|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi ni-l prezintă pe Isus în timp ce eliberează o persoană posedată de un "duh necurat" (cf. Mc 1,21-28), care o scutura şi continua s-o facă să strige (cf. v. 23.26). Aşa face diavolul: vrea să posede pentru "a ne înlănţui sufletul". Să ne înlănţuie sufletul: asta vrea diavolul. Şi noi trebuie să fim atenţi la "lanţurile" care ne sufocă libertatea. Pentru că diavolul îţi ia libertatea, mereu. Aşadar, să încercăm să dăm nişte nume la câteva dintre aceste lanţuri care ne pot strânge inima.
Mă gândesc la dependenţe, care ne fac sclavi, mereu nesatisfăcuţi, şi devorează energii, bunuri şi afecte; mă gândesc la modele dominante, care determină la perfecţionisme imposibile, la consumism şi la hedonism, care transformă persoanele în marfă şi strigă relaţiile lor. Şi alte lanţuri: există ispitele şi condiţionările care ameninţă autostima, seninătatea şi capacitatea de a alege şi de a iubi viaţa; un alt lanţ: frica, făcând să se privească la viitor cu pesimism, şi insatisfacţia, care aruncă mereu vina pe ceilalţi; şi apoi este lanţul foarte urât: idolatria puterii, care generează conflicte şi recurge la arme care ucid sau se foloseşte de nedreptatea economică şi de manipularea gândirii. Atâtea lanţuri există în viaţa noastră.
Şi Isus a venit ca să ne elibereze de toate aceste lanţuri. Şi astăzi, la provocarea diavolului care îi strigă: "Ce vrei [...]? Ai venit să ne distrugi?" (v. 24), răspunde: "Taci şi ieşi din el" (v. 25). Isus are puterea de a-l alunga pe diavol. Isus eliberează de puterea răului şi să fim atenţi: îl alungă pe diavol, dar nu dialoghează cu el! Isus n-a dialogat niciodată cu diavolul; şi atunci când a fost ispitit în pustiu, răspunsurile sale era cuvinte din Biblie, niciodată un dialog. Fraţilor şi surorilor, cu diavolul nu se dialoghează! Fiţi atenţi: cu diavolul nu se dialoghează, pentru că dacă tu începi să dialoghezi cu el, învinge el, mereu. Fiţi atenţi!
Aşadar, ce să facem când ne simţim ispitiţi şi oprimaţi? Să negociem cu diavolul? Nu, nu se negociază cu el. Trebuie să-l invocăm pe Isus: să-l invocăm acolo unde simţim că lanţurile răului şi ale fricii strâng mai puternic. Domnul, cu forţa Duhului său, doreşte să repete şi astăzi Celui Rău: "Pleacă, lasă în pace inima aceea, nu dezbina lumea, familiile, comunităţile; lasă-le să trăiască senine, ca să înflorească acolo roadele Duhului meu, nu ale tale - aşa spune Isus -, pentru ca între ei să domnească iubirea, bucuria, blândeţea şi în locul violenţelor şi al strigătelor să fie libertatea şi pacea".
Aşadar, să ne întrebăm: Eu vreau cu adevărat libertatea de acele lanţuri care îmi strâng inima? Şi după aceea, ştiu să spun "nu" ispitelor răului, înainte ca să se strecoare în suflet? În sfârşit, îl invoc pe Isus, îi permit să acţioneze în mine, pentru a mă vindeca înăuntru?
Sfânta Fecioară să ne păzească de rău.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Sunt trei ani de când plânsul durerii şi zgomotul armelor au luat locul zâmbetului care caracterizează populaţia din Myanmar. De aceea, mă unesc cu glasul unor episcopi birmani, "pentru ca armele distrugerii să se transforme în instrumente pentru a creşte în umanitate şi dreptate". Pacea este un drum şi invit toate părţile implicate să facă paşi de dialog şi să se îmbrace în înţelegere, pentru ca ţara Myanmar să ajungă la ţinta reconcilierii fraterne. Să fie permis tranzitul de ajutoare umanitare pentru a garanta necesarul pentru fiecare persoană.
Şi acelaşi lucru să se întâmple în Orientul Mijlociu, Palestina şi Israel şi oriunde se luptă: să se respecte populaţiile! Mă gândesc mereu în mod îndurerat la toate victimele, în special civile, cauzate de războiul din Ucraina. Vă rog, să se asculte strigătul lor de pace: strigătul oamenilor, care sunt obosiţi de violenţă şi vor să se oprească războiul, care este un dezastru pentru popoare şi dezastru pentru omenire!
Am aflat cu alinare despre eliberarea călugăriţelor şi a celorlalte persoane răpite cu ele în Haiti săptămâna trecută. Cer să fie puşi în libertate cei care încă sunt sechestraţi şi să se termine orice formă de violenţă; toţi să ofere propria contribuţie pentru dezvoltarea paşnică a ţării, pentru care este nevoie de un sprijin reînnoit al comunităţii internaţionale.
Exprim apropierea mea de comunitatea Bisericii "Santa Maria Draperis" din Istanbul, care în timpul Liturghiei a suferit un atac înarmat care a provocat un mort şi mai mulţi răniţi.
Astăzi se celebrează Ziua Mondială a Bolnavilor de Lepră. Încurajez pe cei care sunt angajaţi în ajutorarea şi în reinserarea socială a persoanelor afectate de această boală care, deşi este în regres, încă mai este printre cele mai temute şi afectează pe cei mai săraci şi marginalizaţi.
Vă salut pe voi toţi care aţi venit din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi pe elevii Institutului "Puente Ajuda", din Olivenza (Spania), şi pe cei din Institutul "Sir Michelangelo Refalo" din Gozo.
Acum mă adresez vouă, tineri şi tinere din Acţiunea Catolică, din parohiile şi din şcolile catolice din Roma. Aţi venit la sfârşitul "Caravanei Păcii", în timpul căreia aţi reflectat asupra chemării de a fi păzitori ai creaţiei, dar al lui Dumnezeu. Mulţumesc pentru prezenţa voastră! Şi mulţumesc pentru angajarea voastră de a construi o societate mai bună. Acum să ascultăm mesajul pe care aceşti prieteni ai voştri, aici lângă mine, ni-l vor citit.
[citirea mesajului]
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Aţi văzut că tinerii, copiii din Acţiunea Catolică sunt buni! Curaj! Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
