|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Evanghelia de astăzi ne oferă o istorie care se referă la sensul vieţii fiecăruia. Este parabola celor zece fecioare, chemate să iasă în întâmpinarea mirelui (cf. Mt 25,1-13). A trăi înseamnă asta: o mare pregătire pentru ziua în care vom fi chemaţi să ieşim în întâmpinarea lui Isus! Însă, în parabolă, dintre cele zece fecioare, cinci sunt înţelepte şi cinci sunt nesăbuite. Să vedem în ce constă înţelepciunea şi nesăbuinţa. Înţelepciunea vieţii şi nesăbuinţa vieţii.
Toate acele tinere sunt prezente pentru a-l primi pe mire, adică vor să-l întâlnească, aşa cum şi noi dorim o realizare fericită a vieţii: diferenţa între înţelepciune şi nesăbuinţă nu se află, aşadar, în buna voinţă. Nici nu se află în punctualitatea cu care se ajunge la întâlnire: toate erau acolo. Diferenţa între cele înţelepte şi cele nesăbuite este alta: pregătirea. Spune textul: cele înţelepte: "împreună cu candelele, au luat untdelemn" (v. 4); în schimb, cele nesăbuite nu au luat. Iată diferenţa: untdelemnul. Şi care este una din caracteristicile untdelemnului? Că nu se vede: este în candele, nu este vizibil, dar fără el candelele nu dau lumină.
Privim la noi şi vedem că viaţa noastră este în acelaşi pericol: de atâtea ori suntem atenţi la aparenţe, important este a avea grijă bine de propria imagine, a face figură frumoasă în faţa celorlalţi. Dar Isus spune că înţelepciunea vieţii se află în altă parte: în a avea grijă de ceea ce nu se vede, dar este mai important, a avea grijă de inimă. Păzirea vieţii interioare. Înseamnă a şti să ne oprim pentru a asculta propria inimă, pentru a veghea asupra propriilor gânduri şi sentimente. De câte ori noi nu ştim ce s-a întâmplat în inima noastră în ziua aceea. Ce se întâmplă în fiecare dintre noi? Înţelepciunea înseamnă a face spaţiu tăcerii, pentru a fi capabili să ne ascultăm pe noi şi pe ceilalţi. Înseamnă a şti să renunţăm la un pic de timp petrecut în faţa ecranului telefonului pentru a privi lumina din ochii celorlalţi, din propria inimă, din privirea lui Dumnezeu asupra noastră. Înseamnă a nu ne lăsa prinşi în activism, ci a dedica timp Domnului, ascultării Cuvântului său.
Şi evanghelia ne dă sfatul corect pentru a nu neglija untdelemnul vieţii interioare, "untdelemnul sufletului": ne spune că este important să-l pregătim. În relatare vedem, de fapt, că fecioarele au deja candelele, dar trebuie să pregătească untdelemnul: trebuie să meargă la cei care vând, să-l cumpere, să-l pună în candele... (cf. v. 7.9). Aşa este pentru noi: viaţa interioară nu se improvizează, nu este chestiune de o clipă, de când şi când, de o dată pentru totdeauna; trebuie pregătită dedicând un pic de timp în fiecare zi, cu statornicie, aşa cum se face pentru orice lucru important.
Aşadar, ne putem întreba: eu ce anume pregătesc în acest moment al vieţii? În mine, ce anume pregătesc? Probabil încerc să pun deoparte vreo economie, mă gândesc la o casă sau la o maşină nouă, la proiecte concrete... Sunt lucruri bune, nu sunt lucruri urâte. Dar mă gândesc să dedic timp şi îngrijirii inimii, rugăciunii, slujirii celorlalţi, Domnului care este ţinta vieţii? Aşadar, cum este untdelemnul sufletului meu? Fiecare dintre noi să se întrebe asta: cum este untdelemnul sufletului meu? Îl alimentez, îl păstrez bine?
Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să păzim untdelemnul vieţii interioare.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
De mai multe luni Sudanul este pradă a unui război civil care nu dă semne că se stinge şi care provoacă numeroase victime, milioane de evacuaţi interni şi refugiaţi în ţările limitrofe şi o situaţie umanitară foarte gravă. Sunt aproape de suferinţele acelor populaţii îndrăgite din Sudan, şi adresez un apel insistent responsabililor locali, pentru ca să favorizeze accesul ajutoarelor umanitare şi, cu contribuţia comunităţii internaţionale, să lucreze pentru căutarea de soluţii paşnice. Să nu uităm de aceşti fraţi ai noştri care sunt în încercare!
Şi gândul se îndreaptă în fiecare zi spre situaţia foarte gravă din Israel şi din Palestina. Sunt aproape de toţi cei care suferă, palestinieni şi israelieni. Îi îmbrăţişez în acest moment întunecat. Şi mă rog mult pentru ei. Armele să se oprească, nu vor aduce niciodată pacea, iar conflictul să nu se lărgească! Ajunge! Ajunge, fraţilor, ajunge! La Gaza, să fie ajutaţi imediat răniţii, să fie protejaţi civilii, să fie lăsate să ajungă mult mai multe ajutoare umanitare acelei populaţii epuizate. Să fie eliberaţi ostaticii, între care sunt atâţia bătrâni şi copii. Fiecare fiinţă umană, fie că este creştin, evreu, musulman, din orice popor şi religie, fiecare fiinţă umană este sacră, este preţioasă în ochii lui Dumnezeu şi are dreptul de a trăi în pace. Să nu pierdem speranţa: să ne rugăm şi să lucrăm fără încetare pentru ca simţul de umanitate să prevaleze asupra împietririi inimilor.
În urmă cu doi ani era demarată Platforma de Acţiune Laudato Si'. Mulţumesc celor care au aderat la această iniţiativă şi încurajez să continue drumul de convertire ecologică. În această privinţă, să ne rugăm pentru Conferinţa de la Dubai despre schimbările climatice, COP28, de acum apropiată.
Astăzi Biserica italiană celebrează Ziua Mulţumirii, despre tema "Stilul cooperativ pentru dezvoltarea agriculturii".
Vă salut cu afect pe voi toţi, pelerini din Italia şi din alte părţi ale lumii, îndeosebi preoţii din Arhidieceza de Szczecin-Kamień (Polonia) şi grupurile parohiale din Augsburg, Zara, Poreč, Pola, Porto şi Paris. Salut membrii din Comunitatea "Sfântul Egidiu" care provin din unele ţări din Asia şi îi încurajez în angajarea lor de evanghelizare şi promovare. Înainte, curaj! Şi voi ajutaţi şi pentru a face pacea.
Salut credincioşii din Volargne, Ozieri şi Cremona. Primesc cu afect pelerinajul credincioşilor ucraineni şi al călugărilor bazilitani - văd steagurile ucrainene acolo -, veniţi din diferite ţări pentru a celebra al patrulea centenar al martiriului Sfântului Iosafat. Mă rog cu voi pentru pacea în ţara voastră martirizată. Fraţilor şi surorilor, să nu uităm martirizata Ucraina, să n-o uităm!
Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
