Nisiporeşti

Nisiporeşti - "Adormirea Maicii Domnului" (1957). Biserică zidită în perioada 1993-2013, sfinţită la 16 august 2014.; fm: 570 (374 î. + 196 j.), cr: 1648

Prezentare

(Lumina creştinului, mai 2009, p. 11)

Numele localităţii, Nisiporeşti, este un nume nou, dat de statisticile şi de actele administrative aşezării care spre sfârşitul perioadei interbelice purta numele dublu, Nisiporeşti - Zăpodia. Nisiporeşti este numele unui sat vechi care a fost pe valea stângă a Moldovei, sub poala terasei superioare a acestui râu, iar mai apoi s-a mutat pe terasa superioară.

Zăpodia este numele pe care aşezarea l-a purtat, în statisticile catolice, începând cu anul 1806. Nu se cunoaşte motivul pentru care statisticile catolice au dat aşezării acest nume şi nici motivul destrămării satului care a fost aşezat pe valea Moldovei, sub poala terasei superioare, şi mutarea satului pe vatra actuală.

În perioada interbelică se mai observau urmele bisericii, iar prin anul 1970, cu ocazia unor săpături cu caracter agricol, s-au scos la iveală morminte din fostul cimitir al satului.

Catolicii din Nisiporeşti sunt emigranţi catolici din Transilvania, aşezaţi aici în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, şi au fost semnalaţi pentru prima dată în statisticile catolice din raportul anonim despre situaţia bisericilor catolice din Moldova, scris probabil în anul 1776. În cadrul Parohiei Săbăoani, se menţionează gruparea de sate "Fiumicino"/Omiceni, lângă Bârgăuani/, "Lancuza" e Bargaoano, villagi vicini a Talpa e distanti tre ore da Saboano in tutto circa 60 anime.

Nu putem aprecia cam câte familii vor fi fost atunci, însă numărul lor a fost mic. Aceşti emigranţi s-au aşezat în partea nord-est a satului Nisiporeşti, în viroaga care se află la nord de liziera satului, spre Hanu Ancuţei, fapt pentru care - în raport - i s-a zis "Lancuza" - La Ancuţa. Ulterior s-au regrupat pe viroaga care trece prin mijlocul satului, mai spre răsărit de locul primei aşezări. În limba slavonă "vale" - "zăpdie".

Matricolele Parohiei Hălăuceşti din anul 1780 conţin un Status animarum al parohiei, în care se menţionează: In pago Thomestiensi 18 fam. 98 animae. Denumirea In pago Thomestiensi în anul 1780 şi In Tumest în anul 1786 rămân fără explicaţie. O tradiţie locală pretinde că numele acesta ar veni de la o poreclă "Toma" pe care o avea o familie Antal care era mai numeroasă în acea parte.

Status animarum 1806 numeşte satul Zăpodia, iar din anul 1909, în statisticile şi matricolele catolice, satului i se mai zicea şi Nisiporeşti.

Schematismul Misiunii din anul 1850 menţionează că biserica din Zăpodia, închinată Adormirii Maicii Domnului, a fost construită în anul 1846. La fel, statistica bisericilor catolice din Moldova din perioada 1871-1872 arată că biserica de lemn din Zăpodia s-a construit în anul 1846.

Biserica veche din Nisiporeşti s-a construit din cărămidă în anul 1900 şi a avut multe reparaţii şi modificări.

Din anul 1957 Nisiporeşti este centru parohial prin dezmembrare de la Parohia Hălăuceşti. De asemenea, parohia are două filiale: Târgu Neamţ şi Tupilaţi.

La 31 decembrie 2008 era înregistrat la Parohia Nisiporeşti un număr de 739 de familii cu 1.620 de credincioşi.

La ora actuală se construieşte o biserică măreaţă, în spatele celei vechi, care a fost începută în anul 1993, întreruptă până în anul 2000, de atunci reluându-se lucrările în ritm alert.

La 25 noiembrie 2003 în Parohia Nisiporeşti a fost deschisă cauza de canonizare a tinerei Veronica Antal, terţiară franciscană, ucisă în ziua de 24 august 1958 de un tânăr care ar fi voit s-o necinstească.

Actualmente în parohie îşi desfăşoară activitatea şase preoţi şi un frate. Din anul 2007 lucrează surorile din Congregaţia "Compania Maicii Domnului", ocupându-se de copiii cu dizabilităţi şi colaborând cu preoţii responsabili cu pastoraţia copiilor şi tinerilor. Asociaţii şi mişcări prezente în parohie: "Armata Maicii Domnului", "Ordinul Terţiar Franciscan", grupul de rugăciune al tinerilor "Sfântul Maximilian Kolbe".

Pr. Flavian Enăşcuţ, OFMConv.

* * *

Sfinţirea noii biserici

(Lumina creştinului, septembrie 2014, p. 11)

Consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din Nisiporeşti au avut loc sâmbătă, 16 august 2014, ora 10.30. La eveniment au participat PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă şi PS Cornel Damian.

Odată cu redobândirea libertăţii religioase, în urma evenimentelor din 1989, s-a reînnoit dorinţa comunităţii din Nisiporeşti de a avea o nouă biserică, deoarece cea veche, construită în anul 1900, era mult prea neîncăpătoare şi ruinată.

Din punct de vedere arhitectonic, interiorul bisericii are forma unei nave cu o deschidere laterală care îi conferă şi o formă de cruce. Nava principală, spaţiu dedicat credincioşilor, are o lungime de 40 m, iar spaţiul dedicat altarului şi prezbiteriului este de 15 m. Lucrările au fost demarate în anul 1993, însă fondurile limitate de care s-a dispus au făcut ca lucrările să înainteze destul de lent.

În anul 1996, lucrările erau la cota zero. În acelaşi an s-a decis crearea spaţiilor utilizabile la demisolul noii bisericii. Aceste spaţii aveau să fie folosite în următorii ani pentru celebrări liturgice, dar şi pentru întâlniri cu caracter catehetic. În acelaşi an 1996, din cauza lipsei de fonduri, au fost sistate lucrările de construire.

Abia după trei ani, mai precis în anul 1999, s-a decis continuarea lucrărilor. Lucrările efective au fost reluate în anul succesiv, 2000, s-au turnat stâlpii şi arcurile de susţinere, grinzile de legătură, structura de rezistenţă, incluzând şi refacerea izolaţiei externe a temeliei, precum şi drenarea apei pluviale; au fost aduse modificări şi la proiectul iniţial, s-a ridicat turnul de 74 de metri, s-au adus clopotele realizate la Institutul Politehnic din Bucureşti, s-au zidit pereţii, circa 1.100 m3 de zid din BCA şi s-a pus acoperişul; de asemenea, în această perioadă s-a făcut tâmplăria, încălzirea în duşumea, duşumeaua din marmură de Simeria; din aceeaşi marmură au fost efectuate altarul principal şi altarele laterale, precum şi masa tabernacolului, apoi, prin comandă specială în Polonia, s-a realizat tabernacolul. Concomitent au fost făcute instalaţia electrică şi sonorizarea. La nivel ornamental, e de amintit realizarea vitraliului central "Adormirea Maicii Domnului", hramul bisericii, o reprezentare după mozaicul din "Chiesa dei Frari" din Veneţia, Italia. În fine, sub coordonarea pr. Karmil Sociu, OFMConv., au fost făcute şi băncile, 70 la număr.

În vara anului 2005 a fost demolată vechea biserică de 105 ani, iar la 2 august, sărbătoarea Macii Domnului de la Porţiuncula, s-a celebrat prima sfântă Liturghie în noua biserică în construcţie. Începând cu această dată, în noua biserică s-a celebrat continuu, iniţial doar duminica şi în sărbători, fiindcă în timpul săptămânii se celebra în capela amenajată la demisol; din anul 2006 sfânta Liturghie se celebrează zilnic în biserică, în anul 2013 s-a reuşit finalizarea lucrărilor şi ornamentarea bisericii: grota, zugrăvirea şi amenajarea curţii bisericii, Calea crucii realizată în mozaic, precum şi alte finisări interne şi externe.

Privind la istoricul acestei biserici, nu putem să nu admirăm modul minunat prin care Dumnezeu a călăuzit comunitatea din Nisiporeşti şi munca nu tocmai uşoară de a ridica acest lăcaş. Încă o dată se confirmă cuvintele Sfintei Scripturi: "Când Domnul e cu noi, cine este împotriva noastră?" (Rom 8,31). Într-adevăr, nici vitregiile timpurilor şi nici dictatura comunistă nu au reuşit să înăbuşe dorinţa de nestrămutat a comunităţii şi a păstorilor ei sufleteşti de a avea un lăcaş sfânt de rugăciune, unde să fie preamărit Cel Preaînalt, un lăcaş sub protecţia maternă a Maicii Domnului şi a Maicii noastre cereşti.

Pr. Flavian Enăşcuţ, OFMConv.

Filiale

• Tupilaţi — 10 km (1962)