Papa Francisc: Angelus (29 noiembrie 2020)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, prima duminică din Advent, începe un nou an liturgic. În el Biserica ritmează cursul timpului cu celebrarea principalelor evenimente ale vieţii lui Isus şi ale istoriei mântuirii. Făcând astfel, ca Mamă, luminează drumul existenţei noastre, ne susţine în ocupaţiile zilnice şi ne orientează spre întâlnirea finală cu Cristos. Liturgia de astăzi ne invită să trăim primul "timp forte" care este acesta al Adventului, primul din anul liturgic, Adventul, care ne pregăteşte pentru Crăciun, şi pentru această pregătire este un timp de aşteptare, este un timp de speranţă. Aşteptare şi speranţă.
Sfântul Paul (cf. 1Cor 1,3-9) indică obiectul aşteptării. Care este? "Revelarea Domnului" (v. 7). Apostolul îi invită pe creştinii din Corint, precum şi pe noi, să ne concentrăm atenţia asupra întâlnirii cu persoana lui Isus. Pentru un creştin cel mai important lucru este întâlnirea continuă cu Domnul, a fi cu Domnul. Şi astfel, obişnuiţi de a fi cu Domnul vieţii, ne pregătim pentru întâlnire, să fim cu Domnul în veşnicie. Şi această întâlnire definitivă va veni la sfârşitul lumii. Însă Domnul vine în fiecare zi, pentru ca noi, cu harul său, să putem face binele în viaţa noastră şi în viaţa celorlalţi. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu-care-vine - nu uitaţi asta: Dumnezeu este un Dumnezeu care vine, vine încontinuu -: El nu dezamăgeşte aşteptarea noastră! Domnul nu dezamăgeşte niciodată. Poate că ne va face să aşteptăm, ne va face să aşteptăm vreun moment în întuneric pentru a face să se maturizeze speranţa noastră, însă nu dezamăgeşte niciodată. Domnul vine mereu, mereu este alături de noi. Uneori nu se arată, însă vine mereu. A venit într-un moment istoric precis şi s-a făcut om pentru a lua asupra sa păcatele noastre - festivitatea Crăciunului comemorează această primă venire a lui Isus în momentul istoric -; va veni la sfârşitul timpurilor ca judecător universal; şi vine şi o a treia oară, într-o a treia modalitate: vine în fiecare zi să viziteze poporul său, să viziteze fiecare bărbat şi femeie care îl primeşte în Cuvânt, în Sacramente, în fraţi şi în surori. Isus, ne spune Biblia, este la uşă şi bate. În fiecare zi. Este la uşa inimii noastre. Bate. Tu ştii să-l asculţi pe Domnul care bate, care a venit astăzi pentru a te vizita, care bate la inima ta cu o nelinişte, nu o idee, cu o inspiraţie? A venit la Betleem, va veni la sfârşitul lumii, însă în fiecare zi vine la noi. Fiţi atenţi, priviţi ce anume auziţi în inimă când Domnul bate.
Ştim bine că viaţa este făcută din suişuri şi coborâşuri, din lumini şi umbre. Fiecare dintre noi experimentează momente de dezamăgire, de insucces şi de rătăcire. În afară de asta, situaţia pe care o trăim, marcată de pandemie, generează în mulţi îngrijorare, frică şi descurajare; se riscă să se cadă în pesimism, riscul să se cadă în acea închidere şi în apatie. Cum trebuie să reacţionăm în faţa acestor lucruri? Ne sugerează Psalmul de astăzi: "Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul; pentru că el este scutul şi apărătorul nostru, pentru că îl el se va bucura inima noastră" (Ps 32,20-21). Adică sufletul în aşteptare, o aşteptare încrezătoare a Domnului ne face să găsim întărire şi curaj în momentele întunecate ale existenţei. Şi din ce anume se naşte acest curaj şi această atitudine încrezătoare? De unde se naşte? Se naşte din speranţă. Şi speranţa nu dezamăgeşte, acea virtute care ne duce înainte privind spre întâlnirea cu Domnul.
Adventul este o chemare neîncetată la speranţă: ne aminteşte că Dumnezeu este prezent în istorie pentru a o conduce la scopul său ultim, pentru a o conduce la plinătatea sa, care este Domnul, Domnul Isus Cristos. Dumnezeu este prezent în istoria omenirii, este "Dumnezeu cu noi", Dumnezeu nu este departe, este mereu cu noi, până acolo încât de atâtea ori bate la uşile inimii noastre. Dumnezeu merge alături de noi pentru a ne susţine. Domnul nu ne abandonează; ne însoţeşte în evenimentele noastre existenţiale pentru a ne ajuta să descoperim sensul drumului, semnificaţia cotidianului, pentru a ne da curaj în încercări şi în durere. În mijlocul furtunilor vieţii, Dumnezeu ne întinde mâna mereu şi ne eliberează de ameninţări. Acest lucru este frumos! În cartea Deuteronomului există un text foarte frumos, pe care profetul îl spune poporului: "Gândiţi-vă, care popor are dumnezeii săi aşa de aproape aşa cum mă ai tu pe mine?". Nimeni, numai noi avem acest har de a-l avea pe Dumnezeu aproape de noi. Noi îl aşteptăm pe Dumnezeu, sperăm ca să se manifeste, dar şi El speră ca noi să ne manifestăm Lui!
Maria Preasfântă, femeie a aşteptării, să însoţească paşii noştri în acest nou an liturgic pe care-l începem şi să ne ajute să realizăm misiunea discipolilor lui Isus, indicată de apostolul Petru. Şi care este această misiune? Să dăm cont de speranţa care este în noi (cf. 1Pt 3,15).
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Doresc să exprim din nou apropierea mea de populaţiile din America Centrală lovite de uragane puternice, îndeosebi amintesc Insulele San Andrés, Providencia şi Santa Catalina, precum şi coasta pacifică din nordul Columbiei. Mă rog pentru toate ţările care suferă din cauza acestor calamităţi.
Adresez salutul meu cordial vouă, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări. Salut îndeosebi pe cei care - din păcate în număr destul de limitat - au venit cu ocazia creării noilor cardinali, petrecută ieri după-amiază. Să ne rugăm pentru cei treisprezece membri noi ai Colegiului cardinalilor.
Vă urez vouă tuturor o duminică frumoasă şi un drum bun de Advent. Să încercăm să scoatem binele şi dintr-o situaţie dificilă pe care pandemia ne-o impune: mai mare sobrietate, atenţie discretă şi respectuoasă faţă de vecinii care pot avea nevoie, unele momente de rugăciune făcute în familie cu simplitate. Aceste trei lucruri ne vor ajuta mult: sobrietate mai mare, atenţie discretă şi respectuoasă faţă de vecinii care pot avea nevoie şi după aceea, atât de important, unele momente de rugăciune făcute în familie cu simplitate. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
