La sanctuarul "Fericitul Ieremia" din Oneşti, sâmbătă, 24 martie 2012, a avut loc al treilea moment de reflexie şi rugăciune cu ocazia catehezelor pentru tineri şi adulţi, care se desfăşoară în Postul Mare. Momentul s-a desfăşurat astfel: în prima jumătate de oră s-a prezentat tema, iar în a doua jumătate de oră a urmat un moment de adoraţie euharistică. Redăm mai jos conţinutul catehezei.
În fiecare duminică sau zi a săptămânii, unii dintre noi participăm la sfânta Liturghie şi astfel celebrăm Euharistia. să vedem împreună ce este Euharistia, cine a instituit-o, când a fost instituită şi de ce o celebrăm în fiecare zi!
Catehismul Bisericii Catolice ne spune următoarele cu privire la Euharistie:
"Euharistia este izvor şi culme a întregii vieţi creştine! Toate sacramentele precum şi toate slujirile şi operele de apostolat sunt strâns legate de Euharistie şi rânduite în vederea ei. Căci în Sf. Euharistie este cuprins tot binele spiritual al Bisericii, Cristos însuşi (CBC 1324). În Euharistie se află totodată culmea acţiunii prin care, în Cristos, Dumnezeu sfinţeşte lumea (CBC 1325). Prin celebrarea euharistică noi ne unim deja cu liturgia din cer şi anticipăm viaţa veşnică, atunci când Dumnezeu va fi totul în toţi (CBC 1326)".
Pe scurt, Euharistia rezumă totalitatea credinţei noastre: Modul nostru de a gândi concordă cu Euharistia, iar Euharistia, la rându-i, confirmă modul nostru de a gândi (CBC 1327).
Este cuprinsă o adevărată teologie în aceste rânduri din Catehism pe care le-am ascultat cu privire la Euharistie, şi poate nu toţi am reuşit să înţelegem. Însă, toţi am observat că atunci când Catehismul vorbeşte despre Euharistie totul este la superlativ, ne vorbeşte ca despre lucrul cel mai important, esenţial; aceasta datorită faptului că Euharistia este centrul întregii vieţi creştine. Toate celelalte sacramente şi tot ceea ce se săvârşeşte în Biserică - de exemplu, rugăciuni, devoţiuni - toate sunt strâns legate de Euharistie şi se rotesc, dacă putem să spunem astfel, în jurul Euharistiei. Cred că nu este exagerat a afirma că Euharistia este bogăţia cea mai mare a Bisericii. De fapt, Euharistia este cea care dă viaţă Bisericii! Fără Euharistie nu poate exista Biserica. Biserica creează Euharistia şi Euharistia creează Biserica. Nici fără preoţi Euharistia nu poate exista. Preotul este acela care, în numele Bisericii şi cu puterea acordată de Biserică, transformă pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui Cristos.
Să ne întoarcem puţin la timpul lui Isus şi să vedem originile Euharistiei:
"A sosit, deci, ziua Azimelor în care trebuia jertfit Paştele. I-a trimis pe Petru şi pe Ioan, spunându-le: «Mergeţi şi pregătiţi Paştele ca să mâncăm». Ei i-au zis: «Unde vrei să pregătim?» El le-a răspuns: «Iată, când veţi intra în cetate, veţi întâlni un om ducând un urcior cu apă. Mergeţi după el în casa în care va intra şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice: Unde este camera în care să mănânc Paştele cu discipolii mei? Iar el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, aranjată; acolo să pregătiţi». Mergând deci, au găsit aşa cum le-a spus şi au pregătit Paştele.
Când a venit ceasul, s-a aşezat la masă împreună cu apostolii. Şi le-a spus: «Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea mea. Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăţia lui Dumnezeu». Şi, luând potirul, a mulţumit şi a spus: «Luaţi acesta şi împărţiţi între voi! Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu». Şi, luând pâinea, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o, spunând: «Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea». La fel a făcut cu potirul, după cină, zicând: «Acest potir este noua alianţă în sângele meu, vărsat pentru voi»" (Lc 22,7-20).
Aşadar, cel care a instituit Euharistia este Cristos, nu Biserica, aşa cum afirmă unii, spunând că Euharistia este o invenţie a Bisericii. Poate aţi observat câte indicii le-a dat Isus apostolilor pentru a celebra Euharistia! I-a pus pe Petru şi Ioan să pregătească cina pascală în cadrul căreia Isus a instituit Euharistia. Isus se foloseşte de tradiţionala cină pascală a evreilor pentru a institui Euharistia.
Isus trece de la Legământul cel vechi (simbolizat de cina pascală ebraică), la Legământul cel nou. Euharistia este o anticipare a ceea ce se va întâmpla pe cruce, dăruirea totală de sine pentru noi păcătoşii. Isus nu numai că a instituit Euharistia; a poruncit apostolilor care erau prezenţi să facă aceasta în amintirea lui, adică să celebreze Euharistia şi după ce el nu va mai fi în mod fizic prezent între ei.
De aici avem această mare comoară numită "Euharistia"! Comoară pentru că Euharistia este Isus Cristos. În sacramentul Euharistiei avem Trupul şi Sângele Domnului nostru Isus Cristos. Într-un cuvânt, ori de câte ori celebrăm Euharistia, Cristos vine în mijlocul nostru într-un mod cu totul şi cu totul special. În Euharistie este prezent acelaşi Isus care s-a născut la Betleem, a copilărit la Nazaret, a învăţat în satele şi oraşele Palestinei, a fost condamnat pe nedrept, a fost ucis, răstignit pe cruce, care a fost înmormântat şi a înviat. Dar a rămas cu noi, în mijlocul nostru.
Acum să vedem cum au celebrat primii creştini Euharistia. Isus, după înviere s-a înălţat la ceruri, ne spune Scriptura. Dar apostolii au continuat să anunţe vestea cea bună a evangheliei şi să celebreze Euharistia aşa cum Cristos le-a poruncit la Cina cea de Taină. În mare parte, primii creştini celebrau Euharistia aşa cum o celebrăm noi astăzi. Cei drept, Euharistia avea diferite denumiri: Cina Domnului, Frângerea pâinii, Euharistie, iar mai târziu Sfânta Jertfă, sfânta Liturghie sau sfânta Misă (missio -trimitere).
Sfântul Iustin, care a trăit în secolul al II-lea după Cristos, ne descrie într-una din scrierile sale cum celebrau primii creştini Euharistia:
"În ziua care este numită ziua soarelui, toţi, în oraşe şi în sate, se reunesc în acelaşi loc: se citesc memoriile apostolilor sau scrierile profeţilor, atât cât timpul o permite. Când lectorul a terminat de citit, cel care prezidează face un discurs pentru a îndemna la imitarea acestor învăţături. Apoi ne ridicăm toţi şi ne rugăm împreună cu voce tare. Deci, deja cum am mai zis, când rugăciunea se sfârşeşte, se aduc pâinea, vinul şi apa. Cel care prezidează înalţă spre ceruri rugăciuni şi euharistii cu toată fervoarea de care este capabil, şi tot poporul răspunde cu exclamaţia Amin. Urmează distribuirea şi împărţirea euharistiilor la fiecare, şi se trimit şi celor absenţi prin diaconi" (Iustin, Apologia, I).
Euharistia se celebra chiar de la început aşa cum o celebrăm noi astăzi, cu mici diferenţe: ne adunăm, ascultăm Cuvântul Domnului, preotul explică acest Cuvânt la predică, ne rugăm împreună rugăciunea "Tatăl nostru" iar apoi se aduc la altar pâinea, vinul şi apa, care, prin rugăciunea preotului, devin Trupul şi Sângele Domnului. Apoi ne împărtăşim.
La sfânta Liturghie, când celebrăm Euharistia, nu o celebrăm ca pe o amintire care a avut loc în urmă cu 2000 de ani. Euharistia pe care o celebrăm în fiecare zi este mereu actuală şi prezentă!
Fr. Marian Huşanu, OFMCap.
