Coroana mea este acest fiu al meu!

Cripta Sanctuarului "Fericitul Ieremia" din Oneşti găzduieşte de puţin timp două picturi însemnate, opera pictorilor italieni Valeria D'Ascenzi şi Ivo Batocco, ce ilustrează un moment memorabil din viaţa fratelui Ieremia: viziunea Sfintei Fecioare Maria. Conform mărturiilor din procesul de canonizare1, după o noapte petrecută în rugăciune, cel mai probabil în ajunul solemnităţii Adormirii Macii Domnului din anul 1608, aprins de dorinţa de a putea contempla frumuseţea Fecioarei Maria în slava cerească, imploră stăruitor acest dar la Dumnezeu şi la Maica Sa Preasfântă. Şi minunea nu s-a lăsat mult aşteptată: la ivirea zorilor, i-a apărut Sfânta Fecioară Maria învăluită într-o lumină strălucitoare, ţinând în braţele sale pe Fiul său. Veşmintele lor erau mai albe decât zăpada şi acoperite de stele. În faţa acestei măreţii cereşti, Ieremia căzu cu faţa la pământ plin de uimire. Regina Cerului i s-a adresat spunându-i: "Priveşte!" "Nu pot, a răspuns Ieremia, simt cum îmi dau sufletul, simt că leşin". "Ridică-te, i-a spus Fecioara, îţi dau puterea să mă poţi privi". Şi ridicându-şi privirea, Ieremia a văzut cum fiecare stea care împodobea veşmintele lor, deşi strălucea mai tare decât soarele, putea fi admirată fără a dăuna ochilor. Adresându-i-se din nou Fecioarei Maria, fratele Ieremia a întrebat-o: "Tu eşti regină şi nu porţi o coroană?" Iar Fecioara i-a răspuns: "Coroana mea este acest Fiu al meu". Ieremia a fost cuprins de o alinare şi o bucurie de nedescris şi simţi atâta desfătare, încât nu ştia dacă sufletul său mai era sau nu în trup. Viziunea nu a durat mult timp, căci dacă ar fi ţinut mai mult, cum însuşi Ieremia avea să relateze confraţilor săi, ar fi murit, neputând suporta atâta slavă şi măreţie.

Fig. 1
Primul tablou, aşezat în partea stângă a prezbiteriului (fig. 1), surprinde momentul în care Ieremia, extaziat, contemplă slava cerească a Fecioarei Maria, căreia i se adresează plin de uimire. Pictura, de dimensiunile 230 x 200 cm, realizată de artista Valeria D'Ascenzi, plasează acest eveniment în biserica mănăstirii Sf. Efrem cel Nou din Napoli, acolo unde fratele Ieremia a trăit mai bine de 40 de ani, îngrijind fraţii bolnavi. Coloanele bisericii şi arcada care formează o aureolă deasupra capului lui Ieremia amintesc de arhitectura săracă şi umilă a fraţilor capucini, conformă primelor constituţii ale Ordinului2, şi de contextul în care fratele român a răspuns chemării divine, păşind pe calea sfinţeniei în slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. În primul plan este reprezentat Ieremia, ale cărui trăsături sunt mai puţin cunoscute.
Fig. 2
Într-adevăr, chipul său nu se inspiră de la tabloul pictorului italian Alfovino Missori (1901-1993), realizat în anul 1977 (Fig. 2) şi păstrat în biserica capucinilor din Napoli (Piedigrotta), tablou care a determinat în mod decisiv iconografia despre fericitul Ieremia în ultimele decenii.
Fig. 3
Un punct de referinţă în realizarea acestui portret l-au constituit însă două picturi datate din secolul al XVII-lea, despre care nu se cunosc autorii. Una dintre aceste picturi se află astăzi în Muzeul Franciscan din cadrul Institutului Istoric Capucin din Roma3, şi a fost restaurată recent (2022) de artista Barbara Gallas (Fig. 3).
Fig. 4
Cealaltă pictură se găseşte în Colegiul Pontifical grec Sf. Atanasie din Roma (Fig. 4) şi a fost restaurată în anul 1972. Înfăţişat la o vârstă adultă (avea circa 52 de ani când a avut această viziune), cu ochii larg deschişi către Fecioara Maria şi braţele încrucişate, pare complet răpit de această manifestare cerească.

În partea stângă este reprezentată Sfânta Fecioară Maria, luând în consideraţie trăsăturile menţionate în procesul de canonizare: cu veşmintele albe, acoperite de stele strălucitoare, ţinând în braţe în partea dreaptă pe pruncul Isus îmbrăcat în acelaşi fel, cu părul desfăcut şi fără a purta o coroană. Sunt trăsături care evocă unele titluri cu care Ieremia i se adresa în rugăciune: Maica lui Dumnezeu, Fericita Fecioară Maria, Regina Cerului, Înstelata mea (mia Stellata). Veşmântul mai alb decât zăpada simbolizează fecioria ei. Este culoarea aleasă de pictori pentru a reprezenta şi Neprihănita sa Zămislire. Pruncul din braţele sale întruchipează maternitatea sa divină. Veşmintele împodobite de stele, asemănătoare cu cele ale Fiului său, exprimă slava cerească de care se bucură Maria, cea plină de har. Privirea caldă plină de gingăşie aminteşte de apelativul Măicuţa noastră, cu care Ieremia îi îndemna pe toţi să i se adreseze, iar mâinile care îl strâng cu delicateţe maternă pe Fiul ei în braţe indică adevărata sa coroană care o încununează ca regină. Trăsăturile acestei apariţii, precum şi titlul de regină pe care Ieremia i-l adresează, arată faptul că Maria se face cunoscută mai întâi de toate ca Maică a lui Dumnezeu şi ca Regină a Cerului. Particularitatea acestei viziuni este semnul coroanei (Coroana mea este acest Fiu al meu, după cum însăşi Fecioara Maria îi dezvăluie lui Ieremia), imagine care exprimă centralitatea lui Cristos în devoţiunea mariană: adevărata evlavie către Maica Domnului duce mereu la Cristos.

Fig. 5
Cea de-a doua pictură, de dimensiunile 140 x 200 cm şi situată pe peretele din partea dreaptă a criptei sanctuarului (Fig. 5), este opera a doi pictori. Imaginea Sfintei Fecioare Maria a fost realizată de Valeria D'Ascenzi, iar cea a fericitului Ieremia de Ivo Batocco. Ca în primul tablou, trăsăturile Mariei respectă indicaţiile mărturiilor din procesul de canonizare: sub chipul unei tinere fecioare cu părul despletit, îmbrăcată într-un veşmânt alb, ornat de stele, îl strânge la piept în partea dreaptă pe pruncul Isus, adevărata sa coroană, cu privirea duioasă îndreptată spre Ieremia. Fericitul capucin român, care seamănă cu cel din binecunoscuta pictură a lui Alfovino Missori, priveşte către pelerinul venit să-l întâlnească. Cu barba căruntă marcată de trecerea anilor, se adresează astăzi fiecăruia dintre noi, relatând despre acea experienţă unică. Cu ochii aproape în lacrimi, care trădează o bucurie şi o pace sufletescă nemărginită, pare să aibă mereu înaintea ochilor imaginea acelei viziuni, cum avea să-i împărtăşească într-o zi fratelui Bernardo de Napoli4. Braţele deschise vor să comunice că ceea ce el a văzut nu poate fi descris în cuvinte. Întrebat de acelaşi frate Bernardo despre durata acelei viziuni, îi răspunse că a durat puţin timp şi adăugă că era atât de frumoasă încât nu se poate exprima în cuvinte şi începu să plângă. Dar ceea ce nu reuşea să transmită prin cuvinte reuşea să comunice prin faptele sale, căci aşa cum nota primul său biograf, după ce Ieremia a avut acea viziune, plin de iubire către Fecioara Maria era tot mai aprins de iubire faţă de cei săraci şi bolnavi; nu se mulţumea doar cu posturi şi cântece în cinstea Maicii Domnului, dar se străduia din răsputeri să imite virtuţile sale5.

Pe când Ieremia era încă în viaţă, s-au răspândit numeroase picturi în regatul de Napoli care o înfăţişau pe Sfânta Fecioară cu pruncul în braţe, în amintirea acestei apariţii, cunoscută de toţi ca Măicuţa fratelui Ieremia. Era un mijloc eficace pentru a răspândi evlavia către Maica Domnului în casele celor săraci, precum şi ale celor bogaţi, printre oamenii simpli, cât şi printre învăţaţi. Dacă încă de la primele încercări ale artiştilor de a picta acea apariţie Ieremia îşi arăta mereu nemulţumirea, insistând să o picteze tot mai frumoasă, acelaşi lucru se poate spune şi despre aceste picturi şi oricare altă încercare de a reproduce, în cuvinte sau imagini, frumuseţea de care Fecioara Maria se bucură în slava cerească. Acest lucru nu ne împiedică totuşi de a ne lăsa atraşi, prin aceste opere de artă, de frumuseţea unei vieţi dăruite în totalitate lui Dumnezeu, sub privirea maternă a Preacuratei Fecioare Maria. Recitând de nenumărate ori rugăciunea Bucură-te Regină, care o aclamă pe Maria Maica milei, viaţa, mângâierea şi nădejdea noastră, Fericitul Ieremia ne invită şi pe noi astăzi să alergăm cu încredere la Maica lui Dumnezeu, cea care este toată milostivă6, care a cunoscut într-un mod unic profunzimea misterului milostivirii divine în Dumnezeu făcut om, atunci când lângă crucea Fiului său a fost martoră la sacrificiul său suprem, pentru iertarea păcatelor.

Note
1 O copie a Actelor Procesului de canonizare al fericitului Ieremia Valahul se regăseşte într-un manuscris ce provine din Arhiva Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor şi păstrat în prezent în Arhiva Apostolică a Vaticanului, însemnat Arch. Congr. SS. Rituum. Processus 2020. Manuscrisul conţine Procesul Informativ instituit în anul 1625; Procesul Apostolic super fama instituit în 1628 şi Procesul Apostolic super virtutibus instituit în 1673. În aceste procese au fost interogaţi 185 de martori (printre care preoţi şi persoane consacrate dar şi mulţi laici proveniţi din medii sociale diferite), asupra vieţii şi vituţilor fratelui Ieremia.
2 Cf. Costituzioni di Roma - S. Eufemia del 1536 nr. 74, în I frati cappuccini. Documenti e testimonianze del primo secolo, I, a cura di C. Cargnoni, Perugia, 1988, p. 349.
3 Museo Francescano di Roma, Inv: 0460b02.
4 Cf. Bernardo de Napoli: Archivio Apostolico Vaticano, Congr. Riti, Processus 2020, f. 333v.
5 Cf. Vita di Fra Gieremia Vallacco. Dell'Ordine de' Frati Minori detti Capuccini. Scritta da Fra Francesco Severino Napolitano, del medesimo Ordine. In Napoli, nella Stamparia di Giacinto Passaro, 1670, p. 170.
6 Cf. Tommaso da Santo Donato: Archivio Apostolico Vaticano, Congr. Riti, Processus 2020, f. 311v.

Imagini
Fig. 1: Valeria D'Ascenzi, Viziunea Sfintei Fecioare Maria (2023), Sanctuarul Fericitul Ieremia Valahul - Oneşti (230 x 200 cm).
Fig. 2: Alfovino Missori, Fericitul Ieremia Valahul, biserica capucinilor din Napoli (Piedigrotta).
Fig. 3: Anonim italian, Fericitul Ieremia Valahul (sec. XVII), Muzeul Franciscan, Roma (97 x 73 cm).
Fig. 4: Anonim italian, Fericitul Ieremia Valahul (sec. XVII), Pontificio Collegio Greco, Roma (134 x 98 cm).
Fig. 5: Ivo Batocco e Valeria D'Ascenzi, Fericitul Ieremia - Viziunea Sfintei Fecioarei Maria (2023), Sanctuarul Fericitul Ieremia Valahul - Oneşti (140 x 200 cm)

Fr. Leonard Ghiurca OFMCap.