|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă spun bun-venit şi îmi face plăcere să vă pot primi cu ocazia Congresului Internaţional despre venerabila María de Jesús de Ágreda, un eveniment care se ţine în cadrul catedrei Sfânta Beatriz de Silva, fondatoarea voastră [a Concepţionistelor franciscane] care este un pic uitată. Această catedră, instituită de Academia Pontificală Mariană Internaţională, este o iniţiativă frumoasă, nu numai prin ceea ce reprezintă pentru studiul misterului Neprihănitei Zămisliri, ci şi pentru că se naşte sub impulsul unui ordin contemplativ feminin. Aşadar, sunt bucuros să pot saluta maicile concepţioniste - în Argentina sunt! - care au venit aici pentru această ocazie.
Maica Ágreda a fost o femeie excepţională, pe care voi aţi voit s-o definiţi "îndrăgostită de Scriptură", "mistică mariană" şi "evanghelizatoare a Americii". Aceste titluri m-au făcut să reflectez asupra a trei lecţii pe care femeia contemplativă le poate da Bisericii. Prima lecţie se referă la tăcere, la atitudinea de ascultare, pentru a primi în inimă glasul Iubitului, cuvânt veşnic al Tatălui. Este o atitudine a tuturor, dar în special feminină: femeia ştie să asculte şi are o vocaţie specială la ascultare. Surprinde cum, chiar fără o formare specifică, unele surori călugăriţe au ajuns la o însemnată cunoaştere a Scripturii şi, la şcoala rugăciunii, au băut din ea ca dintr-un izvor viu. De aceea a le numi "îndrăgostite" de Scriptură este o expresie care merge dincolo de elogiul folosirii sale în scrierile lor, înseamnă a-l vedea pe Cristos însuşi care le vorbeşte şi ne vorbeşte prin cuvântul său, cerându-ne ca, după exemplul Mariei, să păstrăm totul în inima noastră (cf. Lc 2,51).
A doua lecţie este mistica, adică un raport cu Dumnezeu care se naşte din această atitudine de ascultare, din această lectură întrupată a Sfintei Scripturi. O experienţă, putem spune, extatică, dar înţelegând prin "extaz" ieşire din noi înşine, ieşirea din comodităţile noastre, din eu-l egoist care încearcă mereu să ne domine. Este vorba de a face spaţiu lui Dumnezeu, pentru ca, docili faţă de Duhul Sfânt, "supraintendentul Regelui", să-l putem primi în casa noastră. Acesta este exemplul Mariei, care l-a primit în Inima sa Neprihănită înainte de a-l primi în sânul său feciorelnic. În acest sens, contemplativii ne învaţă, printr-un drum de asceză, de abandonare şi de fidelitate, bucuria de a trăi numai pentru el. Şi uneori contemplaţia se face în tăcere, în faţa Domnului, în tăcere. Şi în această lume plină mereu de lucruri, de cuvinte, de ştiri, o întreagă industrie a comunicării exterioare, comunicarea interioară, în tăcere, este atât de necesară.
A treia lecţie este misiunea. Maica Ágreda şi călugăriţele concepţioniste, care au fost primele călugăriţe de claustrare care au ajuns în America - nu ştiu dacă au ajuns cu Cristofor Columb, dar puţin lipseşte -, ne dau dovadă despre aceste spirit misionar al vieţii contemplative, pe care după aceea îl va evidenţia Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Nu este o întâmplare că o altă mare mistică, Sfânta Roza din Lima, este prima sfântă din continent.
Este de înţeles că Maica Ágreda a simţit chemarea Domnului de a se ruga pentru acele suflete care încă nu-l cunoşteau, şi că acea rugăciune a fost rodnică în sufletul celor care, după cum spun misionarii, erau bine dispuşi să primească botezul. De obicei nu suntem conştienţi de forţa rugăciunii de mijlocire în viaţa noastră, aşa cum se spune că au fost indios de intervenţia Maicii Ágreda. Dar, aşa cum ne învaţă Maria la nunta din Cana, şi noi putem recunoaşte de unde vine vinul nou prin cei care ne susţin cu rugăciunea lor şi ne edifică prin exemplul lor. Nu uitaţi marele gest al Mariei, revelat nouă la nunta din Cana. Maria nu se indică niciodată pe ea însăşi, Maria îl indică pe Fiul: "Faceţi ceea ce vă va spune el!". Ea ne conduce la Isus, îl generează în noi. Şi această atitudine aşa de frumoasă trebuie s-o imităm noi, indicându-l la rândul nostru pe Domnul.
Şi acum să cerem binecuvântarea.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
