Oficiul pentru Cateheză: "Lectio Divina" - tema a XVII-a din Timpul de peste An (a 35-a din Anul A): "Reconcilierea"
Duminica a XXIV-a de peste an
Lectio Divina: "Îndreptarea fraternă în comunitate" este a şaptesprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă necesitatea de a ierta pe fraţii noşti (Mt 18,21-35).
Cu respectarea normelor date de autorităţile civile privind măsuri de prevenire şi de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfăşura marţi, 8 septembrie 2020, ora 19:00, în Biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Paul" din Traian (NT).
|
| Rembrandt Harmensz van Rijn, Întoarcerea fiului risipitor (1669) |
Nu este uşor să iertăm. Există ofense şi insulte care continuă să ne lovească inima. Unele persoane spun: "Iert, dar nu uit." Nu reuşesc să uit! Resentimentele, tensiunile, părerile diferite şi provocările transformă iertarea şi reconcilierea în acte dificile. De ce este atât de dificil să iertăm? În familia şi comunitatea mea, la serviciu şi în relaţiile mele, las oare loc pentru reconciliere şi iertare? În ce fel anume?
Comparaţia de care se foloseşte Isus pentru a descrie obligaţia de a ierta şi de a ne împăca îmbină parabola şi alegoria. Atunci când Isus vorbeşte despre regele care doreşte să încheie conturile cu servitorii săi, se gândeşte deja la Dumnezeu care iartă totul. Atunci când vorbeşte despre datoria servitorului iertată de rege, se gândeşte la datoria imensă pe care o avem faţă de Dumnezeu, care ne iartă mereu. Când vorbeşte despre atitudinea servitorului iertat care nu vrea să ierte, se gândeşte la noi, cei iertaţi de Dumnezeu, care nu voim să iertăm pe fraţii noştri.
Atunci când vorbeşte despre rege, Isus se gândeşte la Dumnezeu. Un servitor îi datorează zece mii de talanţi regelui. Adică 164 de tone de aur. Spune că va plăti. Dar, chiar dacă ar lucra toată viaţa sa el, soţia sa, fiii săi şi toată familia, tot nu ar putea să strângă cele 164 de tone de aur pentru a le restitui regelui. Cu alte cuvinte, nu vom fi niciodată capabili să plătim datoriile noastre faţă de Dumnezeu. Imposibil! (cf. Ps 49,8-9).
Ca urmarea a cererii insistente a servitorului, regele îi iartă datoria de 164 de tone de aur. Un tovarăş de-al lui are o datorie faţă de el de o sută de dinari, adică de 30 de grame de aur. Nu există comparaţie între cele două datorii! Un fir de nisip şi un munte! În faţa iubirii lui Dumnezeu care iartă în mod gratuit datoria noastră de 164 de tone de aur, este pur şi simplu normală iertarea datoriei de 30 de grame de aur. Dar servitorul nu vrea să ierte, nici chiar în faţa insistenţei datornicului. Se comportă cu tovarăşul său aşa cum regele ar fi trebuit să se comporte cu el şi nu a făcut-o: porunceşte ca să fie închis până când va fi plătit datoria de 30 de grame de aur! Acest contrast vorbeşte de la sine, nu are nevoie de comentarii!
Tată bun şi milostiv, fii lăudat pentru iubirea ta pe care ne-ai dezvăluit-o prin Cristos, Fiul tău! Tu, milostiv fiind, îi chemi pe toţi să devină milostivi. Ajută-mă să recunosc că am nevoie în fiecare zi de iertarea ta, de milostivirea ta, că am nevoie de iubirea şi de înţelegerea fraţilor mei. Cuvântul tău să schimbe inima mea şi să mă facă în stare să îl urmez pe Isus, să plec în fiecare zi împreună cu el pentru a-i căuta pe fraţii mei, în iubire. Amin.
Versiunile text şi pdf ale acestei cateheze pot fi descărcate de pe site-ul Oficiului pentru Cateheză: www.cateheze.ro.
Pr. Mihai Roca
