Oficiul pentru Cateheză: "Lectio Divina" - tema I din Postul Mare (Anul A): "Să nu-l ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău"

Tema I: "Să nu-l ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău" - propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei de Iaşi în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul Postului Mare (Anul A) - prezintă ispitirea lui Isus în pustiu, la sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi de post şi rugăciune (Mt 4,1-11).

Trăim şi ne hrănim cu iubirea providenţială a lui Dumnezeu. Isus spune că hrana materială nu este nici acum unica valoare. Corpul şi exigenţele sale nu pot deveni unica valoare, ca şi cum ar fi o divinitate, o obsesie care trebuie satisfăcută în orice fel. Cel care nu îl iubeşte pe Dumnezeu nu are încredere în el; cel care nu îl iubeşte cu adevărat este mereu într-o căutare veşnică a confirmărilor.

Încercarea lui Isus în singurătate ne arată pe scurt care trebuie să fie alegerile noastre: în faţa atracţiei consumerismului, a tentaţiei câştigurilor şi a ambiţiei, noi riscăm să fim înşelaţi. Sursa din care ne inspirăm pentru a face alegerile noastre este aceeaşi sursă din care s-a inspirat Isus: cuvântul lui Dumnezeu.

Întâlnirea Lectio Divina se desfăşoară în următoarele centre:

  1. Sanctuarul "Fericitul Ieremia Valahul" din Oneşti (BC): luni, 24 februarie 2020, ora 18:30.

  2. "Casa Surorilor Dominicane" din Siret (SV): marţi, 25 februarie 2020, ora 18:00.

  3. Oratoriul "Maria Bambina", Biserica "Înălţarea Sfintei Cruci", Bacău: marţi, 25 februarie 2020, ora 19:00.

  4. Mănăstirea "Maica Unităţii" din Viişoara (NT): joi, 27 februarie 2020, ora 19:00.

  5. Biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Paul" din Traian (NT): joi, 27 februarie 2020, ora 19:00.

  6. "Casa Providenţei" din Iaşi: vineri, 28 februarie 2020, ora 18:00.

Nu este simplu, nici entuziasmant să ne regăsim pe noi înşine, împinşi de Duh în deşert: este ca şi cum ne-am privi în oglindă şi nu am fi dispuşi să acceptăm propriile defecte naturale. În locul deşertului, acolo unde pare că slăbiciunile noastre nu au nicio şansă, preferăm zarva obişnuită care nu acordă pauze inimii şi minţii, însă deşertul este fundamental în drumul nostru către maturitate.

Prof. Maria Andrici