Papa Francisc: Angelus (29 iunie 2022)
Iubiţi fraţi şi surori!
Evanghelia de la liturgia de astăzi, solemnitatea sfinţilor patroni ai Romei, prezintă cuvintele pe care Petru le adresează lui Isus: "Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu" (Mt 16,16). Este o mărturisire de credinţă pe care Petru o rosteşte nu pe baza înţelegerii sale umane, ci pentru că Dumnezeu i-a inspirat-o (cf. v. 17). Pentru pescarul Simon, numit Petru, a fost începutul unui drum: de fapt, va trebui să treacă mult timp înainte ca însemnătatea acelor cuvinte să intre adânc în viaţa sa, implicând-o în întregime. Există o "ucenicie" a credinţei, care i-a interesat şi pe apostolii Petru şi Paul, asemenea aceleia a fiecăruia dintre noi. Şi noi credem că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu cel viu, dar este nevoie de timp, răbdare şi multă umilinţă pentru ca modul nostru de a gândi şi de a acţiona să adere pe deplin la Evanghelie.
Apostolul Petru a trăit experienţa acestui lucru imediat. Chiar după ce a declarat lui Isus propria credinţă, când el vesteşte că va trebui să sufere şi să fie condamnat la moarte, refuză această perspectivă, pe care o consideră incompatibilă cu Mesia. Chiar simte că are datoria de a-l certa pe Învăţător, care la rândul său îl apostrofează: "Mergi în urma mea, Satană! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!" (v. 23).
Să ne gândim: nu ni se întâmplă şi nouă acelaşi lucru? Noi repetăm Crezul, îl spunem cu credinţă; dar în faţa încercărilor dure ale vieţii pare că totul se zdruncină. Suntem tentaţi să protestăm faţă de Domnul, spunându-i că nu este corect, că trebuie să existe alte căi, mai drepte, mai puţin obositoare. Trăim sfâşierea credinciosului, care crede în Isus, are încredere în el; dar în acelaşi timp simte că este greu să-l urmeze şi este tentat să caute căi diferite de cele ale Învăţătorului. Sfântul Petru a trăit această dramă interioară şi a avut nevoie de timp şi de maturizare. La început se îngrozea la gândul crucii; dar la sfârşitul vieţii l-a mărturisit pe Domnul cu curaj, până acolo încât să fie răstignit - conform tradiţiei - cu capul în jos, pentru a nu fi egal cu Învăţătorul.
Şi apostolul Paul are propriul parcurs, şi el a trecut printr-o lentă maturizare a credinţei, experimentând momente de incertitudine şi de îndoială. Apariţia Celui Înviat pe drumul Damascului, care din persecutor l-a făcut creştin, trebuie văzută ca începutul unui parcurs în timpul căruia apostolul s-a confruntat cu crizele, eşecurile şi chinurile continue a ceea ce numeşte "ghimpe în trup" (cf. 2Cor 12,7). Drumul de credinţă nu este niciodată o plimbare, pentru nimeni, nici pentru Petru, nici pentru Paul, pentru niciun creştin. Drumul de credinţă nu este o plimbare, ci este angajant, uneori greu: şi Paul, devenit creştin, a trebuit să înveţe să fie creştin până la capăt în manieră treptată, mai ales prin momentele de încercare.
În lumina acestei experienţe a sfinţilor apostoli Petru şi Paul, fiecare dintre noi se poate întreba: când mărturisesc credinţa mea în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, fac asta cu conştiinţa că trebuie să învăţ mereu, sau presupun că "deja am înţeles tot"? De asemenea: în dificultăţi şi în încercări mă descurajez, mă plâng, sau învăţ să fac din ele ocazie pentru a creşte în încredere faţă de Domnul? De fapt, el - scrie Paul lui Timotei - ne eliberează de orice rău şi ne duce nevătămaţi în ceruri (cf. 2Tim 4,18). Fecioara Maria, Regina apostolilor, să ne înveţe să-i imităm înaintând zi de zi pe calea credinţei.
________________
După Angelus
În fiecare zi port în inimă iubita şi martirizata Ucraină, care continuă să fie biciuită de atacuri barbare, ca acela care a lovit centrul comercial din Kremenciug. Mă rog pentru ca acest război nesăbuit să se termine repede şi reînnoiesc invitaţia de a persevera, fără încetare, în rugăciunea pentru pace: Domnul să deschidă acele căi de dialog pe care oamenii nu vor sau nu reuşesc să le găsească! Şi să nu neglijăm să ajutăm populaţia ucraineană, atât de suferindă.
În aceste zile, la Roma, au izbucnit mai multe incendii, favorizate de temperaturile foarte ridicate, în timp ce în atâtea locuri seceta reprezintă de acum o problemă gravă, care provoacă daune serioase activităţilor de producţie şi ambientului. Doresc să se pună în practică măsurile necesare pentru a face faţă acestor urgenţe şi pentru a preveni urgenţe viitoare. Toate acestea trebuie să ne facă să reflectăm asupra ocrotirii creaţiei, care este responsabilitate a noastră, a fiecăruia dintre noi. Nu este o modă, este o responsabilitate: viitorul pământului este în mâinile noastre şi cu deciziile noastre!
Astăzi este distribuit aici în piaţă primul număr al "L'Osservatore di strada", noul ziar lunar al "L'Osservatore Romano". În acest ziar cei din urmă devin protagonişti: de fapt, persoane sărace şi marginalizate participă la munca de redactare, scriind, lăsându-se intervievaţi, ilustrând paginile din acest ziar lunar, care este oferit gratuit. Dacă vrea cineva să dea ceva, poate da voluntar, dar luaţi-l liber pentru că este o frumoasă lucrare care vine de la bază, de la săraci, ca exprimare a celor care sunt marginalizaţi.
În această sărbătoare a sfinţilor apostoli Petru şi Paul, patroni principali ai Romei, exprim urările mele romanilor şi celor care locuiesc în acest oraş, dorind ca toţi să poată găsi în el o primire îngrijită şi demnă de frumuseţea sa. Roma este oraş frumos!
Reînnoiesc recunoştinţa mea delegaţiei Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, trimisă de Sanctitatea Sa Bartolomeu, frate iubit, şi îi trimit lui un salut cordial şi fratern.
Salut cu afect pelerinii veniţi pentru a-i sărbători pe arhiepiscopii mitropoliţi, pentru care în această dimineaţă am binecuvântat pallium.
Vă salut pe voi toţi, dragi pelerini, îndeosebi pe cei care provin din Statele Unite ale Americii şi din Republica Cehă, din Berlin şi din Londra. Salut tinerii de la Mir din Barbara, lângă Ancona, şi pe cei din Grest di Zagarolo; precum şi participanţii la pelerinajul pornit din Aquileia şi promovat de Associazione Europea Romea Strata şi salut tinerii Neprihănitei.
Urez tuturor o sărbătoare frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
