăzi este "Duminica Mării". Gândurile mele se îndreaptă către toţi navigatorii, pescarii şi docherii din întreaga lume care, marcaţi de distanţa faţă de cei dragi şi uneori de teama conflictelor care fac ravagii pe mări, susţin comerţul şi viaţa multor popoare cu munca lor răbdătoare şi tăcută.
În final, mă alătur rugăciunii mele cu numeroşii credincioşi polonezi adunaţi pentru pelerinajul anual în faţa icoanei de la Jasna Góra, pentru ca, în calitate de "discipoli misionari", să fie martori bucuroşi ai Evangheliei. Duminică frumoasă tuturor!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
