Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut din inimă pe voi toţi, care v-aţi reunit la Stuttgart cu ocazia celei de-a 102-a Katholikentag pentru a aduce cinste lui Dumnezeu şi a mărturisi împreună bucuria evangheliei.
"A împărtăşi viaţa". Este motoul acestor zile. Dumnezeu este Creatorul şi Artizanul întregii vieţi. A insuflat în om suflarea sa de viaţă. Adesea şi în multe moduri împărtăşeşte viaţa sa divină cu omul şi în Fiul Isus Cristos această "împărtăşire a vieţii" a lui Dumnezeu ajunge la apogeul său de nedepăşit: el împărtăşeşte viaţa noastră pământească pentru a ne permite să participăm la viaţa sa divină.
Pentru aceasta coboară în adâncul cel mai mare al umanităţii noastre. Iubirea sa deosebită este îndreptată spre săraci şi spre suferinzi, ba chiar cu ei se identifică (cf. Mt 25). Astfel, în aceste zile cu gândul nostru suntem aproape de persoanele din Ucraina şi ne rugăm pentru toţi oamenii, a căror viaţă este ameninţată şi condiţionată, pentru toţi cei care tânjesc la plinătatea de viaţă pe care numai Domnul o poate da. Să implorăm pacea sa!
Isus nu numai că împărtăşeşte ceva cu noi oamenii, ci ne dăruieşte tot: pe sine însuşi. El îşi dă propria viaţă pentru noi. "Iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit" (In 13,1). În mod asemănător ne este adresat mandatul său de a nu trăi numai pentru noi înşine, ci de a dedica viaţa noastră lui Dumnezeu şi aproapelui. Această dăruire a propriei vieţi poate asuma forme multiple. Mă gândesc de exemplu la mamele sau la taţii care se dedică total copiilor, la multele persoane care în slujirea eclezială sau în profesiunile sociale sau caritative pun propria viaţă pe ultimul loc pentru a-i sluji şi a-i asista pe ceilalţi. Şi în crizele actuale, mulţumind lui Dumnezeu, putem constata cât de mare este disponibilitatea atâtora de a face sacrificii şi pentru alţii. Nimeni nu se poate salva singur. Toţi suntem aşezaţi în aceeaşi barcă. Pentru aceasta este indispensabil ca să dezvoltăm conştiinţa că toţi suntem fii ai unicului Tată, fraţi şi surori; că locuim toţi în aceeaşi casă, care este încredinţată nouă tuturor împreună; că un lucru trăieşte din altul şi că nu putem să nu împărtăşim viaţa noastră. Numai împreună mergem înainte. Dacă fiecare dă ceea are de oferit, viaţa tuturor va deveni mai bogată şi frumoasă! Ceea ce Dumnezeu ne dăruieşte, ne dăruieşte şi pentru ca să împărtăşim mereu cu alţii şi să facem rodnic pentru alţii.
Sfântul Martin, patron al Diecezei de Rottenburg-Stuttgart, din acest punct de vedere este pentru noi un exemplu strălucitor. Împărţind mantia sa n-a dăruit cerşetorului căruia îi era frig numai căldura capabilă să salveze viaţa, ci şi recunoaşterea şi aprecierea umane. Toţi cei care poartă numele lui Isus Cristos sunt chemaţi să urmeze exemplul sfântului şi să-i facă părtaşi de mijloacele noastre şi de posibilităţile noastre pe cei care au nevoie de ajutor. Să fim vigilenţi în timp ce parcurgem viaţa şi vom vedea foarte repede unde este nevoie de noi.
În sfârşit aş vrea să amintesc un alt aspect al împărtăşirii cu alţii: de fapt, nu numai toţi - chiar şi cel mai sărac - au ceva ce pot dărui altora. Este adevărat şi contrariul, adică toţi - chiar şi cel mai bogat - duc lipsă de ceva, deci au nevoie de darurile celorlalte persoane. A accepta ceva de la alţii este mai dificil uneori decât a dărui ceva, pentru că asta implică admiterea propriei imperfecţiuni. Petru a trebuit să înveţe cu trudă să accepte slujirea Învăţătorului său în timpul spălării picioarelor. Să implorăm şi noi umilinţa de a reuşi să acceptăm ceva de la ceilalţi.
Sfânta Fecioară Maria este un exemplu al acestei atitudini umile faţă de Dumnezeu, care speră totul de la el şi care este premisa pentru ca el să ne poată oferi darurile sale. Ea imploră şi aşteaptă în mijlocul apostolilor pe Duhul Sfânt, şi imploră şi astăzi alături de noi şi cu noi acest dar între daruri.
În acest sens, în aceste zile vă includ în mod deosebit în rugăciunea mea. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi şi pentru mine! Din inimă urez vouă tuturor o frumoasă Katholikentag!
Din Vatican, 20 mai 2022
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
