În satul Nisiporeşti (NT), cunoscut, mai ales, pentru locul în care a fost beatificată fericita Veronica Antal, se află Congregaţia "Compania Maicii Domnului" care a înfiinţat, în anul 2010, Centrul de zi pentru copii cu dizabilităţi "Effata".
Sunt studentă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei şi activez ca voluntar în cadrul acestui centru de aproximativ doi ani. Prin intermediul surorilor care lucrează în centru şi a copiilor cu dizabilităţi, m-am simţit mai aproape de Dumnezeu şi am înţeles cât de important este să descoperim frumuseţea de a fi alături şi de a sprijini semenii noştri. Totodată, timpul petrecut alături de copiii cu nevoi speciale şi activităţile pe care le-am desfăşurat împreună m-au ajutat să descopăr şi să înţeleg că sunt chemată să lucrez în continuare în acest domeniu.
În cadrul centrului sunt înscrişi 10 copii cu dizabilităţi grave, care provin din Nisiporeşti şi din localităţile învecinate, iar surorile şi personalul specializat, prin metode specifice, dar şi prin activităţi recreative şi socializare, le asigură formarea şi integrarea lor în societate.
De altfel, în perioada 17-19 iunie 2019, am organizat împreună cu surorile şi alţi voluntari, un campus pentru copiii cu dizabilităţi cu scopul de a ne bucura împreună de progresele şi realizările acumulate de către ei în timpul anului.
Au fost trei zile cu o încărcătură emoţională imensă! Împreună am gătit, am dansat, ne-am jucat şi, nu în ultimul rând, ne-am rugat. Toate aceste activităţi s-au desfăşurat în modul nostru ... special.
Am realizat că deseori suntem captivaţi de "zgomotul" societăţii, suntem preocupaţi de muncă, teme, lucrări şi tot ceea ce înseamnă activităţi zilnice, uitând să mai împărtăşim cu aproapele, iar în clipa în care renunţăm la egoism şi începem să ne dedicăm mai mult celorlalţi, simţim că ne-am îmbogăţit mai mult decât am oferit. În cazul meu, zâmbetul sau îmbrăţişarea copiilor drept mulţumire, valorează mai mult decât mii de cuvinte!
În timpul unui curs la facultate, am auzit un citat care spunea: "Singura dizabilitate reală a omului nu vine cu limita de vârstă, nici cu boala, nici cu o oarecare formă de invaliditate. Singura dizabilitate reală a omului este incapabilitatea de a simţi iubire pentru alţii" - Corina Abdulahm Negura - şi rezumă exact lecţia pe care eu am primit-o în acest centru intrând în contact cu copii. Dat fiind faptul că omul este creat după chipul lui Dumnezeu, viaţa oamenilor presupune unitate, solidaritate, identitate şi iubire faţă de aproapele, iar în clipa în care ne iubim aproapele ca pe noi înşine, toate barierele şi prejudecăţile dispar.
Diana-Paula Andrieş
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 17-19 iunie: Nisiporeşti: Voluntariat în slujirea aproapelui
